Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 3536/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3536
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 27.10.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Horațiu Pătrașcu
GREFIER - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul din 20.10.2009, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 27.10.2009 și a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra cauzei civile de față constată că prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul - reclamanta, cetățean chinez, n la data de 05.01.1958 în a chemat în judecată pe pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU solicitând obligarea pârâtei la acordarea regimului tolerării șederii reclamantei pe teritoriul României pentru o perioadă de 6 luni, cu posibilități de prelungire până la încetarea motivelor care o împiedică să se întoarcă în.
În motivarea, în fapt, a cererii reclamanta arată în esență că la data de 05.02.2008 a solicitat pârâtului acordarea regimului tolerării, până la încetarea cauzelor care o determină să părăsească țara, arătând că duce o viață de familie cu cei doi copii ai săi, unul dintre ei având drept de ședere permanentă în România, iar prin decizia nr.-/13.03.2008, pârâtul i-a respins cererea pe considerentul că motivele expuse nu se încadrează în categoriile de străini ce pot beneficia de tolerare.
Reclamanta consideră că soluția pârâtei de respingere a cererii sale este nelegală și netemeinică, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art.98 alin.1 și 2 ale art.89 lit.f și art.99 lit.f din OUG nr.194/2002 republicată în 2004 și modificată prin Legea nr.56/2007, care, deși nu prevăd ad literam dreptul la respectarea vieții de familie ca motiv de acordare a regimului tolerării, îl prevăd implicit, avându-se în vedere și dispozițiile art.8 alin.1 și 2 din CEDO și Constituția României, dreptul la viață de familie, ca drept fundamental, trebuind respectat chiar față de motivele de ordine publică. În cazul în care împotriva reclamantei ar fi dispusă măsura returnării, urmare a refuzului de acorda regimul tolerării, reclamanta susține că ar fi despărțită de cei doi copii, unul fiind și minor, ceea ce constituie o ingerință în viața de familie a reclamantei, evident disproporționată față de scopul urmărit, acela al protejării ordinii publice.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG nr.194/2002, modificată prin OUG nr.55/2007, Legii nr.554/2004; Codului d e procedură civilă și în susținerea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, atașând actele care au stat la baza emiterii deciziei de returnare contestate, conform art.13 din Legea nr.554/2004.
În ședința publică din data de 27.05.2008 Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri pentru reclamantă.
La data de 24.06.2008 reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.98 alin.1 și 2 din OUG nr.194/2002, modificată prin Legea nr.347/2007 arătând că aceste dispoziții încalcă prevederile art.26 alin.1 din Constituția României coroborate cu art.8 alin.1 și 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Jurisprudența, care instituie și garantează dreptul persoanei la respectul vieții de familie.
Prin încheierea din data de 24.06.2008 instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, n temeiul art. 29 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992, republicată, dispunând sesizarea a Curții Constituționale a României cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a art.98 alin.1 și 2 din OUG nr.194/2002, modificată prin Legea nr.347/2007, înaintarea dosarului în vederea soluționării excepției, iar n temeiul art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, republicată, suspendarea soluționării cauzei.
Prin Decizia Curții Constituționale a României nr.554/14.04.2009 pronunțată în dosarul nr.2134D/2008 a fost respinsă excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, cauza fiind repusă pe rolul Curții de Apel București -Secția A VIII-A Contencios Administrativ și Fiscal la data de 25.08.2009.
La data de 23.06.2009 reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cerere admisă de către instanță la termenul din data de 23.06.2009, reclamanta nedepunând înscrisurile la dosarul cauzei, deși s-a acordat un termen în acest sens și a fost asistată de avocat ales.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea, apreciază cererea ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a intrat în România la data de 24.01.2008, obținând un drept de ședere în scop comercial, valabil până la data de 05.05.2006, iar la data de 01.06.2006 a solicitat prelungirea dreptului de ședere, cerere respinsă, eliberându-i-se dispoziția de părăsire a teritoriului României nr.-/06.07.2006, contestația formulată împotriva acestei decizii fiind respinsă irevocabil de către Curtea de Apel București, la data de 31.01.2008.
La data de 05.02.2008, reclamanta a formulat cerere pentru acordarea regimului tolerării, înregistrată la Oficiul Român pentru sub nr.-, în temeiul art.98 alin.1-2 coroborat cu art.99 lit.f și art.89 lit.f din OUG nr.194/2002, modificată prin OUG nr.55/2007, arătând faptul că duce viața de familie în România împreună cu cei doi copii ai săi, cu drept de ședere permanentă și - în România la data de 04.11.2002.
Reclamanta a susținut că, urmare a refuzului de a-i acorda regimul tolerării ar fi despărțită de cei doi copii ai săi, ceea ce constituie o ingerință în viața de familie, evident disproporționată față de scopul urmărit, acela ar protejării ordinii publice, iar în ipoteza întoarcerii în țară ar fi expusă la pedepse și tratamente inumane și degradante, de natura celor prevăzute de art.3 din CEDO, întrucât a încălcat legea planificării familiale, prin faptul că cel de-al doilea copil este născut fără aprobarea autorităților chineze.
Prin adresa nr.-/13.03.2008 emisă de ORI a fost respinsă cererea formulată de reclamantă, întrucât nu se încadrează în categoriile de străini ce pot beneficia de tolerare, neputând fi reținute împrejurări independente de voința acesteia și care nu pot fi înlăturate, datorită cărora să nu poată părăsi teritoriul României.
Potrivit art.98 alin. 1 și 2 din OUG nr. 194/2002, privind regimul străinilor, modificată prin Legea nr. 56/2007, în vigoare la momentul formulării acțiunii, olerarea rămânerii pe teritoriul României, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul țării acordată de Oficiul Român pentru străinilor care nu au dreptul de ședere și, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României. Prin motive obiective, în sensul ordonanței de urgență, se înțelege acele împrejurări independente de voința străinului, imprevizibile și care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României.
De asemenea, conform art.99 lit. f, alin. (1) următoarele categorii de străini pot beneficia de acordarea tolerării: -f) străinii care se află în imposibilitatea de a părăsi România din alte motive obiective -.
Reclamanta a susținut, în esență, că duce o viață de familie cu cei doi copii ai săi, unul dintre ei având drept de ședere permanentă în România, soluția pârâtei de respingere a cererii sale este nelegală și netemeinică, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art.98 alin.1 și 2 ale art.89 lit.f și art.99 lit.f din OUG nr.194/2002 republicată în 2004 și modificată prin Legea nr.56/2007, care, deși nu prevăd " ad literam", dreptul la respectarea vieții de familie ca motiv de acordare a regimului tolerării, îl prevăd implicit, avându-se în vedere și dispozițiile art.8 alin.1 și 2 din CEDO și Constituția României, dreptul la viață de familie, ca drept fundamental, trebuind respectat chiar față de motivele de ordine publică.
Pe de altă parte, reclamanta a mai susținut că în ipoteza întoarcerii în țară ar fi expusă la pedepse și tratamente inumane și degradante, de natura celor prevăzute de art.3 din CEDO, întrucât a încălcat legea planificării familiale, prin faptul că cel de-al doilea copil este născut fără aprobarea autorităților chineze.
Privitor la primul motiv al contestației instanța reține pe de o parte, că instanța de judecată s-a pronunțat irevocabil asupra contestației formulate împotriva legalității Dispoziției de părăsire a teritoriului României nr.-0/06.07.2006, analizând și dacă reclamanta se află în vreuna din situațiile de acordare a rămânerii pe teritoriului României, conform art.98-99 din OUG nr.194/2002, cu modificările și completările ulterioare, implicit susținerile privind situația familială a acesteia.
Or, din acest punct de vedere la acest moment situația este neschimbată, neexistând împrejurări noi survenite ulterior, minora - fiind născută la data de 04.11.2002, deci anterior emiterii dispoziției de părăsire, iar faptul că, la 19.903.1981 are un drept de ședere permanentă nu prezintă relevanță în ceea ce privește condițiile acordării regimului tolerării reclamantei.
Reclamanta a fost titulara unui drept de ședere temporară în scop comercial, drept care nu a mai fost prelungit, trebuind să execute o dispoziție de părăsire a teritoriului României, iar acordarea olerării rămânerii pe teritoriul României, pentru motivele arătate, ar reprezenta permisiunea de a rămâne pe teritoriul țării ce ar fi acordată de Oficiul Român pentru pe o perioadă nedeterminată, fiind de fapt un drept de ședere, or tolerare este un drept ce se acordă temporar cetățenilor străini care, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României, drept ce urmează a înceta în momentul încetării imposibilității de părăsăre a teritoriului României.
Din acest punct de vedere, de asemenea, acțiunea este neîntemeiată, așa cum a arătat și pârâta, reclamanta având posibilitatea de a solicita un drept de ședere pentru reîntregirea familiei în baza unei vize de reîntregire a familiei.
Prin motive obiective, în sensul ordonanței de urgență, se înțeleg acele împrejurări independente de voința străinului, imprevizibile și care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României, astfel încât, temporar, este tolerat pe teritoriul României, până la încetarea acestor motive, or, faptul nașterii unui copil în anul 2002, pe teritoriul României, din părinți cetățeni chinezi, nu-i conferă acestuia vreun drept de ședere în plus, independent de un drept de ședere al părinților.
Așadar, acest argument nu reprezintă un motiv obiectiv în sensul acordării tolerării, nefiind independent de voința reclamantei și nici imprevizibil, iar motivul că în ipoteza întoarcerii în țară ar fi expusă la pedepse și tratamente inumane și degradante, de natura celor prevăzute de art.3 din CEDO, întrucât a încălcat legea planificării familiale, prin faptul că cel de-al doilea copil este născut fără aprobarea autorităților chineze, de asemenea nu poate fi reținut, întrucât reclamanta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Pe de altă parte, reclamanta are posibilitatea să solicite o formă de protecție, în care ar putea dovedi că, în contextul în care al doilea copil a fost născut pe teritoriul altui stat, ar fi supusă la pedepse și tratamente inumane și degradante, de natura celor prevăzute de art.3 din CEDO, întrucât a încălcat legea planificării familiale, prin faptul că cel de-al doilea copil este născut fără aprobarea autorităților chineze.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să respingă contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de reclamanta, cetățean chinez, n la data de 05.01.1958 în, cu reședința în B,-,.33,.2,.29, sector 2 în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, cu sediul în B, str. -. -. C-tin nr.2. sector. 5, ca neîntemeiată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.10.2009
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED.HP/HP
5 EX.
Președinte:Horațiu PătrașcuJudecători:Horațiu Pătrașcu
