Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 34/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 23.10.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.34
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.01.2010
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR reprezentat de OFICIUL ROMÂN PENTRU T, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal asistat de avocat, în reprezentarea pârâtului se prezintă consilier juridic și martorii, și.
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, față de obiectul acțiunii pune în discuția părților suplimentarea probatoriului cu martora.
Apărătorul reclamantului cât și reprezentantul pârâtului arată că nu se opun la suplimentarea probatoriului.
Instanța încuviințează proba testimonială cu numita și procedează la ascultarea martorilor, sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar în file separate.
Apărătorul reclamantului depune la dosar copia sentinței civile nr.21356/24.09.2002 pronunțată de Judecătoria Craiova și două chitanțe privind plata cheltuielilor de întreținere.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului pune concluzii de respingere a cererii.
Procurorul pune concluzii de admitere a cererii.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, la data de 23.10.2009 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administrației și Internelor reprezentat de Oficiul Român pentru T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr.-/2009 emisă de Oficiul Român pentru - Serviciul pentru T, de returnare de pe teritoriul României precum și obligarea pârâtului să-i permită șederea pe teritoriul României.
În motivarea cererii se arată că nu poate fi suspectat și cu atât mai puțin acuzat de faptul de a fi încheiat o căsătorie de conveniență, deoarece starea de fapt, în mod cert nu se suprapune cu elementele pe baza cărora se poate stabili că familia sa a fost constituită, ca urmare a unei "căsătorii de conveniență".
Se arată că se detașează fără nici un fel de echivoc față de poziția doar justificativă a reprezentanților pârâtului în luarea acestei nedrepte decizii și menționează faptul că o astfel de modalitate de a privi ori trata această stare de fapt contravine prevederilor art.26 din Constituție, dar și prevederilor art.8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată prin legea nr.30/1994. . sa de pe teritoriul Românei, dispusă prin această abuzivă decizie, îngrădește dreptul la viața de familie, iar împrejurările concrete ale cauzei, nu dovedesc că vătămarea adusă acestui drept fundamental ar fi o măsură necesară și proporțională cu scopul urmărit de autoritatea pârâtă, care astfel decide asupra vieții sale de familie, dorind să-i despartă. Menționează că această nedreptate se răsfrânge cu efecte ireparabile atât împotriva sa dar și împotriva soției sale.
Reclamantul a mai arătat că a intrat în România pentru prima dată la 22.10.2008 venind în vizită la verișorii săi în Anterior venirii în țară, prin intermediul acestora, a cunoscut-o pe cetățeana română, despre care a aflat că este într-un mare impas datorită faptului că a trecut printr-o perioadă critică în urma unei căsnicii eșuate datorită violențelor fizice și verbale la care a fost supusă timp îndelungat de către fostul ei soț, care a și izgonit-o de la domiciliul anterior intentării acțiunii de divorț. ce s-au legat i-au apropiat foarte mult iar în decursul derulării relației (atât de la distanță prin telefon, corespondență cât și personal), au constatat împreună că între ei există o compatibilitate și au decis să se căsătorească. Reclamantul arată că a plecat în Siria la data de 12.11.2008 și urma ca la momentul obținerii documentelor necesare încheierii căsătoriei să se întoarcă, ceea ce a și făcut la data de 01.05.2009, dată de la care a revenit în România. Menționează că a locuit împreună cu viitoarea soție la acesteia în T,-, care este și adresa de domiciliu al acesteia înscrisă în cartea de identitate. La data de 11.07.2009 au încheiat căsătoria, această fiind înregistrată la. T în registrul de stare civilă, la poziția nr.1131/2009.
Se arată că, anterior încheierii căsătoriei, a obținut aprobarea ce se impunea și din partea autorităților siriene, prin adeverința nr.215/6 din 08.05.2009. Și aceste autorități au înțeles faptul că între reclamant și soția acestuia există o afecțiune reală care nu creează nici un dubiu cu privire la realitatea faptică a încheierii căsătoriei.
