Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 2836/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2836
Ședința publică din data de 1 iulie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat pronunțarea cauzei la 24 iunie 2009 și apoi pentru astăzi 22 iunie 2009, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise,
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 17 aprilie 2009, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, anularea deciziei de returnare nr. -/09.04.2009, de returnare a reclamantului de pe teritoriul României.
În motivarea contestației sale, reclamantul a învederat instanței că la data de 10.03.2009 a solicitat pârâtului acordarea tolerării pe teritoriul României în temeiul art. 102 alin. 1 și 3 din OUG nr. 194/2002, cerere respinsă prin decizia nr. -/B2//31.03.2009, odată cu această fiindu-i comunicată, în data de 09.04.2009 și decizia de returnare contestată în prezenta cauză.
Reclamantul apreciază ca nelegală decizia de returnare, în condițiile în care avea posibilitatea de a contesta, în termen de 5 zile de al comunicare, decizia de neacordare a tolerării, fiindu-i astfel grav încălcat dreptul la un proces echitabil, dreptul de a participa la propriul proces fiind o componentă esențială a acestuia.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în ședința publică din data de 6 mai 2009, pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI s-a opus admiterii prezentei acțiuni, arătând, după ce a expus situația reclamantului pe teritoriul României în decursul timpului, că emiterea deciziei de returnare s-a făcut în considerarea faptul că reclamantul nu mai avea un drept de ședere pe teritoriul României din data de 24.11.2006, de atunci și până la emiterea deciziei de returnare rămânând pe teritoriul României ca urmare a suspendării efectelor dispoziției de părăsire pe timpul cât s-a aflat pe rolul instanței contestarea acestei măsuri.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
1. Decizia de returnare contestată, având nr. -/09.04.2009 ( 6), a fost fundamentată pe încetarea dreptului reclamantului de ședere în țară începând cu data de 24.11.2006, astfel că au devenit incidente prevederile art. 11 alin. 1 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor, potrivit cărora " aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere".
Prin urmare, încetând dreptul de ședere legală al reclamantului pe teritoriul României, au devenit incidente prevederile art. 81 alin. 1 coroborat cu art. 82 din ordonanță, care îndrituiesc pârâtul a dispune măsura returnării de pe teritoriul României; astfel, " Împotriva străinilor care au intrat ilegal,a căror ședere pe teritoriul României a devenit ilegală,a căror viză sau drept de ședere a fost anulat sau revocat, a acelora cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere temporară, a acelora cărora le-a încetat dreptul de ședere permanentă, precum și a foștilor solicitanți de azil Oficiul Român pentrupoate dispune măsura returnării de pe teritoriul României".
2. Motivul de nelegalitate a deciziei de returnare, contestat de reclamant, este acela că decizia de respingere a cererii de acordare a regimului tolerării nu era definitivă la momentul emiterii deciziei de returnare, aceasta fiind contestată în instanță.
Cu privire la acest aspect, instanța reține că relevantă în prezenta cauză este întrunirea sau nu a ipotezei normei legale cuprinsă în art. 79 alin. 1 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, mai exact dacă la momentul emiterii deciziei de returnare reclamantul avea sau nu un drept legal de ședere în România.
Aspectele invocate de reclamant privind dreptul său de a se prezenta în instanță, în asigurarea dreptului de acces la justiție, în dosarul privind neacordarea tolerării pot constitui cel mult elemente în raport de care să se solicite o eventuală suspendare judecătorească a executării deciziei de returnare, iar nicidecum un element de nelegalitate a deciziei.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că pârâtul a procedat în mod legal prin emiterea deciziei de returnare, fiind întrunite toate condițiile impuse de lege în acest sens, astfel că - în temeiul disp. art. 82 alin. 1 din OUG nr. 194/2002 - va respinge ca nefondată contestația reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamantul, cu reședința în mun. B,--4,. 8,. 3,. 10,. 164, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI, cu sediul în mun. B,--5, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 iulie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 2 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
