Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 1/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 1/F/CA/2009
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, împotriva pârâtului BIROUL ROMÂN PENTRU AL MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei au fost transmise prin fax note scrise din partea reclamantului.
Față de actele de la dosar și solicitarea reclamantului de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub dosar nr-, reclamantul, cetățean, a chemat în judecată pârâtul BIROUL ROMÂN PENTRU AL JUDEȚULUI H DIN CADRUL OFICIULUI ROMÂN PENTRU AL MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, solicitând a se dispune:
a) anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr.- din 14.10.2008;
b) repunerea reclamantului în termenul de solicitare a autorizației de muncă;
c) constatarea îndeplinirii de către reclamant a condițiilor legii române pentru eliberarea autorizației de muncă, raportat la tipul de viză de intrare ce i-a fost legal eliberată de autoritatea română competentă.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că a beneficiat de viză de lungă ședere (90 zile) conform art-48-49 din OUG nr.194/2002, a intrat în țară la 11.07.2008 și înainte de expirarea celor 90 de zile angajatorul său a solicitat eliberarea autorizației de muncă pentru a beneficia apoi de prelungirea dreptului de ședere în România.
Prin scrisoarea nr.-/29.09.2008 Direcția pentru a municipiului B din cadrul i-a comunicat refuzul eliberării autorizației de muncă, iar în 14.10.2008 s-a emis decizia de returnare a reclamantului, în condițiile în care este nelegal refuzul eliberării autorizației de muncă, reclamantul îndeplinind toate condițiile pentru a i se elibera această autorizație și pentru a i se prelungi dreptul de ședere în România.
În drept se invocă prev.art.84 din OUG nr.194/2002.
Prin întâmpinare pârâtul susține că acțiunea este rămasă fără obiect, întrucât decizie de returnare a fost pusă în executare, reclamantul părăsind România la 28.10.2008. Măsura returnării a fost legală, deoarece reclamantul a fost depistat pe teritoriul României fără drept de ședere, respectiv după expirarea termenului de 90 de zile în care reclamantul a avut drept legal de ședere pe teritoriul României și nu a depus cerere personal pentru prelungirea dreptului de ședere temporară în condițiile art.51 al.1 din OUG nr.194/2002, neavând relevanță refuzul eliberării autorizației de muncă.
Pentru capetele 2 și 3 de cerere pârâtul susține că eliberarea autorizației de muncă revine Direcției pentru a municipiului B, neexistând prevederi speciale în OUG nr.192/2004 privind competența Curții de Apel, astfel că în temeiul art.10 din Legea nr.554/2004 revine Tribunalului municipiului B - Secția de contencios administrativ.
Instanța din oficiu, în temeiul art.129 al.4 Cod pr.civilă și art.136 și 137 Cod pr.civilă a pus în discuția părților lipsa calității procesuale a pârâtului Biroul Român pentru H pentru capetele de cerere b și c, necesitatea precizării acțiunii pentru aceste capete de cerere în contradictoriu cu Direcția pentru a municipiului B pentru a discuta apoi competența teritorială a instanței.
Reclamantul a arătat că își menține acțiunea în contradictoriu cu pârâtul chemat în judecată pentru capătul 2 de cerere și renunță la judecată pentru capătul 3 de cerere.
Asupra celor de mai sus instanța reține:
Excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel pentru capetele 2 și 3 de cerere nu își are obiect cât timp în judecată nu a fost chemată Direcția pentru a municipiului B din cadrul
În ce privește acțiunea reclamantului împotriva pârâtului Biroul pentru H din cadrul se constată că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă pentru capătul 2 de cerere vizând repunerea în termen pentru a formula cererea în scopul eliberării autorizației de muncă, întrucât așa cum chiar reclamantul susține, atribuții în acest sens revin Direcției pentru a municipiului B și nu Biroului pentru Oficiul Român pentru nu a fost chemat în judecată decât pentru structura sa teritorială Biroul pentru H, astfel că, instanța constatând că refuzul eliberării autorizației de muncă provine de la Direcția pentru a municipiului B, apreciază că și cererea de repunere în termen pentru formularea cererii în scopul eliberării autorizației de muncă trebuie stabilită tot în contradictoriu cu această din urmă autoritate publică.
