Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 4075/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.4075
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Din partea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI se prezintă procuror.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI B - SERVICIUL PENTRU CETĂȚENI.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâta DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI B - SERVICIUL PENTRU CETĂȚENI prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantei depune la dosar un set de înscrisuri, copie a acestora fiind comunicată reprezentantului pârâtului și reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantului pârâtului solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de încuviințare a probei cu înscrisuri.
Curtea, cu privire la proba cu înscrisuri, apreciază că aceasta este utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei și o încuviințează ambelor părți.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, prin apărător, solicită admiterea contestației și anularea deciziei de returnare arătând că locuiește în România din anul 1999 împreună cu familia sa și că este elev în clasa a XII - Susține că măsura este nelegală întrucât a făcut demersuri pentru prelungirea dreptului de ședere din luna februarie și că executarea deciziei de returnare ar însemna întreruperea studiilor și separarea de familie.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii și menținerea deciziei contestate arătând că reclamantul a depus cererea de prelungire a dreptului de ședere pe teritoriul României la data de 07.05.2009, cu 92 de zile întârziere.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației ca neîntemeiată întrucât reclamantul a avut o perioadă de 92 de zile de ședere ilegală.
CURTEA,
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.06.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâta DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI B - SERVICIUL PENTRU CETĂȚENI solicitând anularea deciziei de returnare nr.-/09.06.2009 emisă de Direcția pentru a Municipiului B - Serviciul pentru Cetățeni.
În motivarea contestației a arătat că prin această decizie a fost obligat să părăsească teritoriul României, reținându-se că nu a îndeplinit condițiile prev. de art.11 alin.1 din OUG 194/2002.
Locuiește în România din anul 1999 împreună cu tatăl său și cei trei frați și este elev la Școala Internațională, iar la data de 5.02.2009 i-a expirat permisul de ședere temporară.
Tatăl său a început demersurile în vederea prelungirii permisului de ședere încă de la începutul lunii februarie, dar au apărut probleme în legătură cu completarea dosarului în ceea ce privește încercarea de a obține adeverința de co-asigurat.
În această perioadă a survenit și decesul unchiului său domiciliat în Liban, ceea ce a făcut necesară deplasarea tatălui său de urgență pentru organizarea funeraliilor și procesarea unor acte la fața locului.
Reclamantul a precizat că din acest motiv nu a putut fi definitivată depunerea documentelor necesare pentru prelungirea șederii sale în România.
La întoarcerea tatălui său au fost informați că nu mai este necesară adeverința de co-asigurat de la CASMB deoarece reclamantul împlinise vârsta de 18 ani și au fost îndrumați în mod eronat către o firmă privată pentru a încheia o poliță de asigurare.
Această poliță a fost încheiată la data de 5.05.2009 dar la momentul depunerii dosarului i s-a comunicat că nu este valabilă, motiv pentru care a trebuit să încheie o poliță de asigurare la CASAOPSNAJ la data de 5.05.2009.
Reclamantul a mai susținut că la revenirea la ghișeu i s-a comunicat că declarația notarială dată de tatăl său trebuia refăcută, această declarație a fost obținută a doua zi - 6.05.2009, dar nici de această dată nu a putut fi depus dosarul, fiind necesară o nouă dovadă a contului bancar al tatălui său, precum și plata unei amenzi contravenționale de 1.200 Ron.
Dosarul cu toate actele necesare prelungirii permisului de ședere temporară a fost depus la 7.05.2009, întârzierea de 2 zile fiind determinată de aspectele anterior menționate și de dezinformarea de la ghișeul de depunere a actelor.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației față de nerespectarea disp.art.11 alin.1 din OUG 194/2002 arătând că la data de 5.02.2009 reclamantul a împlinit vârsta majoratului, având obligația de a solicita în mod independent prelungirea dreptului de ședere.
La data de 7.05.2009 totaliza 92 zile de ședere ilegală pe teritoriul României, având obligația de a părăsi țara până la data la care îi expira dreptul de ședere, sau de a depune cererea de prelungire până la această dată.
La dosar au fost depuse decizia de returnare contestată și documentația care a stat la baza emiterii acesteia.
Analizând actele aflate la dosar, Curtea reține în fapt că reclamantul a avut reglementat dreptul de ședere în România conf.art.62 alin.1 și 5 din OUG 194/2002, în calitate de copil minor al sponsorului, în scopul reîntregirii familiei, până la data de 5.02.2009, la această dată împlinind vârsta majoratului.
Cererea de prelungire a dreptului de ședere a fost formulată la data de 7.05.2009, iar pârâtul a emis decizia de returnare de pe teritoriul României nr.-/09.06.2009 prin care reclamantul era obligat să părăsească teritoriul României în termen de 30 de zile întrucât i s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul României potrivit art.52 din OUG 194/2002.
Decizia a fost luată întrucât reclamantul nu îndeplinea condițiile prev.la art.11 alin.1 din OUG 194/2002, reținându-se în fapt că avea obligația să își reglementeze dreptul de ședere pe teritoriul României până la data la care înceta dreptul de ședere conferit prin permisul de ședere, având o ședere ilegală de 92 zile, neexistând motive obiective invocate de reclamant în acest sens.
Curtea apreciază că decizia de returnare este legală, fiind emisă cu respectarea disp.art.4 alin.4 din OUG 194/2002 care prevăd că străinii aflați pe teritoriul României sunt obligați - să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, precum și să depună toate diligențele necesare pentru a ieși din România până la expirarea acestei perioade.
Astfel, reclamantul avea obligația reglementată de art.11 alin.1 din același act normativ, de a rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere.
Se constată că reclamantul a avut drept de ședere în România până la 5.02.2009, fiind neîntemeiată susținerea că a întârziat doar 2 zile cu depunerea documentelor pentru prelungirea dreptului de ședere, în realitate reclamantul având o ședere ilegală de 92 de zile până la data de 7.05.2009.
Întrucât la 5.02.2009 a împlinit vârsta de 18 ani devenind major, avea obligația potrivit art.64 alin.1 lit.a pct.i) din OUG 194/2002, de a solicita în mod independent până la data expirării dreptului de ședere temporară, prelungirea acestui drept.
Reclamantul nu a depus până la această dată cerere de prelungire a dreptului de ședere și nici nu a părăsit teritoriul României până la data respectivă, astfel că refuzul de prelungire a dreptului de ședere este legal prin prisma disp.art.52 alin.1 din aceeași ordonanță care reglementează acest refuz în situația în care la data depunerii cererii nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile generale și condițiile speciale în funcție de scopul șederii, prevăzute în prezenta secțiune.
Cât privește motivele invocate în contestație cu privire la întârzierea depunerii documentelor pentru prelungirea dreptului de ședere, Curtea apreciază că acestea nu reprezintă motive obiective pentru justificarea șederii ilegale de 92 de zile.
Susținerile referitoare la dezinformarea de la ghișeul de depunere a actelor nu au suport probator, iar împrejurarea că tatăl reclamantului a fost plecat în Liban din cauza unui deces în familie nu justifică depunerea cu întârziere a cererii de prelungire a dreptului de ședere temporară și a documentelor aferente, în condițiile în care devenind major, reclamantul avea obligația de a solicita în mod independent prelungirea acestui drept.
Chiar dacă demersurile pentru prelungirea dreptului de ședere au început în luna februarie 2009, astfel cum susține reclamantul, prezintă relevanță sub aspectul legalității deciziei contestate, data la care a fost depusă cererea de prelungire a dreptului de ședere și documentele necesare.
Or, această dată - 7.05.2009 este ulterioară expirării dreptului de ședere temporară, astfel încât decizia de returnare a fost emisă cu respectarea prevederilor OUG 194/2002.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul, domiciliat în B, Intrarea nr.12, sector 3, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI B - SERVICIUL PENTRU CETĂȚENI, cu sediul în str. -.-. nr.2. sector 3,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CC
EF/5ex.
09.12.2009
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
