Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 3356/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3356
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.10.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 13.10.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, pentru a se depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20.10.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la 14.05.2009 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul ORI anularea deciziei de returnare nr.- din 7.05.2009 emisă de pârât.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că în perioada 1999-2006 beneficiat de drept de ședere temporară în România în scop de studii, urmând în calitate de bursier cursurile Facultății de Medicină și farmacie " " din B, pe care le-a absolvit în 2006. Ulterior s-a înscris la rezidențiat în specialitatea medicina de laborator pentru o perioadă de 5 ni începând cu 15.01.2007, în prezent fiind în anul III de studii și efectuând deja două stagii, unul la Disciplina de și unul la disciplina.
de specialitate sunt efectuate cu plata taxei de școlarizare în cuantum de 380 USD, iar prelungirea dreptului de ședere temporară se poate face numai cu prezentarea dovezii de achitare a taxelor de studii.
Întrucât nu are posibilitatea să presteze munca remunerată în România, banii pentru taxe îi primește de la părinții săi din Siria și dată fiind înrăutățirea situației financiare a acestora nu și-a mai putut permite costurile aferente prelungirii dreptului de ședere.
În luna mai 2009, obținând sumele necesare plății taxei de studiu, a intenționat prelungirea vizei de ședere și plata amenzii aferente întârzierii în această prelungire însă pârâtul a emis decizie de returnare.
Contestatorul susține că decizia atacată este nelegală întrucât neplata taxei de studii nu s-a datorat relei-credințe sau neglijenței, iar măsura returnării este de natură să-i distrugă viitorul profesional în condițiile în care este deja în anul III de specializare, iar părăsirea teritoriului României cu interdicția de a reveni 6 luni, poate conduce la pierderea muncii sale din ultimii trei ani.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG 194/2002 și Legii 554/2004.
În dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei decizia contestată, acte de stare civilă, acte de studii, adeverințe eliberate de, alte înscrisuri.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 11 al.1 și art.4 al.4 din OUG 194/2002 reiese că legiuitorul instituie în mod expres și imperativ străinului obligația de a părăsi țara de îndată ce a expirat dreptul de ședere, conferit prin viză sau permis de ședere, în caz contrar urmând a fi dispusă sancțiunea îndepărtării din țară prin intermediul deciziei de returnare.
Se arată că la momentul depistării reclamantului (7.05.2009) șederea acestuia pe teritoriul României era ilegală, reclamantul având obligația de a părăsi țara la 15.XII.2008.
Se arată că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată întrucât, susținerile din cuprinsul acesteia invocă propria culpă a reclamantului în apărarea sa.
Pârâtul a depus la dosarul cauzei actele avute în vedere la emiterea deciziei contestate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile părților și de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de returnare de pe teritoriul României nr.- din 7.05.2009 s-a dispus returnarea reclamantului întrucât nu a respectat obligațiile impuse de dispozițiile art.4 al.4 și art.11 al.1 din OUG 194/2002 și nu a părăsit teritoriul României înaintea expirării dreptului de ședere stabilit prin permisul de ședere.
Prin aceeași decizie s-a instituit interdicția de intrare a reclamantului pe teritoriul României pentru o perioadă de 6 luni.
Curtea reține că potrivit dispozițiile art.4 al.4 din OUG 194/2002 "străinii aflați pe teritoriul României sunt obligați să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de rămâne pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, precum și să depună toate diligențele necesare pentru a ieși din România până la expirarea acestei perioade.
Conform art.11 al.1 din OUG 194/2002 modificată și republicată, cetățenii străini aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau prin permisul de ședere.
Sancțiunea expres prevăzută la dispozițiile OUG 194/2002 modificată și republicată, încălcarea acestor obligații de către cetățenii străini este aceea cuprinsă în art.134 pct.2 din același act normativ și art.135 lit.e, respectiv considerarea acestor încercări drept contravenții și aplicarea amenzii contravenționale în cuantumul prevăzut de art.135 lit.
În ceea ce privește dispunerea măsurii returnării, din economia dispozițiilor art.81 al.1 din OUG 194/2002 reiese că legiuitorul lasă la latitudinea autorității publice pârâte, adoptarea acestei măsuri în considerarea criteriilor prevăzute de lege, în sensul de a aprecia dacă se impune sau nu emiterea unei decizii de returnare.
Curtea apreciază în considerarea mijloacelor de probă administrate în cauză că la emiterea deciziei contestate autoritatea pârâtă nu a avut în vedere circumstanțele reale ale situației cetățeanului străin contestator, respectiv împrejurarea că reclamantul se află legal pe teritoriul României de circa zece ani, fiind beneficiarul unui drept de ședere în scop de studii, urmând ca bursier cursurile unui instituit de învățământ superior.
Instanța reține de asemenea că plata cu întârziere a taxelor de școlarizare necesare pentru prelungirea dreptului de ședere temporară s-a datorat unor aspecte obiective, putând fi astfel reținute în considerarea duratei legale a șederii reclamantului pe teritoriul României.
Pe de altă parte, durata șederii ilegale pe teritoriul României, modalitatea în care autoritatea pârâtă a identificat această situație, respectiv prin prezentarea reclamantului la Oficiul Român pentru în vederea prelungirii dreptului de ședere ca urmare a achitării taxelor de școlarizare, reprezintă argumente în sensul netemeiniciei emiterii deciziei de returnare de către pârât căruia dispozițiile legale menționate anterior îi permitea să aprecieze oportunitatea emiterii actului contestat în contextul expus anterior.
Pentru considerentele de fapt și de drept menționate, Curtea va admite acțiunea și va anula decizia de returnare nr.-/7.05.2009 emisă de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU.
Anulează decizia de returnare nr.-/7.05.2009 emisă de pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 octombrie 2009.
PRESEDINTE GREFIER
Red.
Tehnored./2 ex.
15.12.2009
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