În consecință, se va admite excepție lipsei calității procesuale pasive a Biroului pentru H din cadrul și se va respinge acest capăt de cerere din acțiunea reclamantului.
În ce privește capătul 3 de cerere, instanța va lua act în baza art.246 Cod pr.civilă la renunțarea la judecată.
În ce privește acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant pentru anularea deciziei de returnare emisă de pârâtul chemat în judecată - Biroul pentru H, instanța reține:
Reclamantul, cetățean, a obținut la 27.06.2008 viza de lungă ședere în alte scopuri conform art.20 lit.d pct.X din OUG nr.192/2002 pe teritoriul României nr.652/D/AS/- (fila 20 - pașaport reclamant).
Conform art.24 al.1 din această ordonanță, viza de lungă ședere se acordă străinilor, la cerere, pe o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii.
Reclamantul a intrat în România la 11.07.2008, astfel că viza sa expira la 10.10.2008.
Societatea comercială care l-a detașat din Turcia în România a formulat la 3.09.2008 cerere de acordare a autorizației de muncă pentru reclamant în România (filele 31-32), însă cererea a fost respinsă așa cum i-a comunicat reclamantului Direcția pentru a municipiului B prin actul nr.-/16.09.2008 (fila 35), pe motiv că scrisoarea de detașare prezentată la dosarul străinului nu este legalizată în condițiile legii, funcția pentru care se dorește încadrarea nu este menționată în scrisoarea de detașare și contingentul anual privind obținerea autorizațiilor de muncă aprobat prin HG nr.150/2008 s-a epuizat.
Potrivit procesului verbal de depistare nr.-/14.10.2008 al Biroului pentru al județului H, reclamantul a fost depistat în 14.10.2008 cu ședere ilegală pe teritoriul României și s-a emis Decizia de returnare de pe teritoriul României nr.-/17.10.2008 (fila 6), comunicată reclamantului personal sub semnătură în aceeași zi.
Datorită faptului că cererea angajatorului reclamantului de a i se acorda autorizația de muncă în România a fost respinsă, în cauză nu s-a mai formulat în condițiile art.69 alin.1 lit.a din OUG nr.192/2002, sau cel puțin nu s-a dovedit, cererii de prelungire a dreptului de ședere, astfel că după epuizarea termenului de 90 de zile care i-a fost acordat dreptul legal de ședere, reclamantul a avut o ședere ilegală în România. Se constată că Decizia de returnare de pe teritoriul României este legală, fiind emisă în conformitate cu art.81 al.1, 82 al.3 lit.a pct.i din OUG nr.192/2002.
De altfel, decizia de returnare a și fost executată, așa cum rezultă din actele dosarului, la 24.10.2008 (fila 21).
Prin urmare, acțiunea reclamantului pentru anularea Deciziei de returnare este nefondată și va fi respinsă. Soluția instanței sub acest aspect este irevocabilă conform art.84 al.2 din OUG nr.192/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, cu domiciliul ales în comuna, sat,- jud.Dîmbovița (sediul Cabinetului de avocatură ) împotriva pârâtului BIROUL ROMÂN PENTRU AL MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în D, str.- nr.130-133, jud.H, pentru anularea Deciziei nr.-/14.10.2008 emisă de pârât.
Irevocabilă.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului pentru capătul de cerere privind repunerea reclamantului în termenul de solicitare a autorizației de muncă și, în consecință, respinge acest capăt de cerere formulat de reclamant împotriva Biroului Român pentru
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
În baza art.246 Cod pr.civilă ia act de renunțarea la judecata capătului de cerere din acțiunea reclamantului privind constatarea îndeplinirii de către reclamant a condițiilor pentru eliberarea autorizației de muncă.
Fără drept de apel.
Pronunțată în ședința publică din 06 Ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./2 ex./12.01.2009
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea
