Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 3199/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3199
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.10.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul ORI prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Pârâtul, prin consilier juridic și reprezentantul Parchetului arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii conform motivelor arătate în scris prin întâmpinare.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a acțiunii, ca neîntemeiate și menținerea actului contestat ca fiind legal și temeinic.
Curtea reține cauza în pronunțare.
După reținerea cauzei în pronunțare, prin serviciul registratură se depun la dosarul cauzei concluzii scrise formulate de reclamant, prin apărător.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la 21.04.2009 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU anularea dispoziției de părăsire a teritoriului României nr.- din 8.04.2009 prin care s-a dispus returnarea de pe teritoriul României întrucât șederea acestuia a devenit ilegală.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că a intrat în România în anul 2007, cu viza de intrare acordată în scopul desfășurării de activități comerciale având drept de ședere aprobat de pârât până la 28.11.2008.
Motivul ulterior al refuzului de prelungire a dreptului de ședere de către pârât, respectiv faptul că nu a prezentat documentele care să ateste investiția realizată în conformitate cu planul de afaceri astfel încât activitatea desfășurată să corespundă condițiilor pentru care i-a fost acordat dreptul de ședere inițial, este nelegal în opinia reclamantului întrucât societatea comercială la care este asociat și administrator desfășoară activități corespunzătoare condițiilor pentru care i-a fost acordat dreptul de ședere.
Susține reclamantul că nu s-a putut prezenta la autoritatea pârâtă la data la care i-a expirat dreptul de ședere, întrucât nu se afla în posesia certificatului cuprinzând indicatori economico-financiari, referitori la activele imobilizate, cifra de afaceri, profitul net sau pierderi, având în vedere faptul că acest certificat poate fi procurat doar după publicarea în Monitorul Oficial a formularelor de bilanț. Or, în anul 2009 aceste formulare au fost publicate abia la 22.09.2009.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. OUG 194/2002, Lg.554/2004.
În dovedire reclamantul a depus la dosarul cauzei dispoziția de părăsire contestată.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate, arătând că la momentul depunerii cererii de prelungire a dreptului de ședere temporară, reclamantul nu mai era posesorul unui drept de ședere pe teritoriul României, având o ședere ilegală de 87 de zile.
Pârâta a depus la dosarul cauzei actele avute în vedere la emiterea deciziei contestate.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de obiectul cererii deduse judecății, de temeiurile de drept aplicabile în cauză și susținerile părților, Curtea reține următoarele:
Reclamantului cetățean chinez i s-a acordat drept de ședere pe teritoriul României în scopul desfășurării de activități comerciale potrivit planului de afaceri prezentat conform disp.art.43 din OUG 194/2002 rep, cu modificat și republicat în forma în vigoare la acea dată.
Potrivit certificatului constatator nr.12527/4.02.2009 emis de ONRC reclamantul este asociat al Comercial SRL având ca obiect de activitate principal comerțul cu amănuntul al articolelor de fierărie, al articolelor din sticlă și a celor pentru vopsit în magazin specializate.
Planul de afaceri aprobat de autoritatea competentă în acest sens stipula că în perioada 2008-2009 societatea urma să investească într-un nou punct de lucru pentru desfacerea diverselor articole și să creeze încă 5 locuri de muncă.
Din conținutul certificatului emis la 14.01.2009 sub nr.66952/R de către ITM B reiese că cel de-al doilea obiectiv al planului de afaceri (crearea a încă 5 locuri de muncă.
Potrivit însă procesului verbal din 2.04.2009 încheiat de reprezentanții pârâtei urmare a verificărilor efectuate în teren reiese că societatea al cărei acționar este și contestatorul nu desfășoară nicio activitate, spațiul deținut de aceasta fiind folosit de altă societate.
Niciunul dintre înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu probează îndeplinirea planului de afaceri în sensul menționat anterior, neexistând dovada desfășurării propriu-zise a activității societății SC Comercial SRL, ci doar a închirierii unor spații comerciale.
În consecință, Curtea reține că pârâta a apreciat în mod legal incidența în cauză dispozițiilor art.55 al.1 lit.a,b și al.2 lit.a,c din OUG 194/2002, în sensul că reclamantul nu a prezentat documente care să ateste investiția realizată în conformitate cu planul de afaceri, refuzul prelungirii dreptului de ședere în scopul desfășurării de activități comerciale, nefiind unul nejustificat.
În soluționarea favorabilă a cererii reclamantului nu pot fi reținute nici argumentele referitoare la împrejurarea că nu a fost în măsură să depună certificatul cuprinzând principalii indicatori economico-financiari emis de autoritatea competentă care să cuprindă date referitoare la active imobilizate, cifra de afaceri profilul net sau pierderi, întrucât deși acest act a fost eliberat la 6.02.2009, cererea reclamantului de prelungire a dreptului de ședere a fost depusă după 17 zile.
În consecință, constatând că în mod legal pârâta a reținut că deși dreptul de ședere al reclamantului expirase, iar acesta a totalizat ședere ilegală de peste 90 de zile, sau a părăsit teritoriul României, în cauză sunt incidente dispozițiile art.82 al.3 lit.a pct.i din OUG 194/2002.
În considerarea aspectelor de fapt și de drept anterior expuse, Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul cu reședința în satul,-, județul I, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU cu sediul în B, sector 5, str. -. -. nr.15, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored./5 ex.
23.11.2009
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
