Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 1395/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1395
Ședința publică din data de 1 aprilie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 1 aprilie 2009, având nevoie de timp pentru a delibera.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 7 februarie 2008, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, anularea deciziei de returnare nr. 94309/15.01.2008 și acordarea vizei de lungă ședere pentru reîntregirea familiei.
În motivarea contestației sale, reclamantul a învederat instanței că, în data de 27.10.2007, s-a căsătorit cu numita, cetățean R, dorind să locuiască împreună cu soția sa în România. A solicitat în consecință autorităților române acordarea vizei de lungă ședere pentru reîntregirea familiei, solicitare care i-a fost refuzată în mod nelegal. Temeiurile reținute de pârât pentru a constatat conveniența căsătoriei nu sunt reale, arătând că nu își schimbă intenția de a fi împreună, astfel că această căsătorie trebuie să își producă efectele pe care orice altă căsătorie le-ar produce.
Prezent în fața instanței în ședința publică de astăzi, pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU s-a opus admiterii prezentei contestații, invocând caracterul legal și temeinic al deciziei de returnare.
Examinând contestație prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
1. Prin decizia de returnare nr. 94309/15.01.2008 adoptată de pârâtul ORI ( 3) s-a dispus, în temeiul art. 80 alin. 3 lit. b din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor, returnarea reclamantului în țara de origine, punându-i-se în vedere să părăsească teritoriul României în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință a deciziei, având în vedere că i-a fost refuzată prelungirea dreptului de ședere temporară, în considerarea existenței unei căsătorii de conveniență.
În acest sens, s-a reținut că cei doi soți au fost inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut ori a altor informații relevante despre aceștia.
2. Potrivit disp. art. art. 80 alin. 3 lit. b din OUG nr. 194/2002 (în numerotarea în vigoare la momentul adoptării deciziei de returnare), "(3)Decizia de returnare dă posibilitatea străinului să părăsească țara neînsoțit, astfel:
b) în termen de 30 de zile, pentru străinul căruia i-a fost anulat sau revocat dreptul de ședere temporară ori i-a fost refuzată prelungirea acestui drept".
3. Potrivit art. 46 alin. 18 din același act normativ "Acordarea vizei de lungă ședere pentru reîntregirea familiei poate fi refuzată atunci când solicitarea se întemeiază pe o căsătorie de conveniență constatată anterior, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență".
4. Constatarea căsătoriei de conveniență se face după procedura instituită în art. 64 din ordonanță, astfel:
"(1) Autoritatea pentru străini refuză prelungirea dreptului de ședere obținut în baza căsătoriei dacă, în urma verificărilor efectuate, rezultă că acea căsătorie este de conveniență.
(2) Elementele pe baza cărora se poate constata faptul că o căsătorie este de conveniență pot fi următoarele:
a) coabitarea matrimonială nu există;
b) soții nu s-au cunoscut înaintea căsătoriei;
c) lipsa unei contribuții efective la îndeplinirea obligațiilor născute din căsătorie;
d) soții nu vorbesc o limbă înțeleasă de amândoi;
e) există date că anterior unul dintre soți a încheiat o căsătorie de conveniență;
f) soții sunt inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut ori a altor informații relevante despre aceștia;
g) încheierea căsătoriei a fost condiționată de plata unei sume de bani între soți, cu excepția sumelor primite cu titlu de dotă.
(3) Constatarea elementelor prevăzute la alin. (2) se realizează de către ofițerul de interviu. Aceste elemente pot rezulta din:
a) datele obținute în urma interviului;
b) înscrisuri;
c) declarațiile celor în cauză sau ale unor terțe persoane;
d) controale la domiciliul conjugal ori alte verificări suplimentare".
5. Elementul determinant al cauzei este, prin urmare, stabilirea dacă invocata căsătorie a reclamantului cu numita este sau nu o căsătorie de conveniență, în raport atât de verificările pârâtului, cât și de probele administrate nemijlocit de instanță.
5.1. Pârâtul a organizat un interviu cu cei doi soți ( 35 și urm.), sintetizat în referatul din 15.01.2008 ( 27 și urm.), reținând cu acest prilej o serie de inconsecvențe și contradicții între declarațiile celor doi soți, astfel:
- cu privire la modul în care s-au cunoscut
- soția a declarat că s-au cunoscut după 15.09.2007, că le-a făcut cunoștință un arab, pe numele, pe care ea îl cunoștea de la moscheea din.