Reclamantul a mai arătat că la data de 29.07.2009, s-a mutat împreună cu soția sa în chirie, la adresa din T, - - nr.74,. B,. VIII,.29, conform contractului de închirie înregistrat cu nr.15378/29.07.2009. De la acel moment locuiesc împreună la această adresă și tot împreună suportă cheltuielile conexe și chiria.
Menționează că soția sa, este angajată ca și contabilă la " 2008" și are un venit brut de 720 lei. Reclamantul arată că el împreună cu doi verișori sunt asociați într-o societate comercială care își are sediul punctului de lucru la Orăștie și desfășoară activități comerciale conform certificatului constatator și a autorizației de funcționare. De la verișorii și prietenii săi, dar și din discuțiile cu soția sa, a reținut faptul că în T se poate dezvolta o afacere și și-au dorit foarte mult să facă acest lucru, pentru a se întreține și pentru a-și asigura un trai decent. Pentru a proceda în acest sens, pentru început reclamantul s-a asociat cu rudele sale care au înțeles să îl ajute să fie independent din punct de vedere financiar. verișori primari sunt de foarte mult timp stabiliți în România, sunt căsătoriți cu cetățene române, au familii consolidate pe sentimente reciproce și se înțeleg foarte bine în familie iar datorită solicitării lor dar și ca apreciere pentru conduita de care au dat dovadă, au obținut cetățenia română.
Reclamantul a mai arătat că el împreună cu soția sa coabitează împreună, își achită reciproc îndatoririle de familie, contribuind la toate obligațiile personale și patrimoniale ce le revin, conform obiceiului. Faptul că soția sa și-a păstrat numele avut anterior încheierii căsătoriei, nu este de natură a crea suspiciuni, este o problemă de principiu asupra căreia am căzut de acord atât reclamantul și soția cât și rudele acesteia, având în vedere faptul că aceasta are un copil născut din relația cu fostul soț care este cetățean român și nu a dorit să-i creeze din acest punct de vedere vreun disconfort copilului.
S-a precizat că reclamantul este vorbitor al limbii engleze și cunoaște suficient și limba română în care se perfecționează, iar soția sa re cunoștințe elementare în domeniul limbii engleze, astfel încât nu există probleme de comunicare. dintre ei pot fi exprimate de fiecare parte în așa fel încât să fie înțelese de celălalt. Se mai arată că doresc să aibă și copii, dar situația de început nu le-a creat impresia și sentimentul că trebuie să începem neapărat cu acest lucru, având probleme prioritare de rezolvat, cum ar fi cel al șederii reclamantului în țară și al obținerii dreptului la muncă, pentru a fi aproape de copii atunci când vor apărarea și pentru a le asigura un trai.
În drept au fost invocate dispozițiile nr.OUG194/2002, art.18 - 20 și art.26 din Constituția României, art.8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Pârâtul Oficiul Român pentru - Serviciul pentru Taf ormulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În considerentele întâmpinării se arată că reclamantul s-a prezentat la sediul Serviciului pentru T la data de 23.07.2009 și a solicitat prelungirea dreptului de ședere în scopul reîntregirii familiei, în temeiul prevederilor art.62 alin.3 din nr.OUG194/2002, cu modificările și completările ulterioare. Anterior depunerii cererii reclamantul a mai efectuat o vizită în România în perioada 22.10.2008 - 12.11.2008, fiind invitat de cu reședința în A,-,. 3,.4, jud.
Se arată că, cu ocazia analizării cererii de prelungire a dreptului de ședere, în urma verificărilor efectuate și a evaluării prin comparație a celor declarate de soți în timpul interviului, s-a constatat existența elementelor unei căsătorii de conveniență între reclamant și cetățeana română. Această apreciere a avut la bază faptul că coabitarea matrimonială nu există și soții nu vorbesc o limbă înțeleasă de amândoi.
