Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 132/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR.132
Ședința publică de la 12.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Patraș Bianca Laura
GREFIER - - -
Din partea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, participă procuror.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 05.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a examina actele dosarului și a delibera, a amânat pronunțarea la 12.01.2010, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 07.07.2009,reclamantul in contradictoriu cu
OFICIUL R PENTRU - DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI Baf ormulat contestatie împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. - din data de 29.06.2009 emisa de Oficiul R pentru - Direcția pentru a Municipiului B, solicitand in principal anularea acesteia și obligarea pârâtei la prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul României, iar in subsidiar,sa se dispuna anularea in parte, doar in ceea ce privește interdicția de intrare in România pentru o perioada de 6 luni.
In motivare,reclamantul a aratat ca, la data de 25.12.2008,Ambasada României din Istambul i-a acordat viza de tip D/AS, pentru desfășurarea de activități pe teritoriul României in calitate de reprezentat al societății VE care este asociat majoritar in cadrul persoanei juridice romane
Mai târziu, la data de 15.04.2009, anterior expirării dreptului de ședere stabilit prin viza,reclamantul s-a adresat cu cerere la Autoritatea pentru in vederea obținerii permisului de ședere,acesta având calitatea de reprezentant al societății-mama din Turcia, in legătură cu orice operațiune de comerț.
Atribuțiile sale mai vizau aplicarea politicii de vânzări a societății, propunerea pentru pieta româneasca de produse noi privind domeniul mașini, utilaje, aparate si produse industriale, profesionale pentru bucătarii, organizarea echipei de lucru din România, promovarea produselor, urmărirea activității de comerț exterior, importul si exportul de produse, abordarea clienților din piața româneasca, formarea echipei de vânzări etc.
Din motive necunoscute, la data de 12.05.2009, reclamantului i s-a comunicat prin adresa nr. - a Autoritatii pentru ca nu îndeplineste condițiile prevăzute de lege pentru obținerea prelungirii dreptului de ședere in România, iar la data de 29.06.2009 se emite decizia de returnare nr. - prin care se dispune obligarea sa de a părăsi România in 15 zile, precum si măsura complementara de interdicție de a intra in România pentru o perioada de 6 luni.
Aceste masuri sunt nelegale si netemeinice,deoarece reclamantul a îndeplinit dispozițiile legale in materie, s-a adresat in termen cu toate documentele solicitate, iar, in plus, parte din aceste înscrisuri au fost analizate si la obținerea vizei la Ambasada României din Turcia.
Nu se poate susține ca la obținerea vizei la Ambasada României documentele erau in regula iar pentru prelungirea vizei aceleași documente nu mai produc efecte.
In ceea ce privește măsura complementara a interdicției de a intra in România pentru o perioada de 6 luni, legea lăsa la simpla apreciere a Oficiului R pentru aplicarea ei.
Cu toate acestea, o astfel de măsura trebuie aplicata cu responsabilitate si numai daca șederea străinului in România ar putea constitui un pericol pentru societate.
Or, in cazul de fata aceasta măsura a fost luata in mod arbitrar,fara a se tine cont ca reclamantul a formulat cerere pentru prelungirea șederii in România, ca pe întreaga perioada de ședere in România a desfășurat activități comerciale legale si nu a încălcat legea pe perioada șederii in România.
Paratul a formulat intampinare prin care a solcitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
Din coroborarea dispozițiilor art. 4 alin 4 cu cele ale art.11 alin. 1 din OUG nr. 194/2002, republicată, rezultă că legiuitorul instituie în mod expres și imperativ străinului obligația de a părăsi țara de îndată ce a expirat dreptul de ședere conferit prin viză sau prin permisul de sedere, în caz contrar urmând a fi dispusă sancțiunea în depărtării din țară prin intermediul deciziei de returnare. Din documentele depuse la dosarul instanței se poate lesne observa că străinul la momentul depistării nu era titularul unui drept de ședere pe teritoriul României, încălcând astfel prevederile art. 11 alin. 1 si art.4 alin.4 din nr.OUG194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată.
Cum reclamantul a cumulat o sedere ilegala pe teritoriul României mai mare de 30 zile, paratul nu a facut altceva decat sa aplice prevederile legale in materie si mai mult decât atat, intrucat strainul a declarat ca isi plătește singur cheltuielile necesare indepartarii de pe teritoriul Romaniei, a redus la J perioada de interdictie, respectiv 6 luni.
