Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 146/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.146
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.01.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul prin avocat și pârâtul prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reclamantul, prin apărător, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Pârâtul, prin consilier juridic și reprezentantul Parchetului, de asemenea, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, prin apărător, solicită admiterea contestației, conform motivelor expuse pe larg în acțiune și față de documentele depuse la dosarul cauzei. Solicită să se aibă în vedere faptul că la acest moment nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza măsurii contestate, motiv pentru care se impune revocarea acesteia, reclamantul având o ședere legală pe teritoriul României. De asemenea, reclamantul îndeplinește condițiile art.92 alin.1 lit.e din OUG 194/2002 cu privire la interzicerea îndepărtării, astfel că dacă s-ar întoarce în viața îi va fi pusă în pericol și va fi supus la tratamente inumane. Mai arată că Judecătoria Sectorului 4 acordat reclamantului permisiunea de a rămâne pe teritoriul României, conform actelor depuse la dosar.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea contestației și menținerea deciziei contestate ca fiind legală și temeinică, conform motivelor arătate prin întâmpinare. Reclamantul nu și-a reglementat dreptul de ședere din anul 2003, procedurile de azil au fost respinse, iar plângerea aflată pe rolul Judecătoriei Sector 4 în curs de judecată privește accesul la nouă procedură de azil și chiar dacă i s-a acordat permisiunea de a rămâne pe teritoriul României până la soluționarea plângerii, nu are relevanță.
În concluzie, având în vedere că reclamantul stă ilegal în România din anul 2003 și că a tergiversat acest proces, pârâtul solicită respingerea contestației, ca neîntemeiate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, apreciind că decizia de returnare emisă de pârât este legală și temeinică, având în vedere că reclamantul nu și-a reglementat dreptul de ședere, iar permisiunea de a rămâne pe teritoriul României s-a acordat până la soluționarea plângerii ce face obiectul dosarului Judecătoriei Sectorului 4.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la 28.02.2008, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MIRA - ORI, anularea deciziei de returnare nr.- din 21.02.2008, emisă de pârât și acordarea tolerării pe teritoriul României.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că reclamantul este fost solicitant de azil, procedura de azil finalizându-se prin respingerea irevocabilă a cererii de acordare de azil.
Se arată că, întrucât în anul 2004 reclamantul a renunțat la religia islamică și a trecut la creștinism, se află în atenția autorităților iraniene, dovadă în acest sens fiind citația nr.11-64/27 emisă la 03.02.2007, emisă de Procuratura Generală, prin care se confirmă faptul că a fost dar în urmărire generală.
Se arată că, astfel cum reiese din documentele reprezentând informații din țara de origine furnizate de, în cauză sunt aplicabile prevederile art.89 alin.1 lit.e din G nr.194/2002, întrucât în mod indubitabil există motive serioase să se creadă că în situația returnării în, reclamantul ar suferi o vătămare a drepturilor constând în condamnarea la pedeapsa cu moartea, fiind exemplificată în numeroase cazuri în care musulmanii convertiți la creștinism au fost uciși datorită acestui motiv.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.82, art.89, art.98-99 din G nr.194/2002.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar copia sentinței civile nr.8123/15.12.2006, copia deciziei de returnare, documente din țara de origine furnizate de, acte de stare civilă, certificat de, alte înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că dreptul de ședere conferit prin viza reclamantului a expirat la data depistării acestuia, iar acesta nu a părăsit teritoriul țării și nici nu a solicitat reglementarea locului de ședere, continuând să locuiască ilegal pe teritoriul României.
Se arată că, în raport de durata șederii ilegale, de 1 an, 6 luni și 21 de zile, decizia de returnare a fost însoțită și de interdicția de intrare pe teritoriul României pentru o perioadă de 1 an, conform art.102 alin.1 lit.b coroborat cu art.102 alin.2 lit.b din G nr.194/2002.
Se solicită respingerea capătului de cerere referitor la acordarea tolerării întrucât reclamantul nu a făcut dovada existenței unor motive obiective, în sensul art.98 alin.1 din G nr.194/2002, nefăcându-se dovada că citația emisă de Procuratura Generală, ar fi fost urmarea convertirii reclamantului la creștinism.
Pârâtul a depus la dosarul cauzei actele avute în vedere la emiterea deciziei contestate.
Prin decizia nr.858/16.06.2009, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.82 alin.1 din G nr.184/2002.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a intrat în România la 04.11.2002, în baza vizei pentru desfășurarea de activități economice ce îi oferea un drept de ședere de 90 de zile.
La data de 21.02.2008, a fost depistat de lucrători din cadrul pârâtului, fără ca anterior acestei depistări reclamantul să solicite prelungirea dreptului de ședere potrivit dispozițiilor legale, durata șederii ilegale însumând 1 an, 6 luni și 21 de zile.
Potrivit dispozițiilor art.11 alin.1 din G nr.184/2002, străinii aflați temporar pe teritoriul României pot rămâne numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză, iar, potrivit dispozițiilor art.82 alin.3 lit.c din același act normativ, împotriva străinilor cărora le-a încetat dreptul de ședere temporară, se dispune măsura returnării de către autoritatea pârâtă.
Reclamantul nu a administrat nici o probă din care să reiasă că la momentul emiterii deciziei de returnare se afla legal pe teritoriul României, cererile sale de acordare a statului de refugiat fiind irevocabil respinse de instanțele de judecată române.
Raportat la durata șederii ilegale în România a reclamantului, în mod legal a dispus pârâtul în cuprinsul deciziei contestate și măsura interdicției de intrare pe teritoriul României pe o perioadă de 1 an, în raport de dispozițiile art.102 alin.1 lit.b raportat la art.102 alin.2 lit.b din G nr.194/2002.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea tolerării pe teritoriul României, Curtea reține că reclamantul nu a făcut dovada existenței unor motive obiective în sensul art.98 alin.1 din G nr.194/2002, care să conducă la concluzia că se impune rămânerea acestuia pe teritoriul României, riscurile la care ar fi supus în țara de origine urmând a fi analizată în procedura prevăzută de dispozițiile Legii nr.182/2006, de instanța competentă.
În considerarea aspectelor de fapt și de drept menționate, Curtea va respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de reclamantul -, domiciliat în B,-, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, cu sediul în B, str. -. - nr.2. sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.01.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnodact.
4 ex./26.02.2010
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