Astfel, în ceea ce privește modul cum s-au cunoscut, ambii au declarat că s-au cunoscut în octombrie 2008 pe str. - la un magazin despre care fiecare spune că este al verișorului său. Soții au declarat că conviețuiesc împreună din mai 2009 și locuiesc în T, str. -. - nr.5, - 55,.14.
Se mai menționează că în ceea ce privește adresa, reclamantul a prezentat contractul de închiriere nr.15378 din 29.07.2009 înregistrat la Direcția Finanțelor Publice T, specificând adresa din T,-,. B,.29, însă la controalele efectuate în data de 09.09.2009 și 06.10.2009 a rezultat că cei doi soți nu locuiesc la adresa menționată, fapt confirmat de a cărui declarație se află în copie la dosar. Faptul că străinii nu sunt cunoscuți la adresa declarată a mai fost confirmat și de domnul, vecinul de la apartamentul 28. Totodată din verificările efectuate la avizierul blocului, familia nu apare pe lista de cheltuieli a lunii august 2008. În ceea ce privește declarația soților cu privire la hobby-uri, soțul a declarat că lui în plac știrile TV iar soției călătoriile iar soția a declarat că la amândoi le plac călătoriile.
Referitor la tabieturile personale se învederează ca soții au declarat că preferă același fel de mâncare, fumează amândoi, cunosc parfumul celuilalt, cunosc chiar culorile preferate, fapt care arată că cei în cauză au stabilit anterior răspunsurile.
Pârâtul a mai menționat că nu există decât câteva fotografii preluate cu telefonul mobil în perioada ceremoniei de căsătorie, nu există fotografii anterioare care să demonstreze legătura care s-a creat între cei doi în anul când s-au cunoscut. După căsătoria civilă cei doi au declarat că au mers acasă fără a sărbătorii evenimentul cel puțin cu martorii de la căsătorie. Soția a declarat că a mai fost căsătorită anterior și are o de 12 ani, iar soțul său nu a mai fost căsătorit. Există suspiciunea că reclamantul este căsătorit în țara de origine și are și copiii, lucru pe care l-a ascuns la interviu.
De asemenea soții au declarat că, comunicarea între ei se face în limba engleză și română, însă din testarea unei fraze în limba engleză și română de către ofițerul de interviu a rezultat că reclamantul nu se poate exprima bine nici în română nici în engleză iar soția a declarat că nu poate traduce acea frază.
Se mai arată că precizia răspunsurilor date la interviu, precum și cu verificările efectuate în teren de către lucrătorii instituției, au dus la concluzia că această căsătorie a fost încheiată de conveniență, adevăratul motiv fiind acela ca soțului să i se permită rămânerea pe teritoriul României.
În conformitate cu prevederile art.63 alin.1 din nr.OUG194/2002, cu modificările și completările ulterioare "Oficiul Român pentru refuză prelungirea dreptului de ședere obținut în baza căsătoriei dacă, în urma verificărilor efectuate, rezultă că acea căsătorie este de conveniență".
Drept urmare, constatându-se întrunite elementele prevăzute la art.63 alin.2 lit. a) și d) referitoare la căsătoria de conveniență, în temeiul dispozițiilor art.82 alin.3 lit. b) din nr.OUG194/2002, reclamantului i s-a eliberat Decizia de returnare de pe teritoriul Românei valabilă 30 de zile.
Pentru aceste motive și cu precizarea că legea nu recunoaște, în mod expres un drept al străinului de a i se prelungi șederea în România (norma care reglementează acest aspect fiind permisivă și nu imperativă art.50 alin.1 din nr.OUG194/2002 arată că "străinilor care au intrat în România în baza unei vize de lungă ședere li se poate prelungi dreptul de ședere temporară de către Oficiul Român pentru sau de formațiunile sale teritoriale în condițiile prevăzute în prezenta secțiune"), consideră că măsura luată împotriva reclamantului, cetățean străin este legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În fapt, Curtea reține că reclamantul a solicitat la data de 23.07.2009 pârâtului Serviciul pentru T prelungirea dreptului de ședere în scopul reîntregirii familiei în temeiul prevederilor art.62 alin.3 din nr.OUG194/2002.