In sedinta publica din data de 05.01.2010,reclamantul a renuntat la judecata capetelor de cerere avand ca obiect anularea deciziei de returnare,precum si obligarea paratului la prelungirea permisului de sedere pe teritoriul Romaniei,aratand ca singurul capat de cerere cu care intelege a investi instanta este acela privind anularea masurii interdictiei de intrare in Romania pe perioada de 6 luni.
In temeiul art.246 proc.civ,fata de principiul disponibilitatii,instanta a luat act de renuntarea la judecata celor doua capete de cerere anterior mentionate.
Analizand actele si lucrarile dosarului,Curtea retine urmatoarele:
Reclamantul a intrat in România la data de 08.01.2009 in baza vizei cu numar de intrări multiple pentru alte scopuri nr.-,eliberata de Consulatul General al României la Istambul, identificata prin simbolul D/AS, ce ii conferea un drept de ședere de 90 de zile din momentul intrării.
La 15.04.2009 SC SRL a solicitat Direcției pentru a Municipiului B eliberarea unei autorizații de munca pentru reclamant, cerere soluționata nefavorabil la data de 07.05.2009.
Intrucat dreptul de sedere al reclamantului pe teritoriul României expirat din data de 27.04.2009, paratul,în temeiul art. 82 alin. 3 lit. a) pct. (i) din același act normativ, a emis Decizia de returnare de pe teritoriul României nr. - din 29.06.2009
Totodata,in conformitate cu art.106 alin.1 lit.a pct.i si art.106 alin.2 lit.B din OUG 194/1992,s-a dispus si masura interdictiei de a intra pe teritoriul Romaniei pentru o perioada de 6 luni.
Potrivit prevederilor art. 105 alin. 1, art. 106 alin. 1 lit.a, pct. i si art.106 alin.2 lit.b din OUG nr. 194/2002, republicata:
"Art.105Dispunerea măsurii de interzicere a intrării in România
1) Concomitent cu emiterea deciziei de returnare sau cu punerea în aplicare a măsurii de expulzare, Oficiul Român pentru poate dispune, în condițiile legii, și interzicerea intrării în România pentru o perioada determinata.
Art.106 Stabilirea duratei interdicției de intrare in România
(1) Împotriva străinilor care au intrat legal în România, dar a căror ședere a devenit ilegala, durata interdicției de intrare în România va fi după cum urmează:
) un an, in cazul:
pct.i) unei șederi ilegale de la 30 zile la un an, pentru străinii care nu au părăsit teritoriul României la expirarea dreptului de ședere conferit prin viza.
2) Limitele interdicțiilor prevăzute la alin.i se reduc la J pentru străinii care:
b) suporta cheltuielile necesare indepartarii de pe teritoriul României."
Din actele depus la dosarul cauzei,rezulta ca reclamantul a cumulat o sedere ilegala pe teritoriul României mai mare de 30 zile si, intrucat strainul a declarat ca isi plătește singur cheltuielile necesare indepartarii de pe teritoriul Romaniei, a redus la J perioada de interdictie, respectiv 6 luni.
reclamantului in sensul ca masura interdictiei de intrare in Romania a avut un caracter arbitrar,nu poate fi retinuta in speta,in conditiile in care reclamantul a continuat sederea ilegala pe teritoriul Romaniei chiar si dupa ce autoritatile competente au respins la data de 07.05.2009 cererea SC SRL de eliberare a unei autorizații de munca pentru reclamant,moment ce se situeaza ulterior aceluia al expirarii celor 90 de zile de la momentul intrarii in tara.
Mai mult,din Procesul-verbal de verificari intocmit de Serviciul Combaterea Ilegale a Bd in cadrul ORI(depus la fila 36 dosar),reiese ca reclamantului i-a fost respinsa si cererea de acordare a statutului de tolerat la data de 23.06.2009.
Cu toate acestea,in dispretul deciziilor adoptate de Oficiul R pentru,reclamantul nu a inteles nicun moment a respecta obligatia de a parasi teritoriul Romaniei,conform art.4 alin.4 din OUG 194/2002.
Aceste imprejurari au indreptatit paratul,fara echivoc, a face aplicarea dispozitiilor art.106 din OUG 194/2002 in sensul instituirii interdictiei de intrare a reclamantului pe o perioada de 6 luni de la data iesirii din tara.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse,Curtea va respinge ca neintemeitata actiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, cetățean, cu domiciliul ales la " & Asociații", cu sediul în B, B-dul - nr. 37, -. 1,. 3,. 12, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, cu sediul în B, str. -. -. nr. 2. sector 5, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.01.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./2 ex.
Președinte:Patraș Bianca LauraJudecători:Patraș Bianca Laura