- soțul a declarat că a făcut cunoștință cu soția sa la 15.09.2007, că nu le-a făcut nimeni cunoștință, că a văzut-o în parcul din apropierea moscheii, ducându-se singur la ea și intrând în vorbă.
- cu privire la adresele la care cei doi soți au locuit
- soția a declarat că, de când soțul ei a ajuns în România, a locuit la acestuia, care are un apartament situația în zona moscheii din. A precizat că nu a locuit la altă adresă până s-au căsătorit și că, după căsătorie, abia după 1-2 săptămâni, el s-a mutat la adresa ei, la care locuiau și în momentul interviului.
- soțul a declarat că, de când a venit în România, a locuit 8 zile la Hotelul, apoi a stat cu chirie la o femeie în vârstă, care avea un apartament în zona moscheii din, iar soția sa s-a mutat cu două zile înainte de căsătoria civilă.
- referitor la vizitele anterioare ale reclamantului în România
- soțul a declarat că a intrat prima oară în România în 1995, ca turist, a stat ilegal 2 ani, în 1997 fiind îndepărtat sub escortă, iar până în anul 2007 acesta nu a mai venit în Românie, deși a încercat de mai multe ori.
- soția a declarat că reclamantul a intrat prima oară în România în anul 1997, stat aici 4 ani, a făcut afaceri și s-a întors în în 2001. revenit pentru a doua oară în 2005 cu scopul de a-și găsi fiica pe care a avut-o dintr-o relație anterioară cu o cetățeană română, cu care nu a fost căsătorit religios sau civil. A revenit în țară în 2007, nu poate preciza exact când, însă a stat până în 09.09.2007 după care s-a întors în, revenind în România în 15.09.2007, iar ea l-a cunoscut la câteva zile după aceea.
- referitor la datele personale ale celor doi soți
- soția a declarat că în perioada 1997-2001 reclamantul a avut o relație cu o româncă, cu care nu a fost căsătorit nici civil nici religios, dar cu care are un copil; totodată, a declarat că deși s-a întors în România să își caute copilul, nu a întreprins nimic în acest sens până la momentul interviului
- soțul a declarat că s-a întors în România cu scopul de se căsători cu românca cu care, în 1995, s-a căsătorit religios și cu care are un copil; în scopul de a se reîntâlni cu aceasta și cu copilul lor, a făcut mai multe drumuri în jud. G, la adresa bunicii copilului. După ce a aflat că mama copilului s-a recăsătorit cu un cetățean, s-a adresat primăriei unde este înregistrată nașterea copilului cu o cerere, în vederea eliberării unui exemplar al certificatului de naștere, cerere care i-a fost refuzată, iar abia după acest demers el s-a gândit să-și caute o româncă disponibilă cu care s-ar putea căsători și a abordat-o pe actuala soție.
- soția nu știe cu ce s-a ocupat soțul ei în, însă, întrebată de ce la o săptămână după ce l-a cunoscut a acceptat să devină soția lui, a răspuns că reclamantul a venit cu intenția de a-și găsi o soție, ca apoi să-și deschidă o afacere; a adăugat că nu știe cu ce sumă de bani a intrat în țară în 2007, dar că la 2-3 zile după căsătoria lor a început să lucreze chiar la restaurantul din, unde au dat o masă pentru cei care au fost prezenți la oficierea de la primărie.
- soțul a declarat că în a lucrat la o fabrică de substanțe toxice folosite în agricultură, apoi a început să facă afaceri pe cont propriu
- soția este născută cu malformație cunoscută popular " de ", arătând că a suferit 4 intervenții chirurgicale, ultima în august 2007 și că nu știe dacă va mai suferi o altă intervenție
- soțul a declarat că nu știe de ce soția sa are cicatricile de la superioară și spune că știe că a suferit 5 intervenții chirurgicale, ultima în anul 2006, urmând să se opereze pentru a șasea oară în februarie 2008.
- soția a declarat că în urmă cu doi ani a fost diagnosticată cu chist ovarian drept și a fost operată.
- soțul a declarat că în afară de intervențiile chirurgicale de la superioară, soția sa nu a suferit alte operații și nu are cicatrice pe corp.