În referatul întocmit în urma interviului cu privire la solicitarea reclamantului de prelungire a șederii s-a făcut mențiunea că se propune refuzul prelungirii dreptului de ședere întrucât sunt întrunite condițiile prevăzute de art.63 alin 2 lit. a) și d) (coabitarea matrimonială nu există și soții nu vorbesc o limbă înțeleasă de amândoi) din nr.OUG194/2002, aspecte menționate și în decizia emisă, si anume decizia nr.-/13.10.2009.
Prin decizia nr.- emisă la data de 13.10.2009 pârâtul, ca urmare a respingerii solicitării de prelungire a dreptului de ședere formulată de către reclamant, a dispus obligarea reclamantului să părăsească teritoriul României întrucât în urma efectuării verificărilor a rezultat existența unei căsătorii de conveniență, sens în care a fost respinsă solicitarea de prelungire a dreptului de ședere formulată de către reclamant.
Reclamantul a formulat contestație împotriva acestei decizii, în termenul legal.
Curtea constată că pârâtul a stabilit că este vorba despre o căsătorie de conveniență întrucât coabitarea matrimoniala nu există și soții nu vorbesc o limbă înțeleasă de amândoi.
În aprecierea celor două rațiuni avute în vedere de către pârât Curtea a încuviințat pentru părți proba cu martori și proba cu înscrisurile anexate la dosar.
În soluționarea speței de față vom analiza starea de fapt reținută de pârât prin raportare la probele administrate nemijlocit de instanță coroborate cu înscrisurile depuse de pârât și cu dispozițiile legale incidente în cauză.
Astfel fiind, în acord cu prevederile art.62 din nr.OUG194/2002 dreptul de ședere temporară poate fi prelungit pentru reîntregirea familiei.
În acord cu dispozițiile alineatului 3 al aceluiași articol străinilor membri de familie ai unui cetățean român li se poate prelungi dreptul de ședere, dacă cetățeanul român, potrivit legii, are domiciliul sau reședința în România, astfel:
a) pentru străinii căsătoriți cu cetățeni români, dacă:
(i) prezintă certificatul de căsătorie, în condițiile prevăzute de lege;
(ii) nu există o stare de bigamie sau de poligamie.
Conform dispozițiilor art.63 din nr.OUG194/2002 "Oficiul Român pentru refuză prelungirea dreptului de ședere obținut în baza căsătoriei dacă, în urma verificărilor efectuate, rezultă că acea căsătorie este de conveniență".
Curtea constată că elementele pe baza cărora se poate constata faptul că o căsătorie este de conveniență sunt enumerate expres de către legiuitor în cuprinsul alineatului 2 al aceluiași articol, și anume:
a) coabitarea matrimonială nu există;
b) soții nu s-au cunoscut înaintea căsătoriei;
c) lipsa unei contribuții efective la îndeplinirea obligațiilor născute din căsătorie;
d) soții nu vorbesc o limbă înțeleasă de amândoi;
e) există date că anterior unul dintre soți a încheiat o căsătorie de conveniență;
f) soții sunt inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut ori a altor informații relevante despre aceștia;
g) încheierea căsătoriei a fost condiționată de plata unei sume de bani între soți, cu excepția sumelor primite cu titlu de dotă.
Totodată în actul normativ menționat mai sus se prevede și că elementele enumerate mai sus pot rezulta din datele obținute în urma interviului; înscrisuri; declarațiile celor în cauză sau ale unor terțe persoane; controale la domiciliul conjugal ori alte verificări suplimentare.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, Curtea constată următoarea stare de fapt:
Reclamantul a venit pentru prima dată în România în anul 2008, în vizită la un verișor al său din Cu această ocazie a venit și în T, în vizită la un alt verișor al acestuia, si anume. În această perioadă (luna noiembrie) a cunoscut-o pe soția sa, numita. Aceste aspecte rezulta atât din declarația numitei cât și din depoziția martorului (filele 67, 68 dosar).
Din declarațiile martorilor audiați rezultă că înainte de încheierea căsătoriei reclamantul și soția acestuia nu au locuit împreună, ci doar au ieșit împreuna în oraș. În decembrie 2008 reclamantul a plecat în Siria de unde a revenit în mai 2009. În perioada în care reclamantul a fost plecat acesta a păstrat legătura cu numita, comunicând cu aceasta prin internet. Reclamantul se înțelegea cu aceasta în limba română și limba engleză.
În ceea ce privește actele necesare pentru încheierea căsătoriei, martora a declarat ca i le-a adus la cunoștință reclamantului prin intermediul verișorilor reclamantului.
După încheierea căsătoriei (la data de 11.07.2009, conform certificatului de căsătorie seria - nr.- - fila 24 dosar)) reclamantul a locuit împreună cu inițial pe-, - 55,. III,.14, din T, într-un apartament ce aparține verișorului reclamantului, conform contractului de comodat autentificat sub nr.1984/23.07.2009 la. T (fila 49 dosar).
Începând din luna august 2009 și până în prezent reclamantul împreună cu soția sa locuiesc pe - -, nr.74,.29, acest aspect fiind confirmat de administratorul imobilului -, - și, toți audiați în fața instanței în calitate de martori.
Față de această stare de fapt, Curtea constată că pârâtul a reținut că este vorba de o căsătorie de conveniență bazându-se pe două elemente și anume coabitarea matrimonială nu există și soții nu vorbesc o limbă înțeleasă de amândoi.
După cum am menționat mai sus în considerente, rezultă că în speța de față coabitarea matrimonială există soții locuind începând cu luna august 2009 și în prezent în - -, nr.74,.29, unde își achita cheltuielile de întreținere lunar, conform adeverințelor depuse la dosar. În acest sens a fost perfectat de către reclamant și soția acestuia un contract de închiriere nr.15378/29.07.2009 înregistrat la.
Curtea constată că martorul audiat în fața instanței a declarat că știe că în apartamentul 29 locuiesc aproximativ din luna august 2009 două persoane pe care le-a identificat ca fiind reclamantul și soția acestuia, însă a menționat că nu știe cum se numesc. Martorul a menționat ca a fost întrebat de un echipaj de poliție dacă nu cunoaște cine stă în apartamentul 29 și a răspuns că locuiesc în apartament 2 persoane însă nu este în măsură să precizeze numele acestora.
Astfel fiind, față de declarația martorului dată în fața instanței, Curtea constată că în mod eronat s-a consemnat de către lucrătorii din cadrul pârâtului în referatul privind rezultatul verificărilor din teren că martorul certifică împrejurarea că în apartamentul 29 nu locuiesc reclamantul și șotia acestuia (fila 65 dosar). Totodată verișorul reclamantului a declarat că împreuna cu soția sa îi vizitează pe soți în apartamentul situat pe - -. Administratorul imobilului a menționat că într-o seara la orele 20,30 fost chemat de reclamant în apartamentul în care locuia pentru a constata o problemă la funcționarea coloanei de apă caldă, ocazie cu care a constatat prezența celor doi în apartament. Această stare de fapt i-a fost adusă la cunoștință administratorului și de șeful de scară, astfel cum rezultă din declarația sa. Se menționează de către martor că atât reclamantul cât și soția sa sunt evidențiați în cartea imobilului ca locuind la adresa menționată.
Prin urmare, Curtea va înlătura susținerea pârâtului în sensul că la controalele efectuate în teren nu s-a confirmat împrejurarea că reclamantul și soția sa locuiesc în - -, nr.74,. B, 29.
Curtea constată că din declarațiile martorilor audiați rezultă coabitarea matrimonială a reclamantului cu soția sa.
În ceea ce privește susținerea pârâtului în sensul ca soții nu se înțeleg, Curtea constată că pârâtul nu a făcut dovada certă a acestei afirmații iar din declarația numitei rezultă că aceștia se înțeleg în limba română și engleză.
Curtea constată că susținerea pârâtului în sensul că există suspiciunea că reclamantul este căsătorit în țara de origine și are și copii nu a fost probată în nici un mod. Curtea constată că martorul audiat în fața instanței a menționat că din câte știe el reclamantul nu este căsătorit în Siria. Totodată reclamantul a declarat pe propria răspundere că nu este căsătorit cu altcineva decât cu (fila 50 dosar).
Afirmația pârâtului conform căreia împrejurarea că reclamantul și șotia lui au cunoscut ce fel de mâncare preferă fiecare dintre ei, ce parfum preferă fiecare sau ce tabieturi are fiecare dintre ei, ar demonstra ca au stabilit anterior răspunsul la întrebările de la interviu nu este susținută de vreun mijloc de probă în acest sens.
Împrejurarea că nu există fotografii din perioada anterioară căsătorii nu este de natură să demonstreze că reclamantul și soția sa nu s-au cunoscut anterior încheierii casatorii. Din declarațiile martorilor rezultă că reclamantul a cunoscut-o pe viitoarea soție anterior căsătoriei, cu ocazia unei vizite a reclamantului în T în noiembrie 2008.
Curtea constată că împrejurarea că soții nu au sărbătorit evenimentul căsătoriei la un local nu este de natură să demonstreze vreunul dintre elementele în prezența cărora am fi în situația unei căsătorii de conveniență.
Din declarațiile martorilor rezultă că aceștia au sărbătorit căsătoria prin organizarea unei mese festive la verișorul reclamantului, care de altfel a fost și martor la încheierea căsătoriei.
Totodată din probatoriul administrat rezultă faptul că soții se gospodăresc împreună, achită împreună cheltuielile de întreținere (fila 22 dosar), exercitându-și astfel obligațiile ce decurg din încheierea unei căsătorii. Soția reclamantului este angajată în calitate de contabilă la " 2008" (fila 23 dosar) iar reclamantul este asociat alături de și într-o societate comercială cu punct de lucru în Orăștie (filele 10, 13, 14 și 15 dosar).
Față de situația de fapt reținută, văzând și dispozițiile legale invocate, Curtea va admite contestația formulată și în consecință va anula decizia nr.-/2009 emisă la data de 13.10.2009 de către Oficiul Român pentru - Serviciul pentru T și va obliga pârâtul să permită reclamantului șederea pe teritoriul României în conformitate cu dispozițiile art.62 alin.3 și următoarele din nr.OUG194/2002 din același act normativ.
Totodată, Curtea va act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de reclamantul, cetățean sirian, cu reședința în T, - - nr.74,. B,. VIII,.29, jud. T în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR reprezentat de OFICIUL ROMÂN PENTRU T cu sediul în T,--10, jud.
Anulează decizia nr.-/2009 emisă la data de 13.10.2009 de către Oficiul R pentru - Serviciul pentru
Obligă pârâtul să permită reclamantului șederea pe teritoriul României în conformitate cu dispozițiile art.62 alin.3 și următoarele din nr.OUG194/2002 din același act normativ.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.01.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/03.02.10
TEHNORED:/03.02.10
5.ex./SM/emis 3 com./
Se comunică:
- reclamant -, - T, - - nr.74,. B,. VIII,.29, jud. T + T,-,.3 la av.
- pârât - MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR reprezentat de OFICIUL ROMÂN PENTRU T, - T,--10, jud.
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
