Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 108/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA Nr. 108/F/CA/2009
Ședința publică de la 05 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA este reprezentat de
Procuror:
Pe rol se află soluționarea cauzei în contencios administrativ privind acțiunea formulată de contestatorul, cetățean albanez, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru - Biroul pentru al Județului H împotriva deciziei de returnare nr. - din 21.01.2009 emisă de pârât.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatarul ales al contestatorului, avocat și martorul încuviințat contestatorului - numita, lipsind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mandatarul contestatorului depune la dosar xerocopii file din pașaportul numitei - soția contestatorului, precum și un set de planșe foto și fotografii, prin care se face dovada relației apropiate a celor doi.
A fost audiată martora încuviințată contestatorului, numita, depoziția acesteia fiind consemnată în proces-verbal ce a fost separat atașat la dosarul cauzei.
Mandatarul contestatorului declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul contestatorului solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată și în consecință a se dispune anularea deciziei de returnare emisă de Oficiul Român pentru - Biroul pentru al Județului
Învederează instanței faptul că s-a reținut de către Oficiul pentru că s-a încheiat o căsătoriei de conveniență pentru ca reclamantul să obțină dreptul de ședere în țară, însă din toate probele administrate concretizate în Referatul întocmit la data de 12.12.2008 rezultă că din cele 50 de întrebări grele, de detaliu, contestatorul a răspuns ezitant la 7 dintre acestea. Astfel, s-a reținut de ofițerul care a întocmit referatul faptul că s-a dat dovadă de inconsecvență în declararea datelor cu caracter personal și a circumstanțelor în care s-au cunoscut.
De asemenea s-a reținut că părțile nu s-au cunoscut cu mai mult timp înainte de încheierea căsătoriei și au stat împreună doar cât timp s-au întocmit actele pentru căsătorie.
Mandatarul contestatorului învederează instanței că acesta împreună cu soția sa au plecat în, în 19.09.2008, au venit apoi în România în 13.10.2008, iar în 14.11.2008 contestatorul s-a reîntors în pentru că o fată a sa era bolnavă.
Precizează că după emiterea deciziei de returnare, părțile s-au întors împreună în, însă aceasta nu înseamnă o achiesare la decizia de returnare, ci dovedește faptul că respectă legea, pentru că în caz contrar contestatorul nu ar mai primi viză.
Mandatarul contestatorului mai arată că Oficiul pentru poate revoca în orice moment dreptul de ședere al contestatorului, dacă s-ar constata ulterior că acesta a încheiat o căsătorie de conveniență.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA solicită admiterea contestației și anularea Deciziei de returnare.
Învederează instanței că față de probatoriul administrat în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 63 din OUG 194/2002.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de APEL ALBA IULIA sub dosar nr-, reclamantul, cetățean albanez, a chemat în judecată pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU din cadrul MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și BIROUL PENTRU H solicitând a se dispune anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României a reclamantului cu nr. -/21.01.2009 emisă de pârâtul Biroul pentru H și obligarea acestuia să prelungească reclamantului dreptul de ședere pe teritoriul României.
În motivarea acțiunii, reclamantul susține că decizia de returnare este nelegală întrucât a încheiat o căsătorie reală cu cetățeanca română, cu care se cunoaște din anul 2007 și au petrecut mult timp împreună, iar în anul 2008 au decis să se căsătorească, astfel că la data de 29.05.2008 s-au căsătorit în orașul.
Mai arată că încă dinainte de încheierea căsătoriei a locuit la părinții soției din, după care în luna iulie 2008 au plecat în pentru a locui acolo.
Întrucât soția contestatorului nu s-a acomodat cu această țară, în luna septembrie s-au reîntors în România. Mai arată că s-au căsătorit în baza afecțiunii și respectului reciproc.
În drept se invocă prevederile art.63, 83 din nr.OUG194/2002.
Prin întâmpinare, pârâtul invocă excepția tardivității plângerii, iar pe fond solicită respingerea acțiunii, susținând că decizia a fost corect emisă, întrucât din interviul soților, din constatările la fața locului, rezultă că reclamantul a încheiat o căsătorie de conveniență, deoarece între soți coabitarea matrimonială nu există, soții nu s-au cunoscut înaintea căsătoriei, soțul nu face dovada întreținerii soției sale, nu există fotografii înainte sau în timpul nunții, așa încât nu sunt îndeplinite cerințele prelungirii dreptului de ședere prevăzut de art.63 alin.1 din nr.OUG194/2002, fiind incidente prevederile art.92 alin.2 din nr.OUG194/2002.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Reclamantul, cetățean albanez, este căsătorit cxu cetățeanca română - căsătorie încheiată la data de 29.05.2008 în orașul, conform act de căsătorie transcris în registrele de stare civilă la nr. 46/29.05.2008 la Primăria (fila 7).
La 18.11.2008 reclamantul a solicitat prelungirea dreptului de ședere temporară în România, pentru reîntregirea familiei, în calitate de soț a unei cetățence românce, la Biroul pentru al Județului H, în speță efectuându-se verificări în ce privește incidența art.63 alin.2 și 3 din nr.OUG194/2002.
La 12.12.2008 pârâtul Biroul pentru al Județului Haa probat prelungirea termenului de soluționare a cererii până la 90 de zile conform art.51 alin.5 din nr.OUG194/2002.