- referitor la căsătorie și relația soț/soție
- soția a declarat că au început să aibă relații intime numai după căsătoria religioasă în musulman, care s-a oficiat la data de 12.11.2007, la două săptămâni după cea civilă, și tot de atunci soțul a locuit la adresa ei.
- soțul a declarat că s-au căsătorit religios la două zile de la cununia civilă, adică pe 29.10.2007, iar relațiile intime au început cu două zile înainte de cununia civilă, când s-a mutat la ea acasă.
- referitor la familia soției
- soția a declarat că tatăl ei este egiptean și că mama sa nu a fost căsătorită cu el. Soțul său cunoaște acest lucru de la, cel care le-a făcut cunoștință; soția a mai declarat că are trei frați, doi din partea mamei, iar unul din partea primului soț al mamei
- soțul a declarat că tatăl al soției este cel al cărui nume apare în actele ei. Despre faptul că tatăl ei ar fi cetățean egiptean, nu știe nimic.
5.2. Instanța a audiat nemijlocit, ca martori, pe numiții El ( 77) și ( 78).
Martorul El a declarat că l-a cunoscut pe reclamant în luna martie a anului 2008, că le-a găsit celor doi soți, la solicitarea reclamantului, o locuință cu chirie, în care aceștia au locuit singuri până în luna septembrie 2008, când s-au mutat din nou, din cauza neînțelegerilor cu proprietarul. Cu privire la locul în care au locuit până atunci, a precizat că au locuit la bunicul matern al soției, de unde au fost nevoiți să plece din cauza neînțelegerilor cu acesta, mutându-se undeva în apropiere. În momentul depoziției martorului, arată că aceștia locuiesc împreună în, la o doamnă în vârstă. I-a văzut deseori pe soți împreună, i-a și vizitat în actuala locuință. Din spusele reclamantului știe că acesta s-a cunoscut cu soția sa la moscheea din Centrul din.
Întrebat fiind de instanță, arată că nu o cunoaște pe cealaltă martoră, care urma a depune mărturie, că nu a văzut-o niciodată.
Totodată, a arătat că îi vizitează pe cei doi soți cam la două săptămâni, ultima oară fiind în urma cu două-trei zile.
Martora a declarat în fața instanței că îi cunoaște pe cei doi soți întrucât locuiesc împreună la aceeași gazdă de circa trei luni; pe soția reclamantului o cunoaște de circa un an și trei luni. Martora a declarat că în aceste ultime trei luni de când locuiesc împreună nu are cunoștință ca cei doi soți să fi fost vizitați de prieteni sau alți cunoscuți.
Restul aspectelor relatate de martoră sunt cunoscute de aceasta doar din spusele soției reclamantului, că cei soți se împacă bine, că cei doi și-au început relația intimă după cununia civilă însă înainte de cea religioasă, că anterior cei doi soți au locuit împreună la bunica soției, de unde s-au mutat după decesul acesteia.
6. În evaluarea probatorie a celor două depoziții, Curtea reține valoarea probatorie foarte redusă a acestora, pe de o parte pentru faptul că multe dintre aspectele relevante au fost aflate de aceștia din spusele reclamantului și/sau ale soției acestuia, iar pe de altă parte că toate aspectele relatate sunt ulterioare emiterii deciziei de returnare și chiar începerii prezentului proces.
Cele două depoziții nu aduc nimic nou, în măsură să înlăture reținerile pârâtului privind conveniența căsătoriei, în afara unor informații contradictorii atât în raport una de cealaltă, cât și de răspunsurile celor doi soți cu prilejul interviului.
Aspectele invocate, privind minora reclamantului nu sunt relevante în soluționarea prezentei cauze, ele nefiind invocate si probate ca fundament al cererii reclamantului de acordare a dreptului de ședere, reclamantul având posibilitatea de a se adresa pârâtului cu o cerere în acest sens.
În lumina considerentelor arătate, Curtea apreciază că pârâtul a reținut în mod just caracterul de căsătorie de conveniență a reclamantului, decizia de returnare fiind în mod legal emisă, astfel că - în temeiul disp. art. 84 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor - va respinge ca neîntemeiată prezenta contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamantul, cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat, în mun. B,-,. 16,. B,. 8,. 78, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, cu sediul în mun. B, str. Lt. col. nr. 15A, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 aprilie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 2 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
