Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 189/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 189
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE -IE 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER - - -
XXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 04 iulie 2008, privind acțiunea formulată de reclamantul Al în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE -OFICIUL ROMÂN PENTRU - SERVICIUL PENTRU
Procedura legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile din cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 04 iulie 2008, care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin acțiunea înregistrată la această instanță, reclamantul Al a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Român pentru - Serviciul pentru D, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze decizia de returnare de pe teritoriul României nr.- /18.03.2008.
S-a arătat în acțiune că s-a dispus măsura returnării de pe teritoriul României, ca urmare a refuzului de a se prelungi dreptul de ședere, obținut în urma căsătoriei, avându-se în vedere inexistența coabitării matrimoniale.
. Reclamantul a precizat că a încheiat căsătoria cu la 03 septembrie 2007 și că de la această dată a locuit împreună cu soția sa și cei doi copii ai acesteia în imobilul din-, Bl.9. iar din data de 01 februarie a încheiat și contract de închiriere pentru spațiul respectiv.
A arătat în acțiune că nu a încheiat o căsătorie de conveniență, că s-a atașat de copii soției sale și că a lipsit o perioadă din România, fiind plecat cu afaceri în Siria, dar că în perioada respectivă a ținut permanent legătura cu familia, că a trimis sume de bani cât a fost plecat din țară, dar pentru întreținerea soției și a copiilor acesteia.
La dosar s-a depus decizia de returnare, certificatul de căsătorie, contractul de închiriere.
Pârâtul Oficiul Român pentru, Serviciul pentru Daf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, deoarece căsătoria dintre reclamant și are caracterul unei căsătorii de conveniență, între soți neexistând o coabitare matrimonială, iar căsătoria a fost condiționată de plata unei sume de bani.
Au fost depuse de asemenea declarațiile extrajudiciare ale numiților, proces verbal de interviu, Referatul cu propunere de îndepărtare sub escortă de pe teritoriul României.
Au mai fost depuse adeverința nr.16/2008 a Asociației nr.17 Nouă, declarații extrajudiciare ale numiților,.
La cererea reclamantului a fost încuviințată proba cu martorii, și.
În drept au fost invocate prevederile art.64 din OUG 194/2002 R, privind regimul străinilor în România.
Examinând acțiunea, probatoriile administrate în cauză, precum și legislația aplicabilă, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. - /18.03.2008, Oficiul Român pentru - Serviciul pentru Dad ispus părăsirea teritoriului României în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință a acestei decizii, de către reclamantul Al, cu motivarea că în urma verificărilor a rezultat existența unei căsătorii de conveniență, motiv pentru care s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere temporară.
Din declarația dată agenților Serviciului pentru D la data de 08 mai 2008 de către se reține că în luna august 2007 o prietenă a acesteia, a rugat-o să se căsătorească cu reclamantul pentru ca acesta să poată sta în România.
În aceeași declarație sus numita a dat detalii cu privire la modul în care și-a stabilit domiciliul la o cunoștință a lui, respectiv în lui, Blocul G8, Apartament 66, în vederea încheierii căsătoriei cu.
Martora a precizat că datorită faptului că nu locuia efectiv la adresa din Blocul G8, nu a primit viză de ședere și că ulterior și-a schimbat locuința în strada T, Bloc 9. acesta primind viză de ședere în România.
În aceeași declarație dată la 08 mai 2008 s-a precizat de către martoră că cei doi soți nu mai locuiesc împreună și că de la data depunerii actelor la organele abilitate și până la data 07 mai 2008 locuit cu, pentru că acesta împreună cu o altă persoană i-au spus că va avea probleme dacă nu va locui cu până la obținerea documentelor de ședere.
În declarația dată în fața instanței de judecată, în mod nemijlocit, martora a adus modificări conținutului declarației date agenților.
Astfel, a arătat că de la data căsătoriei cu și până în prezent a locuit împreună cu și copii acesteia dintr-o altă căsătorie.
A menționat că declarația pe care a dat-o Serviciului pentru a fost făcută pe fondul unei neînțelegeri pe care a avut-o pe termen scurt cu soțul său, motiv pentru care nu au mai locuit împreună.
De asemenea a revenit asupra celor declarate agenților în sensul că s-a căsătorit cu reclamantul pentru a -și întemeia o familie și nu pentru că a primit o sumă de bani.
Martorul, fostul concubin al soției reclamantului, a declarat la 12 martie 2008 că a locuit în perioada 2006-2008 cu, în locuința sa situată în C, Nouă și că în luna august 2007 l-a găsit în această locuință pe însoțit de două persoane care discutau despre modul în care trebuie să acționeze pentru ca să primească permis de ședere în România.
Cu ocazia acelei vizite martorul a precizat că a fost prezentat ca fiind verișorul lui, aceasta explicându-i că a aranjat căsătoria cu urmând să primească suma de 500 euro după ce va obține dreptul de ședere în România.
A mai precizat același martor că înainte de căsătorie a primit 200 euro.
În declarația dată în față instanței martorul a revenit și a arătat că nu cunoaște personal dacă s-au dat bani numitei și că declarația dată agenților Serviciului pentru s-a datorat împrejurării că a avut un conflict cu, fiul lui.
S-a precizat în aceeași declarație că a încheiat relația de concubinaj cu în februarie 2008, că l-a cunoscut pe în septembrie 2007 și că nu mai era nimeni de față, dar în aceeași declarație a menționat că mai erau de față alte două persoane.