Astfel, soții au fost intervievați, interviurile fiind consemnate în procesele verbale anexate la dosar.
De asemenea, s-au făcut verificări în ce privește condițiile de cazare.
Apreciind că din aceste două constatări se desprind elemente ce ar duce la concluzia că reclamantul a încheiat o căsătorie de conveniență (soții nu s-au văzut înainte de căsătorie, nu există conviețuire matrimonială, soțul nu participă la întreținerea soției), pârâtul Biroul pentru al Județului Har espins cererea reclamantei de prelungire a dreptului de ședere pentru reîntregirea familiei și a emis Decizia de returnare nr. -/21.01.2009 justificat de incidența în cauză a prevederilor art.63 alin.1 raportat la art.63 alin.2 lit. a, b, c și f, precum și alin.1.3 lit. a, b, c, d din nr.OUG194/2002, conform art.82 alin.3 lit. b din nr.OUG194/2002 (fila 22).
Decizia a fost adusă la cunoștința reclamantului prin înmânare la 22.01.2009, care a semnat de luare la cunoștință.
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă, examinând excepția invocată de pârât, Curtea constată că este nefondată.
Așa cum rezultă, decizia de returnare a fost comunicată reclamantului conform art. 83 din OUG nr. 194/2002 republicată la data de 22.01.2009, sub semnătură, iar în conformitate cu art. 84 alin. 1 din ordonanță, aceasta poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării.
Petentul a formulat contestația și a expediat-o prin poștă la data de 30.01.2009, conform plicului anexat la dosar ( fila 22).
Instanța apreciază că probațiunea administrată în cauză de reclamant (fotografii, depozițiile martorilor, listingul convorbirilor telefonice ale soților), conduce la concluzia că reclamantul a încheiat o căsătorie reală, bazată pe afecțiune, iar nu o căsătorie de conveniență, cum a reținut pârâtul în decizia atacată.
Astfel, potrivit art.63 din OUG 194/2002 "Oficiul Român pentru refuză prelungirea dreptului de ședere obținut în baza căsătoriei dacă, în urma verificărilor efectuate, rezultă că acea căsătorie este de conveniență.
Elementele pe baza cărora se poate constata faptul că o căsătorie este de conveniență pot fi următoarele:
a) coabitarea matrimonială nu există;
b) soții nu s-au cunoscut înaintea căsătoriei;
c) lipsa unei contribuții efective la îndeplinirea obligațiilor născute din căsătorie;
d) soții nu vorbesc o limbă înțeleasă de amândoi;
e) există date că anterior unul dintre soți a încheiat o căsătorie de conveniență;
f) soții sunt inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut ori a altor informații relevante despre aceștia;
g) încheierea căsătoriei a fost condiționată de plata unei sume de bani între soți, cu excepția sumelor primite cu titlu de dotă."
Verificând îndeplinirea condițiilor de mai sus, instanța apreciază că autoritatea pârâtă a reținut greșit că între reclamant și soția sa s-a încheiat o căsătorie de conveniență.
Din depoziția martorei (fila 97) rezultă că părțile s-au căsătorit în luna mai a anului trecut și locuiesc împreună și în prezent. Aceștia, imediat după căsătorie, au plecat în, unde au avut și câte un loc de muncă, însă soția petentului neacomodându-se, au revenit în România. De asemenea arată că soții se înțeleg în limba română.
Prin urmare, instanța apreciază că nu sunt incidente în cauză prevederile art.63 lit.a, b, c și f din nr.OUG194/2002, reținute ca argumente pentru a respinge cererea de prelungire a dreptului de ședere pe teritoriul României pentru reîntregirea familiei formulată de reclamant și pentru a emite decizia de returnare.
Conform art. 4 alin.4 din Ordonanța 194/2002 pe timpul șederii în România străinii sunt obligați să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul României. Reclamantul a respectat scopul pentru care i s-a permis intrarea în România. Ca efect al greșitei respingeri a cererii de prelungire dreptului de ședere al reclamantului în România se constată că și decizia de returnare a fost emisă nelegal, nefiind incident art.82 alin.3 litera "b" din ordonanță potrivit căruia "Decizia de returnare dă posibilitatea străinului să părăsească țara neînsoțit în termen de 30 de zile, pentru străinul căruia i-a fost anulat sau revocat dreptul de ședere temporară ori i-a fost refuzată prelungirea acestui drept."
În consecință, instanța va admite acțiunea reclamantului, va anula decizia de returnare atacată și va obliga pârâtul să prelungească dreptul de ședere în România în ceea ce-l privește pe reclamant în condițiile art.62 alin.3 lit. a din nr.OUG194/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respins excepția tardivității formulată de pârâtul Oficiul Român pentru.
Admis acțiunea formulată de contestatorul, cetățean albanez, cu domiciliul ales în P, str. 1 - 1918, Bl.76,.1,. 6, jud. H în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru - Biroul pentru al Județului H și în consecință:
Anulează decizia de returnare nr. - din 21.01.2009 emisă de pârât.
Obligă pârâtul să prelungească dreptul de ședere temporară conform cererii depuse.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 Mai 2009.
Președinte Grefier
- - - -
Red.
Dact. / 2 ex./14.07.2009
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt
