Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 160/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.--
SENTINȚA NR.160/CA/2009 -
Ședința publică din 5 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Sotoc judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii de contencios administrativ, în primă instanță, introdusă de reclamantul cu domiciliul procedural ales în O,-, -.77,.9, Județul B, în contradictoriu cu pârâțiiMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - OFICIUL ROMÂN PENTRUcu sediul în B, Str.-.-., nr.50, sector 1 și OFICIUL ROMÂN PENTRU - SERVICIUL PENTRU cu sediul în O,-, Județul, având ca obiectlitigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului - lipsă, avocat în baza delegației de substituire de la dosar emisă de Baroul București și pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Oficiul Român pentru și Oficiul Român pentru - Serviciul pentru B prin consilier juridic în baza delegației nr.-/10.08.2009 emisă de
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că cererea este legal timbrată cu suma de 4 lei achitată prin chitanțele nr.-/28.07.2009 și nr.-/28.07.2009 plus timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, după care:
Reprezentantul pârâților depune la dosar referatul din 30.06.2009 cu propunerea de refuz a cererii de prelungirea dreptului de ședere, procesul verbal încheiat la 14.05.2009 și procesul verbal din 30.06.2009 arătând că aceste acte le-a comunicat cu reprezentanta reclamantului și nu are alte cereri..
Reprezentanta reclamantului depune două acte medicale care o vizează pe soția reclamantului din care rezultă sarcina acesteia și nu are alte cereri de formulat, arătând că avocatul titular al cauzei a depus prin poștă concluzii scrise.
Nefiind alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă părților cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamantului lasă la aprecierea instanței excepția lipsei calității procesuale pasive în cauza dedusă judecății invocată de Oficiul Român pentru B, iar pe fondul cauzei solicită admiterea acțiunii, desființarea deciziei atacate cu obligarea Serviciului Român pentru să emită permis de ședere în favoarea reclamantului, arătând că decizia atacată este nelegală, din actele medicale depuse la dosar rezultând susținerile reclamantului.
Reprezentantul pârâților solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Oficiul Român pentru și pentru motivele scrise prin întâmpinare solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 8 iulie 2009, reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - OFICIUL ROMÂN PENTRU B șiOFICIUL ROMÂN PENTRU - SERVICIUL PENTRUO a solicitat anularea deciziei de returnare nr.- din 6.07.2009 emisă de Oficiul Român pentru - Serviciul pentru străini B și obligarea pârâtei la eliberarea permisului de ședere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației se arată că reclamantul este cetățean pakistanez și se află în România ca urmare a căsătoriei sale cu (născută ) și a depus actele în vederea obținerii permisului de ședere în data de 15 aprilie 2009 fiind programat pentru ridicarea acestuia la data de 14 iulie 2009.
Reclamantul mai arată că s-a căsătorit în data de 26 martie 2009 în orașul Aleșd are o relație de cohabitat și o căsnicie normală, soția sa fiind însărcinată.
Se învederează instanței și că reclamantul muncește în Spania urmând ca și soția să îl urmeze. Decizia de returnare este criticată și sub aspectul că în mod greșit s-a reținut că această căsătorie este de conveniență deoarece din declarația notarială a soției rezultă fără drept de tăgadă că au o căsnicie normală cu tot ce implică aceasta.
Prin emiterea deciziei de returnare reclamantului i-au fost încălcate drepturile protejate de art.13 și 16 declarației universale a drepturilor omului, Convenția Europeană de Drepturilor Omului precum și art.92 lit.c din OUG 194/2002 care prevede că este interzisă îndepărtarea străinului care este căsătorit cu un cetățean român și căsătoria nu este de conveniență.
Prin întâmpinarea depusă la dosar Oficiul Român pentru a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că decizia a cărei anulare se cere a fost emisă de serviciul pentru imigrări B, formațiune teritorială a Oficiului Român pentru conform HG 639/2007, ori, într-un litigiu de contencios administrativ are calitatea de pârât sau intimat autoritatea publică emitentă a actului administrativ.
Prin întâmpinarea depusă, Serviciul pentru B, a solicitat respingerea contestației cu motivarea că în urma unui control efectuat de către B la adresa unde au declarat că vor locui reclamantul împreună cu soția, respectiv O- - 77.9, a fost găsit numitul - fratele reclamantului, care a declarat că fratele său este plecat în Spania unde lucrează și locuiește. Tot în urma verificărilor efectuate s-a constatat că reclamantul și soția acestuia nu au locuit niciodată la adresa sus menționată. De asemenea din evidențele traficului de frontieră s-a constatat că reclamantul a părăsit teritoriul României la data de 02.05.2009 dată de la care nu a mai intrat în România.
Prin urmare s-a constatat că între reclamant și soția sa a fost încheiată o căsătorie de conveniență deoarece coabitarea matrimonială nu există.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către Oficiul Român pentru instanța o apreciază ca fiind întemeiată, având în vedere că emitentul actului administrativ atacat este Serviciul pentru B, astfel că, acțiunea față de acest pârât urmează a fi respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, instanța reține că prin decizia de returnare de pe teritoriul României nr.-/06.07.2009 emisă de Serviciul pentru B, reclamantul a fost obligat să părăsească teritoriul României în termen de 30 de zile deoarece în urma verificărilor specifice a rezultat existența unei căsătorii de conveniență, sens în care i-a fost refuzată prelungirea dreptului de ședere temporară, reținându-se că nu există o coabitare matrimonială, iar soții nu vorbesc o limbă înțeleasă de amândoi.
Potrivit art.62 alin.3 din OUG nr.194/2002 republicată " străinilor membri de familie ai unui cetățean român li se poate prelungi dreptul de ședere, dacă cetățeanul român, potrivit legii, are domiciliul sau reședința în România, astfel: a) pentru străinii căsătoriți cu cetățenii români dacă:
i) prezintă certificatul de căsătorie în condițiile prevăzute de lege;
ii) nu există o stare de bigamie sau poligamie "
În conformitate cu art.63 din același act normativ, Oficiul Român pentru refuză prelungirea dreptului de ședere obținut în baza căsătoriei dacă în urma verificărilor efectuate rezultă că acea căsătorie este de conveniență.
Elementele pe baza cărora se poate constata faptul că o căsătorie este de conveniență, pot fi, în baza aceluiași text de lege, următoarele:
a) coabitarea matrimonială nu există;
b) soții nu s-au cunoscut înaintea căsătoriei;
c) lipsa unei contribuții efective la îndeplinirea obligațiilor născute din căsătorie;
d) soții nu vorbesc o limbă înțeleasă de amândoi;
e) există date că anterior unul dintre soți a încheiat o căsătorie de conveniență;
f) soții sunt inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal a circumstanțelor în care s-au cunoscut ori a altor informații relevante despre aceștia;
g) încheierea căsătoriei a fost condiționată de plata unei sume de bani între soți cu excepția sumelor primite cu titlu de dotă.
În cauză reclamantul depus la dosar copia certificatului de căsătorie nr.8 din 26 martie 2009 eliberat de Primăria Orașului Aleșd de unde reiese că la data de 26 martie 2009 s-a căsătorit cu, cetățean român.
Din declarația notarială aflată la fila 12 din dosar, reiese că reclamantul, cetățean pakistanez, este cunoscător al limbii române.
Aceeași împrejurare rezultă și din contractul de comodat încheiat la data de 6 aprilie 2009 în fața notarului public.
În declarația notarială aflată la dosar, soția reclamantului arată că are o căsnicie normală cu soțul ei comunicând cu acesta în limba română.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, în mod greșit s-a reținut de către pârâtul Serviciul pentru B că cei doi soți nu vorbesc o limbă înțeleasă de amândoi.
În referatul cu propunere de refuz a cererii de prelungire a dreptului de ședere, aflat la fila 28 din dosar, se reține că în urma controlului efectuat la reședința indicată de către reclamant s-a constatat că la această adresă locuiește fratele reclamantului care a arătat că reclamantul este plecat la muncă în Spania, soția fiind în Aleșd, iar din verificările efectuate rezultă că la data de 02.05.2009 reclamantul a părăsit teritoriul României dată de la care nu a mai intrat în țară.
Față de aceste aspecte, s-a concluzionat că nu ar exista o coabitare matrimonială între reclamant și soția sa, element ce a rezultat și din declarațiile unor terțe persoane.
Așa cum s-a arătat mai sus, soția reclamantului a dat o declarație autentică în fața notarului public în care arată că are o căsnicie normală cu tot ce implică aceasta.
De asemenea s-au depus la dosar două adeverințe medicale, una din data de 8.07.2009 fila 32, cealaltă din 21.09.2009 fila 58, ambele atestând faptul că soția reclamantului este însărcinată.
Din copia pașaportului reclamantului rezultă că acesta a revenit în România la data de 02.07.2009.
Împrejurarea că reclamantul a plecat la muncă în Spania, nu este de natură, în lipsa altor probe, să ducă la concluzia că s-ar fi încheiat o căsătorie de conveniență fiind de notorietate că în condițiile economice actuale multe familii se găsesc în situația în care unul sau mai mulți dintre membrii de familie au plecat să-și câștige existența în spațiul comunitar, reclamantul arătând că intenționa să o ducă și pe soția sa în Spania.
Dimpotrivă, din probele administrate rezultă că între reclamant și soția sa există coabitare matrimonială, aceasta fiind însărcinată.
Față de cele arătate mai sus, instanța reține că din datele aflate la dosar nu s-a făcut dovada că între reclamant și soția sa s-ar fi încheiat o căsătorie de conveniență.
Potrivit art.92 lit.c din OUG nr.194/2002 republicată este interzisă îndepărtarea străinului care este căsătorit cu un cetățean român și căsătoria nu este de conveniență.
Pentru considerentele arătate instanța, în baza art.84 alin.2 din OUG nr.194/2002 va admite contestația formulată și va anula decizia de returnare de pe teritoriul României nr.- /06.07.2009 emisă de către pârâtul Serviciul pentru B, pârât pe care-l va obliga să-i prelungească reclamantului dreptul de ședere temporară.
În baza art.274 cod procedură civilă va obliga pârâtul Serviciul pentru B să plătească reclamantului suma de 499,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul
OFICIUL ROMÂN PENTRUcu sediul în B, Str. lt.col. nr.15A sector 5.
Respinge contestația formulată de reclamantul cu domiciliul procedural ales în O,-, -.77,.9, Județul B în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român Pentru.
Admite contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL ROMÂN PENTRU cu sediul în O,-.
Anulează decizia de returnare de pe teritoriul României nr.-/06.07.2009 emisă de către pârât.
Obligă pârâtul Serviciul pentru B să-i prelungească reclamantului dreptul de ședere temporară.
Obligă pârâtul Serviciul pentru B să plătească reclamantului suma de 499,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: GREFIER:
Red.sent.
Tehnored.2 ex.
27. 10.2009.
Președinte:Daniela SotocJudecători:Daniela Sotoc