A mai arătat că în aceeași zi (luna septembrie 2007), a plecat din locuința comună.
Martorul a menționat în declarația dată agenților că știe că în locuința din strada T, Bloc 80 locuit un cetățean arab și o femeie pensionară, că nu s-a putut înțelege cu acesta și că din discuțiile purtate cu femeia a înțeles că vor pleca în câteva zile după ce vor ridica actele de identitate de la poliție.
Același martor a precizat în declarația dată în fața instanței că a observat că locuința din B-dul T este locuită în jurul datei de 01 martie, după plecarea agenților de la Serviciul pentru.
Martora a arătat că îl cunoaște pe reclamant care locuiește în același bloc cu aceasta din februarie 2008 și că cei doi soți locuiesc împreună în mod efectiv.
În același sens este și declarația martorei.
, fiul soției reclamantului, a precizat că locuiește împreună cu mama sa și reclamantul din luna februarie 2008, că din septembrie și până în ianuarie acesta și mama sa au locuit în strada -, perioada în care reclamantul le dădea telefon, pentru că era plecat din România.
Martorul a arătat că în perioada februarie -martie mama sa a fost plecată în satul H 3 sau 4 zile.
Din analiza declarațiilor martorilor rezultă o evidentă inconsecvență a acestora, o tendință vădită de a-l sprijini pe reclamant în dovedirea împrejurării că a avut o căsătorie reală cu.
Curtea însă apreciază că modificarea declarațiilor date în fața acesteia în raport de cele date în fața agenților este făcută cu scopul de a justifica susținerile reclamantului din acțiune.
Declarațiile date în fața instanței conțin, ele însele, multiple neconcordanțe, și lipsă de coerență, ceea ce este de natură a forma convingerea instanței că între reclamant și s-a încheiat o căsătorie de conveniență.
Din interviul realizat de ofițerul de interviu, se constată existența unor diferențe în declarațiile celor doi soți.
Astfel, la întrebarea unde s-au cunoscut soții au avut răspunsuri diferite, în timp ce a declarat constant că s-au cunoscut în casa lui, soția a declarat că s-au cunoscut în casa unei prietene a acesteia.
În ceea ce privește organizarea mesei festive, de după căsătorie, soția a declarat că acesta a fost organizată în apartamentul actual, iar soțul "acasă la ".
După expunerea stării de fapt dovedită în cauză, Curtea va expune prevederile legale incidente în materia regimului străinilor în România.
Reclamantul a beneficiat de drept de ședere temporară în România, acordat membrilor de familie în mod independent, situație reglementată de prevederile art.64 din OUG 194/2002
Conform art.63 din actul normativ menționat, Oficiul Român pentru refuză prelungirea dreptului de ședere obținut în baza căsătoriei dacă, în urma verificărilor efectuate, rezultă că acea căsătorie este de conveniență.
În același text sunt determinate de legiuitor elementele pe baza cărora se poate constata că o căsătorie este de conveniență.
Vom enumera în continuare elementele din lege, ce trebuie avute în vedere la aprecierea unei căsătorii ca fiind de conveniență: coabitarea matrimonială nu există, soții nu vorbesc o limbă înțeleasă de amândoi, soții sunt inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut, încheierea căsătoriei a fost condiționată de plata unei sume de bani.
Legiuitorul a dat în competența ofițerului de interviu sarcina de a constata elementele de mai sus, pe baza datelor obținute în urma interviului înscrisurilor, declarațiilor celor în cauză sau cele ale unor terțe persoane, constatări la domiciliul conjugal și verificări suplimentare.
Curtea analizând probatoriile și prevederile legale, apreciază că decizia Serviciului de D este întemeiată și se circumscrie prevederilor legale.
Căsătoria încheiată între reclamant și are caracterul unei căsătorii de conveniență, care rezultă din următoarele împrejurări: coabitarea matrimonială nu a existat după încheierea căsătoriei, decât conjunctural pentru a dovedi Serviciului pentru că acea căsătorie există, soții sunt inconsecvenți în ceea ce privește declararea împrejurărilor în care s-au cunoscut, a modului în care s-au derulat o serie de evenimente din viața lor.
Lipsa coabitării matrimoniale este elementul esențial și determinant în stabilirea caracterului de conveniență al căsătoriei.
Constatările ofițerului de interviu, obținute prin declarațiile unor terțe persoane, nu au fost combătute cu probe elocvente de către reclamant, probele administrate și analizate mai sus, demonstrând că de fapt căsătoria este de conveniență.
În cauză toate probele converg spre determinarea unei căsătorii de conveniență, decurgând în principal din lipsa coabitării matrimoniale, perioada în care reclamantul și soția au locuit împreună fiind determinată de verificările agenților Serviciului pentru.
Față de situația de fapt existentă în cauză, Curtea constată că decizia Serviciului de D este legală și temeinică, că reclamantul a încheiat o căsătorie de conveniență, în scopul exclusiv al obținerii dreptului de ședere pe teritoriul României, astfel că acțiunea acestuia va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul Al, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE -OFICIUL ROMÂN PENTRU - SERVICIUL PENTRU
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iulie 2008
Președinte, |
Grefier, |
Red.
Tehn./2 EX/15.07.2008
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr
