Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 403/2009. Curtea de Apel Craiova

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

SENTINȚA Nr. 403

Ședința publică de la 30 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriel Viziru

Grefier - - -

xxxxxxxxxxx

S-a luat în examinare contestația formulată de reclamanta (fostă ) în contradictoriu cu pârâtul - OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.

La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat avocat pentru reclamanta (fostă ) și consilier juridic pentru pârâtul - OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează depunerea la dosar prin serviciul registratură a relațiilor solicitate cu adresă Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau -

Părțile arată că nu solicită termen pentru observare.

Curtea constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat a acordat cuvântul asupra acțiunii.

Avocat pentru reclamanta (fostă ) solicită admiterea cererii de repunere în termenul de formulare a prezentei acțiunii, admiterea acțiunii și anularea măsurii de interdicție contestată în cauza de față.

Susține că declarația luată reclamantei este negată de aceasta considerând că nu a fost luată pentru aflarea adevărului. Reclamanta nu a știut că actul este fals, nu a cunoscut situația reală și de bună credință s-a prezentat la Oficiul pentru.

Consilier juridic pentru pârâtul - OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA arată că susținerile reclamantei din acțiunea de față sunt eronate, din declarația dată rezultă că actul de identitate a fost cumpărat iar reclamanta a făcut uz de acest act de identitate.

Solicită respingerea acțiunii pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă.

CURTEA

Asupra cauzei de față:

Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 23.06.2009 reclamanta (fostă ), cetățean al Maf ormulat contestație împotriva măsurii de interzicere a intrării sale în România, dispusă de către Oficiul Român pentru prin unitatea sa teritorială din Tg. J la data de 8 ianuarie 2009.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că a venit în România în anul 2006, anterior datei de 1 ianuarie 2007 când România a instituit regimul de vize pentru cetățenii moldoveni.

A intrat în România legal și a locuit cu actualul său soț, la acea dată în concubinaj, ulterior căsătorindu-se cu acesta.

Reclamanta a precizat că l-a cunoscut pe soțul său ca urmare a unei vizite anterioare a acestuia în Republica

În momentul în care începuse întocmirea formalităților pentru dobândirea cetățeniei române, de teamă că i se va reproșa că a stat o perioadă îndelungată de timp în România, fără o reglementare corespunzătoare a situației sale, a declarat nereal că a intrat în România nelegal și la o dată mai apropiată, respectiv în decembrie 2008.

În baza acestei declarații autoritățile române au decis returnarea sa în Republica M, lucru care s-a petrecut la 8 ianuarie 2009.

La acea dată reclamanta susține că nu i s-a făcut cunoscut și faptul că s-a dispus și măsura interzicerii intrării sale în România pe o durată de 5 ani. A fost pusă să semneze niște documente dar nu a fost lăsată să le citească, nedându-se alte informații.

Soțul reclamantei a formulat o plângere la Oficiul de de unde i s-au transmis toate documentele, inclusiv decizia de interzicere a intrării pe teritoriul României, din care a aflat că avea dreptul să conteste măsura în instanță, însă, fiind în altă țară nu a știu cui să se adreseze pentru a formula contestația.

Soțul său i-a comunicat că a formulat plângere și a așteptat răspunsul la aceasta. Din acest motiv nu a putut respecta termenul de formulare a contestației.

Reclamanta a precizat și că deoarece intenționa să rămână în România cu soțul său actualmente nu mai are locuință pe teritoriul M, locuind temporar la sora sa, de unde va fi însă nevoită să plece din lipsă de spațiu.

Măsura interdicției de a intra pe teritoriul României a fost apreciată de reclamantă ca fiind nelegală și de natură aoî mpiedica să locuiască împreună cu soțul său, în condițiile în care nu poate obține nici viză pentru România, deși este îndreptățită la dobândirea cetățeniei române atât prin faptul că este căsătorită cu un cetățean român dar și prin faptul că anterior anului 1940 părinții săi au fost cetățeni români, pierzând cetățenia română fără voia lor.

S-ai invocat și dispozițiile art. 106 alin. 1 și 2 din OUG nr. 194/2002, arătându-se că măsura contestată este nelegală, deoarece limitele interdicției stabilite prin aceste dispoziții legale sunt mai mici, iar pentru că a suportat cheltuielile, durata interdicției se reduce la

La data de 10.07.2009 intimatul Oficiul Român pentru a formulat, întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației, arătând în acest sens că potrivit prevederilor art. 105 alin. 5 din nr.OUG 194/2002, republicată, "Interzicerea intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură."

S-a subliniat că textul legii este imperativ în sensul celor de mai sus.

Reclamanta, a luat cunoștința de măsura interdicției de intrare contestată în prezenta cauză, la data de 08.01.2009 pe bază de semnătură.

Termenul de 10 zile de formulare a contestației prevăzut de art. 105 alin. 5 din nr.OUG 194/2002, republicată, s-a împlinit la data de 19.01.2009, însă prezenta contestație a fost depusă la Curtea de Apel Craiova la data de 23.06.2009.

S-au invocat și dispozițiile art. 103 alin (1) din Codul d e procedură civilă potrivit cărora "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea."

S-a argumentat că termenul prevăzut de actul normativ anterior menționat este un termen de decădere substanțial, de drept administrativ, a cărui depășire duce la pierderea dreptului subiectiv de a cere anularea actului administrativ.

Referitor la susținerile reclamantei potrivit cărora nu ar fi luat la cunoștință de decizia de instituire a interdicției de intrare, s-a invocat că acestea sunt simple afirmații, nedovedite.

Astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei de instituire a interdicției de intrare, reclamanta a luat la cunoștință de măsura dispusă împotriva sa, în acest sens semnând pentru luare la cunoștință în partea din dreapta-jos a deciziei. În finalul actului administrativ se menționează și calea de atac împotriva deciziei precum și termenul în care aceasta trebuie exercitată. În situația în care reclamanta ar fi considerat că nu a luat la cunoștință de decizie aceasta avea posibilitatea să refuze semnarea înscrisului în cauză.

În fapt, s-a arătat că la data de 08.01.2009 la sediul Biroului pentru G s-a prezentat numita, cetățean, ce a solicitat lucrătorilor instituției eliberarea unui document care să-i permită încheierea căsătoriei cu numitul.

În urma verificărilor efectuate de lucrătorii instituției au rezultat următoarele aspecte:

- reclamanta nu avea reglementat dreptul de ședere pe teritoriul țării.

- aceasta nu figura în evidenta traficului de frontieră (intrată sau ieșită din Romania) Din vizualizarea pașaportului reclamantei a rezultat faptul că acesta nu prezintă nici o stampilă de trecere a frontierei române aplicată de politia de frontieră.

Fiind chestionată cu privire la aceste aspecte reclamanta a declarat faptul că a intrat fraudulos în România în luna decembrie a anului 2007, prin Punctul de Trecere a Frontierei, când a prezentat lucrătorilor politiei de frontieră o carte de identitate românească falsă (seria - nr. -), în care erau trecute datele sale de identitate și în care era aplicată fotografia sa. Întrucât lucrătorii politiei de frontieră nu au sesizat falsul acesteia i s-a permis intrarea in România. Ulterior, reclamanta a tranzitat România și s-a prezentat la Nadlac pe unde a părăsit teritoriul tarii, în baza aceluiași document, cu destinația Austria. La data de 14.12.2008 reclamanta a reintrat in România în baza aceleiași cărti de identitate, fiind însoțită de această dată de numitul. La data de 20.12.2008 reclamanta s-a prezentat la, însoțită de același cetățean român, pentru a părăsi tara. Și de această dată reclamanta a prezentat cartea de identitate seria - nr. -. În urma analizării documentului de identitate polițiștii de frontieră au sesizat faptul ca acesta nu este autentic și au reținut reclamanta, căreia i-a fost întocmit dosar penal pentru săvârșirea de infracțiune.

La data de 08.01.2009 lucrătorii Biroului pentru G au solicitat informații suplimentare Inspectoratului Județean al Politiei de Frontieră Prin adresa nr. -, Biroul Cercetări penale din cadrul Inspectoratului Județean al Politiei de Frontieră Tac omunicat faptul că la data de 21.12.2008 împotriva reclamantei s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la trecerea ilegală a frontierei de stat, trecere ilegală a frontierei de stat de 3 ori, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals de 4 ori. De asemenea, aceeași instituție a transmis că în urma verificărilor efectuate a rezultat faptul ca seria cărții de identitate nu există. Reclamanta a declarat polițiștilor de frontieră ca a obținut cartea de identitate de la o persoana necunoscută din Chișinău contra sumei de 100 euro.

Potrivit dispozițiilor art. 106 alin. 4 din nr.OUG 194/2002, republicată, "împotriva străinilor care au trecut ilegal ori au încercat să treacă fraudulos frontiera de stat, durata interdicției va fi de 5 ani".

Având în vedere faptele săvârșite de reclamantă precum și dispozițiile legale anterior menționate, la data de 08.01.2009 Biroul pentru Gae mis decizia nr. -, adusă la cunoștința reclamantei sub semnătură, prin care a instituit împotriva acesteia măsura interzicerii intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani.

Referitor la susținerile reclamantei potrivit cărora ar fi declarat în mod nereal faptul ca a intrat nelegal in România în decembrie 2008, s-a învederat că nu există nici o probă la dosar care sa confirme susținerile reclamantei din acțiune. Mai mult decât atât, susținerile reclamantei sunt contrazise de toate verificările efectuate.

În acest sens s-a arătat că toate intrările si ieșirile cetățenilor moldoveni în și din România se înregistrează într-o bază de date (evidență intrări/ieșiri) de către polițiștii de frontieră. Dacă susținerile reclamantei ar fi fost adevărate în urma consultării evidentei intrări/ieșiri ar fi rezultat exact data trecerii frontierei române, sensul de trecere (intrare sau ieșire), precum și numărul documentului de trecere a frontierei. Însă, reclamanta nu figurează în această evidență. Mai mult decât atât, concomitent cu introducerea datelor în evidenta intrări/ieșiri, polițistul de frontieră aplică în pașaportul cetățeanului și o stampilă ce conține date privind Punctul de Trecere a Frontierei, sensul de trecere a frontierei și ziua în care sa realizat acest lucru. pașaportului reclamantei se poate observa că acesta nu conține nici o stampilă aplicată de autoritățile romane. Tot din vizualizarea pașaportului rezultă și faptul că acesta a fost eliberat la data de 18.08.2007 în Chișinău, ceea ce presupune prezența reclamantei la acea dată pe teritoriul Or, reclamanta susține în cuprinsul acțiunii că ar fi intrat în România în 2006 și nu ar fi părăsit țara pana la 08.01.2009.

Referitor la afirmațiile reclamantei potrivit cărora interdicția de intrare în România ar trebui redusă la J întrucât a suportat cheltuielile îndepărtării din țară, s-a arătat cî prevederile art. 106 alin. 2 din nr.OUG 194/2002. republicată, care prevăd posibilitatea reducerii interdicției la J, nu sunt incidente în cauză. Astfel, textul legal menționat prevede posibilitatea reducerii interdicției doar dacă aceasta măsura a fost dispusă în temeiul, art. 106 alin. 1 din același act normativ, respectiv împotriva străinilor care au intrat legal dar a căror ședere a devenit ilegală. Or, măsura contestata a fost dispusa in temeiul art. 106 alin. 4 din același act normativ, pentru intrare ilegală.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă și dispozițiile OUG nr. 194/2002

În dovedirea celor invocate prin întâmpinare s-au depus la dosarul cauzei înscrisurile care au stat la baza dispunerii măsurii contestate.

La data de 2 octombrie 2009 reclamanta prin apărător a formulat cerere de repunere in termenul de contestație arătând că datorită unor cauze temeinic justificate și neimputabile a fost în imposibilitate obiectivă să formulez contestația în termenul legal.

În acest sens reclamanta a precizat că a fost returnată în Republica M la data de 8 ianuarie 2009, când a fost condusă la vama. Deși a fost pusă să semneze niște documente nu a știut ce reprezintă, iar din M nu a putut să ia legătura cu vreo persoană calificată și care să cunoască cât de cât legislația română pentru aoî ndruma să formuleze contestație la măsura dispusă de autoritățile române.

Reclamanta a subliniat că locuiește la sora sa într-un sat, nu are posibilități materiale și nici nu a avut posibilitatea să formuleze contestația în termen, contestație despre care a aflat că poate fi introdusă abia când soțul său a primit răspunsul la plângerea pe care a formulat-o la oficiul Român pentru.

Fiind într-o altă țară, cu imposibilitatea practică de a cunoaște legislația română, de a lua legătura la timp cu vreo persoană din România, și chiar cu soțul său, nu a putut formula contestația în termen.

În drept a invocat disp. art. 82 civ. art. 103 din pr. civ. și art.19 din Decretul. nr. 167/1958.

Ca urmare a solicitării instanței Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mac omunicat ordonanța de scoatere de sub urmărire penală privind pe reclamantă pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei de stat. 3 infracțiuni de trecere frauduloasă aaf rontierei de stat, o infracțiune de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale și 4 infracțiuni de uz de fals în temeiul art. 10 lit. d din

C.P.P.

Analizându-se contestația formulată în cauză prin prisma probatoriului administrat se rețin următoarele:

Potrivit prevederilor art. 105 alin. 5 din nr.OUG 194/2002, republicată, "Interzicerea intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură."

În speță, la data de 08.01.2009 s-a adoptat de Biroul pentru G privind pe reclamantă, decizia nr. - privind îndepărtarea acesteia sub escortă de pe teritoriul României (fila 43 dosar), precum și decizia nr. - privind interzicerea intrării în România pe o perioadă de 5 ani (fila 44 dosar).

Reclamanta a semnat de luare la cunoștință cu privire la ambele decizii atât pe versiunea în limba română a deciziilor cât și pe versiunea în limba engleză.

De asemenea la data de 08.01.2009, reclamanta a primit câte un exemplar din ambele decizii conform mențiunilor făcute de aceasta sub semnătură pe deciziile mai sus precizate.

Ca urmare a necontestării de către reclamantă a deciziei de îndepărtare de pe teritoriul României, aceasta a fost pusă în executare de îndată.

În raport de aceste date nu pot fi reținute ca fiind veridice susținerile reclamantei în sensul că nu a avut cunoștință de decizia nr. - din 08.01.2009 privind interzicerea intrării în România, în condițiile în care din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că aceasta i-a fost comunicată reclamantei chiar în ziua adoptării sale, dată de la care începe să curgă termenul de 10 zile stabilit prin art. 105 alin. 5 din nr.OUG 194/2002, republicată.

Prin urmare, contestația formulată de reclamantă și adresată acestei instanțe la data de 23.06.2009 apare ca fiind tardivă, reclamanta fiind decăzută din termenul de formulare a contestației potrivit art. 103 alin. 1 cod procedură civilă.

problemei tardivității contestației și a sancțiunii specifice a acesteia, nu poate fi reținută ca întemeiată nici cererea de repunere în termenul de formulare al contestației formulată de reclamantă deoarece pentru a se dispune repunerea în termen se cer a fi îndeplinite următoarele condiții:

- partea care nu a formulat actul de procedură în termenul legal imperativ, trebuie să facă dovada că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei, care s-a produs înainte de împlinirea termenului.

- în termen de cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării partea trebuie să formuleze atât cererea de repunere în termen cât și actul de procedură care nu l-a îndeplinit în termen.

În speță, faptul invocat de reclamantă pentru neexercitarea în termen a contestației, care, în esență, se reduce la îndepărtarea acesteia de pe teritoriul României, nu poate fi reținut ca având caracterul unei împrejurări mai presus de voința acesteia care să o pună în imposibilitate de a exercita contestația în termen.

În acest sens chiar promovarea prezentei contestații în condițiile în care starea de fapt mai sus reținută nu s-a schimbat, constituie o dovadă a faptului că reclamanta nu s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de formulare a contestației în termen.

Se are în vedere și faptul că împrejurarea mai presus de voința părții în sensul art. 103 alin. 1 cod procedură civilă, trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forței majore, care nu putea să fie prevăzută și nici depășită de către contestatoare.

Or, este evident că în condițiile în care reclamanta nu a contestat decizia de returnare, era previzibil că aceasta va fi îndepărtată după teritoriul României.

În raport de aceste considerente și potrivit art. 105 alin. 5 din nr.OUG 194/2002, republicată, contestația formulată în cauză urmează a fi respinsă ca fiind tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge contestația formulată de reclamanta (fostă ) - cu domiciliu ales la - Tg. J,-,. 26,. 2,. 25, jud. G în contradictoriu cu pârâtul - OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA - B, sector 5, str. lt.., nr. 2.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2009

Președinte, - -

Grefier, - -

Red. Jud.

2 ex.

Președinte:Gabriel Viziru
Judecători:Gabriel Viziru

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: