Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 426/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 426/2008
Ședința publică de la 15 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
GREFIER: - -
Ministerului Public reprezentat prin procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea De APEL CLUJ
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - OFICIUL ROMÂN PENTRU - BIROUL PENTRU AL JUDEȚULUI, având ca obiect anularea Deciziei nr. 99340/27.12.2007.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 13.05.2008 s-a depus la dosar, de către Serviciul pentru al Județului C, concluzii scrise.
Se constată de asemenea faptul că prin încheierea de ședință din data de 08.05.2008 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin acțiunea formulată la data de 9 ianuarie 2008, și precizată ulterior, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Român Pentru - Biroul Pentru al Județului M, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se înlăture din cuprinsul deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 99340/2007, emisă de pârât, dispoziția referitoare la instituirea interdicției de intrare a reclamantului pe teritoriul României pentru o perioadă de 2 ani și 6 luni, în sensul reducerii acesteia.
În motivarea cererii sale, reclamantul a relevat că această interdicție aduce o atingere nejustificată a dreptului de a i se respecta viața privată și de familie, garantat de art. 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Pârâtul s-a opus admiterii acțiunii, așa cum a fost ea precizată, relevând că reclamantul nu se încadrează în prevederile legale care ar face posibilă reducerea perioadei de interdicție, precizând că încadrarea legală a faptei acestuia nu mai permite o modificare a perioadei de interdicție, argumentul referitor la prezumtiva familie nefiind de natură să modifice actul emis de autoritățile române.
Reprezentanta Ministerului Publica pus concluzii de admitere a cererii relevând că decizia de returnare nu cuprinde motivele care au stat la baza luării măsurii de interdicție, fiind încălcate astfel prevederile art. 101 alin. 4 din nr.OUG 194/2002.
Deliberând asupra pretențiilor deduse judecății, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de returnare de pe teritoriul României nr. 99340/2007 s-a dispus obligarea reclamantului să părăsească teritoriul României, întrucât șederea sa este ilegală. Decizia a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 80 alin. 3 lit. q pct. i din nr.OUG 194/2002, pe considerentul nerespectării dispozițiilor art. 11 alin. 2 din același act normativ.
Autoritatea a reținut că reclamantul nu a părăsit teritoriul României până la data de 15 mai 2003, dată la care dreptul său de ședere a expirat.
Conform prevederilor art. 102 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. c din nr.OUG 194/2002, împotriva reclamantului a fost instituită interdicția de intrare pentru o perioadă de 2 ani și 6 luni de la data ieșirii din țară.
Reclamantul a contestat măsura privitoare la interdicția de intrare instituită de către autoritate.
El a relevat că această interdicție aduce atingere dreptului de a i se respecta viața privată și de familie, garantat de art. 8 din Convenție, dat fiind că, coabitează în prezent cu logodnica sa de naționalitate română, cu d-na, perfectarea căsătoriei nefiind posibilă până la data emiterii de către autoritățile croate a certificatului de disponibilitate.
S-a învederat că acest certificat a fost emis cu M întârziere la 25.04.2008 datorită omisiunii tribunalului din Slovenia de a trimite dosarul său de divorț la serviciul de evidență a persoanelor de la domiciliul său legal din Croația, pentru înscrierea mențiunii privind divorțul.
Curtea constată că instituirea măsurii de interdicție constituie un amestec al autorității publice în exercitarea de către reclamant a dreptului de a i se respecta viața de familie, garantat prin art. 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Aceste dispoziții oferă protecție și în ceea ce privește familia de fapt.
Probele administrate în cauză au învederat că reclamantul a constituit o familie pe teritoriul României.
Instituirea acestei interdicții s-a făcut în temeiul prevederilor art. 102 din nr.OUG 194/2002.
Reclamantul trăiește în România încă din anul 2003, are mijloace materiale de subzistență și a întemeiat o familie d e fapt. Prin instituirea acestei interdicții pe o durată de 2 ani și 6 luni reclamantul ar fi îndepărtat de logodnica sa, cu care dorește să întemeieze în cel mai scurt timp o familie d e drept.
Curtea reține că autoritatea nu a justificat ingerința și nu a probat dacă această ingerință urmărește un scop pe deplin compatibil cu convenția. Această interdicție dreptul reclamantului de a se căsători și a crea o familie d e drept.
se poate reține că această interdicție a fost luată în scopuri legitime, câtă vreme se face trimitere la incidența în speță a dispozițiilor art. 102 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. c din nr.OUG 192/2002.
Cu toate acestea, dispoziția privitoare la interdicție apare ca arbitrară, câtă vreme singura acțiunea blamabilă este aceea că reclamantul nu a părăsit teritoriul României la data când dreptul său de ședere a expirat.
Comparând țelul urmărit de autoritate prin instituirea acestei interdicții cu gravitatea atingerii dreptului reclamantului la respectarea vieții de familie, curtea consideră că nu s-a asigurat un echilibru corect între interesele puse în joc și că a existat deci o disproporție între mijloacele folosite și țelul legitim urmărit.
Întrucât măsura în litigiu nu a fost temeinic motivată, i-a încălcat în acest fel prevederile art. 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Autoritatea nu a făcut dovada că amestecul în cauză urmărea un scop pe deplin compatibil cu convenția și anume apărarea ordinii.
Pentru toate aceste considerente, întemeiat pe dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează să admită acțiunea și să dispună înlăturarea interdicției de intrare a reclamantului pe teritoriul României, pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.
Apărarea formulată de autoritate privitoare la faptul ă decizia de instituire a interdicției nu a fost motivată întrucât formularul este unic la nivel național, nu este pertinentă.
Orice măsură dispusă de către autoritate trebuie să arate considerentele de fapt și de drept pe care se sprijină, în caz contrar ea devenind o dispoziție arbitrară și, pe cale de consecință, o dispoziție dată cu exces de putere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată formulată de reclamantul cu domiciliul ales în B M, nr. 16, jud. M în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - OFICIUL ROMÂN PENTRU - BIROUL PENTRU AL JUDEȚULUI M, cu sediul în B M,-, jud.
Înlătură din cuprinsul deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 99340/2007 emisă de Oficiul Român pentru - Biroul pentru M dispoziția referitoare la instituirea interdicției de intrare a reclamantului pe teritoriul României pentru o perioadă de 2 ani și 6 luni.
Menține restul dispozițiilor actului administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.SS/dact.
5 ex./04.07.2008
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo
