Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 153/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 153/
Ședința publică din 15 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea de contencios administrativ promovată de reclamantul în contradictor cu pârâta Oficiul Român pentru, Direcția, Serviciul pentru I, din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul, asistat de avocat, și consilier juridic pentru pârâtă.
Ministerul Public este reprezentat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași prin procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
s-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că, prin serviciul de registratură, la dosar s-au depus.
-întâmpinarea formulată de pârât, al cărei duplicat a fost comunicat, din oficiu, reclamantului;
-ancheta socială efectuată de Primăria comunei, județul I-Compartimentul de Asistență Socială.
Avocat depune la dosar copia completă a pașaportului reclamantului și a pașaportului soției acestuia. Pentru situația de fapt, solicită și admiterea probei testimoniale cu un martor.
Instanța respinge cererea de administrare a probei cu un martor, pe care o consideră neconcludentă.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii.
Arată că s-a formulat în prezenta cauză o contestație împotriva deciziei de returnare a numitului, decizie prin care acestuia i s-a respins prelungirea dreptului de ședere temporară pe teritoriul României, motivat de Oficiul Român pentru de faptul că, în urma verificărilor efectuate și a interviului luat, s-a constatat că între cei doi s-a produs o căsătorie de conveniență.
Pornind de la faptul că se stipulează faptul că "în urma verificărilor
efectuate și a interviului luat", de fapt nu a fost decât interviul. Nu s-au făcut verificări suplimentare așa cum prevede legea.
În ceea ce privește interviul, solicită a se constata că nu s-a acordat o maximă importanță acestui interviu, în condițiile în care s-a dorit acest interviu pentru a se constata dacă este o căsătorie de conveniență sau nu. Spune acest lucru pentru că, în momentul în care ofițerul de interviu a discutat cu cei doi soți, le-a spus că este o formalitate, nu este neapărat necesară prezența unui interpret dacă "dumneata cunoști cât de cât limba română și ne putem înțelege". Cei doi soți au achiesat la această propunere a ofițerului de interviu pentru că, în momentul când s-au căsătorit, au avut nevoie de un interpret, pe care au trebuit să îl plătească cu ora. În momentul în care li s-a spus că nu este nevoie de o persoană pe care trebuie să plătească neapărat și că pot da acest interviu, ei au pus în balanță finanțele de care dispun și au dat interviul fără prezența unui interpret.
Se reține în acea decizie și în întâmpinarea depusă la dosar faptul că sunt inadvertențe și că sunt inconsecvenți cei doi soți în a declara date cu caracter personal în ceea ce-i privește și, în același timp, lucruri care sunt neclare.
Apărătorul ales al reclamantului arată că a studiat și lecturat cu atenție întreg materialul pe care pârâta i l-a pus la dispoziție, inclusiv întâmpinarea. Este adevărat că doamna are o declarație mai completă, mai bogată în informații, în timp ce reclamantul are declarații succinte, strict la obiect.
S-au găsit inadvertențe legate de faptul "Cum v-ați petrecut revelionul 2008?", spre exemplu, dar, solicită a se observa că toate întrebările adresate doamnei sunt cu formule de politețe("cum v-ați", "ce ați făcut", ), or, dânsa, în acel moment, a înțeles că este vorba cum a petrecut ea, nu avea de ce să ascunde faptul că dânsul se afla în acel moment în închisoare.
Apărătorul reclamantului precizează că cei doi soți au o relație de lungă durată, din anul 2005. Au vrut să se căsătorească în, dar el fiind musulman, i s-a cerut un permis de căsătorie emis de autoritățile române religioase, dar acesta nu i s-a dat și, de aceea, s-au căsătorit în România.
doi tineri au hotărât să ia viața în piept, de la capăt, cu hotărât să înceapă o viață normală.
Reclamantul a acceptat trecutul lui. Relațiile dintre soți sunt bune, ele bazându-se pe înțelegere și respect reciproc, că reclamantul muncește ocazional pentru a realiza venituri.
Conchizând, solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei de returnare.
Fiind interpelată, apărătorul ales al reclamantului arată că, în ceea ce privește cererea de acordare a dreptul de ședere temporară în România, aceasta nu este de competența instanței, ci de competența organului abilitat.
Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru pârât, solicită respingerea acțiunii pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, procuror, pune concluzii de admitere a contestației și anularea deciziei de returnare, având în vedere faptul că reclamantul s-a căsătorit în mod legal cu un cetățean român, acesta locuiește și gospodărește în comun cu soția sa, care urmează a da naștere unui copil conceput cu reclamantul, și el desfășoară activități lucrative pentru a asigura veniturile necesare întreținerii familiei.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra acțiunii de contencios de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 607/45 din 25 iulie 2008, reclamantul a solicitat, în contradictor cu pârâtul Serviciul pentru I, anularea Deciziei nr. - din 11 iulie 2008, prin care s-a dispus returnarea sa de pe teritoriul României, pe motiv că aceasta a fost emisă fără a se face o verificare amănunțită a cazului său și fără a se ține cont că relația cu soția sa datează din anul 2005, fapt ce exclude ipoteza unei căsătorii de conveniență.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere că măsura luată este justificată de însăși inconsecvența soților în declararea datelor cu caracter personal și a circumstanțelor în care s-au cunoscut, fapt ce confirmă existența elementelor unei căsătorii de conveniență între reclamant și cetățeanul român.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că reclamantul s-a născut la data de 6 decembrie 1975, în, stat al cărui cetățean este, și că, la data de 28 mai 2008, acesta a solicitat eliberarea cărții de rezidență, motivat de faptul că, la data de 20 mai 2008, s-a căsătorit cu, cetățean român, la Primăria comunei, soțul adoptând numele de.
Urmare cererii înregistrate la Autoritatea pentru-, soții au fost supuși unui interviu, rezultatul acestuia fiind consemnat în procesele verbale încheiate la data de 20 iunie 2008.
Pe baza evaluării rezultatelor interviului, prin raportul datat 6 iulie 2008, s-a apreciat că cei doi soți au încheiat o căsătorie de conveniență, drept pentru care, prin decizia nr. - din 11 iulie 2008, Serviciul pentru Iad ispus returnarea solicitantului de pe teritoriul României, în conformitate cu prevederile art. 82 alin. 3 lit. b din nr.OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România.
Apreciind că măsura luată este nejustificată și în contradicție cu adevărata sa situație familială, reclamantul a promovat prezenta acțiune, în procedura consacrată de nr.OUG 194/2002 și Legea nr. 554/2004.
În cursul soluționării litigiului s-a administrat proba cu înscrisuri, instanța solicitând efectuarea unei anchete sociale la domiciliul soților.
Ca răspuns la această solicitare, Primăria comunei, județul I, prin adresa nr. 5960 din 04.09.2008, comunică că soția reclamantului ( ) este însărcinată cu actualul soț, că relațiile dintre soți sunt în general bune, ele bazându-se pe înțelegere și respect reciproc, că soțul nu este angajat în câmpul muncii, dar muncește ocazional pentru a realiza venituri, că soții locuiesc în casa proprietate a numitei, mama lui, și că pe terenul pe care acesta îl deține urmează ca soții să-și edifice o locuință proprie, ei necreând probleme în comunitate.
Raportat la această situație de fapt, Curtea apreciază că cererea reclamantului este întemeiată, sens în care reține următoarele:
Este dovedit faptul că reclamantul s-a căsătorit în mod legal cu un cetățean român, că acesta locuiește și gospodărește în comun cu soția sa, care urmează a da naștere unui copil conceput cu reclamantul, și că el desfășoară activități lucrative pentru a asigura veniturile necesare întreținerii familiei.
Având în vedere declarația autentică dată de numita, la data de 30 iulie 2008, precum și restul probatoriului, Curtea consideră ca fiind dovedit faptul că și s-au cunoscut anterior perfectării căsătoriei, în timp ce se aflau pe teritoriul Italiene și că coabitarea matrimonială există și în prezent, din relația soților urmând a se naște un copil.
Este adevărat că, la interviul la care au fost supuși, soții au dat răspunsuri neconcordante, dar acest fapt, prin el însăși, nu este de natură să susțină în mod absolut supoziția că și au încheiat o căsătorie de conveniență; în aprecierea rezultatelor acestei verificări trebuind să se plece și de la nivelul de educație al celor doi intervievați, de la capacitatea lor de a înțelege conținutul întrebărilor și semnificația răspunsurilor date, dar mai ales de la capacitatea de a face față stresului inevitabil pe care orice procedură administrativă o poate induce unei persoane care recunoaște că a mai fost cercetată de autoritățile polițienești.
Chiar dacă nu au fost înlăturate total suspiciunile în ceea ce privește veridicitatea celor declarate de cei doi soți, Curtea apreciază că indiferent dacă soții s-au cunoscut în anul 2005, sau în anul 2008, s-au dacă ei au fost implicați sau nu în proceduri judiciare sau administrative pe teritoriul unui stat străin, ceea ce trebuie să primeze la această dată este aprecierea modului în care se desfășoară coabitarea lor matrimonială.
Ori, sub acest aspect, se constată că soții locuiesc și gospodăresc împreună, că din relația lor va rezulta un copil și că soțul-reclamant are o contribuție proprie - pe măsura pregătirii sale și a condițiilor socio-economice din localitatea de reședință - la îndeplinirea obligațiilor născute din căsătorie, concludent în acest sens fiind însăși faptul că reclamantul a adoptat numele de familie al soției.
Ca atare, constatând că, raportat la nivelul de educație, la condiția socială și la nivelul de stăpânire al limbii române, răspunsurile insuficiente sau contradictorii date de soți la interviul din data de 20 iunie nu pot conduce, în mod absolut, la concluzia că aceștia au încheiat o căsătorie de conveniență și că singura măsură legală și rațională ar fi - într-o asemenea situație - aceea de a-l îndepărta pe soțul-reclamant de pe teritoriul României, fără a se ține cont de modul în care a evoluat relația matrimonială, dar mai ales de perspectiva apropiată ca din căsătorie să rezulte copii, Curtea apreciază că nu există suportul probator concludent pentru a se reține încheierea unei căsătorii de conveniență.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, actul administrativ atacat urmează a fi anulat.
În ceea ce privește cererea reclamantului ca instanța, prin hotărâre, să-i acorde dreptul de ședere temporară în România, Curtea, raportat la dispozițiile art. 51 din nr.OUG 194/2002, constată că soluționarea acesteia este de competența exclusivă a formațiunii teritoriale a Oficiului Român pentru, pârâta urmând însă să reexamineze și să soluționeze cererea pentru eliberarea cărții de rezidență prin prisma celor reținute prin prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, acțiunea introdusă de reclamantul, având domiciliul procesual ales la sediul Cabinet de avocat, din I, str. -. - nr. 13, în contradictor cu pârâtul Serviciul pentru I, având sediul în I,-.
Anulează decizia de returnare de pe teritoriul României nr. - din 11 iulie 2008, emisă de Serviciul pentru
Respinge cererea reclamantului ca, prin hotărâre judecătorească, să i se acorde dreptul de ședere temporară în România.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 septembrie 2008.
Președinte
- - - Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
24.10.2008
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc
