Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 4389/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4389
Ședința publică din data de 9 decembrie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta, prin avocat și pârâtul Oficiul Român pentru, prin consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile arată că nu mai au înscrisuri de depus.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei de returnare și prelungirea dreptului de ședere pe o perioadă de 1 an, conform art. 81 al. 1 din nr.OUG 194/2002.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii și menținerea deciziei contestate, ca legală și temeinică. Referitor la capătul de cerere privind prelungirea dreptului de ședere apreciată că acesta este prematur formulat. Arată că potrivit art. 50 alin. 1 din nr.OUG 194/2002, republicată, străinilor li se poate prelungi dreptul de ședere temporară de către Oficiul Român pentru sau de către formațiunilor sale teritoriale. Reclamanta, cu toate că a depus o cerere de prelungire a dreptului de ședere, decizia de returnare contestată nu a avut la bază neîndeplinirea de către străin a condițiilor necesare prelungirii dreptului de ședere, ci a avut ca temei faptul că dreptul de ședere pe teritoriul României al reclamantei expirase.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată și menținere a deciziei contestate, adoptată cu respectarea dispozițiilor legale. Arată că neobținerea tuturor actelor nu îl scutește pe străin să depună cererea de prelungire cu 30 zile înainte de expirare, reclamanta având o atitudine pasivă.
CURTEA
Prin contestația înregistrată la data de 2 octombrie 2009, reclamanta a solicitat instanței să dispună, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI, anularea deciziei de returnare nr. -/02.09.2009 prin care s-a dispus obligarea sa la părăsirea teritoriului României.
În motivarea contestației sale, reclamanta a învederat faptul că, odată cu comunicarea deciziei de returnare, i-a fost adus la cunoștință faptul că i s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere temporară pe teritoriul României, în considerarea faptului că nu ar îndeplini condițiile prevăzute de art. 11 alin. 1 coroborat cu art. 52 din OUG nr. 194/2002, întrucât la momentul depunerii cererii avea deja î ședere ilegală pe teritoriul României de 49 de zile.
Reclamanta a arătat că motivul întârzierii în depunerea cererii a fost acela că ultima mențiune de la ORC fusese eliberată la data de 13.08.2009, adică în ziua depunerii cererii.
A învederat, de asemenea, instanței că, datorită perioadei de criză, societatea al cărei asociat și administrator este a înregistrat un profit foarte mic, profitul trebuind să fie dovada mijloacelor de întreținere pentru prelungirea dreptului de ședere, astfel că fost nevoit să recurgă la cumpărarea de la ceilalți doi asociați a părților lor sociale, deci să își majoreze aportul la capital de la 50.000 de euro la 100.000 de euro.
Apreciază astfel că motivele întârzierii sale sunt justificate.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în ședința publică din data 14 octombrie 2009, pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI B a solicitat respingerea contestației ca nefondată, întrucât, la momentul depunerii cererii reclamantei, în data de 13.08.2009, îi expirase dreptul de ședere pe teritoriul României, încă din data de 24.06.2009.
Examinând cauza prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de returnare nr. -/02.09.2009 ( 6) s-a dispus părăsirea teritoriului României de către reclamantă, în temeiul disp. art. 81 alin. 1 și art. 82 alin. 3 lit. a pct. I din OUG nr. 194/2002, având în vedere că șederea acestuia pe teritoriul României a devenit ilegală, prin expirarea dreptului de ședere.
Decizia de returnare contestată a fost fundamentată pe încetarea dreptului reclamantei de ședere în țară începând cu data de 25 iunie 2009, astfel că au devenit incidente prevederile art. 11 alin. 1 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor, potrivit cărora " aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere".
Prin urmare, încetând dreptul de ședere legală al reclamantei pe teritoriul României, au devenit incidente prevederile art. 79 alin. 1 coroborat cu art. 80 din ordonanță, care îndrituiesc pârâtul a dispune măsura returnării de pe teritoriul României; astfel, " Împotriva străinilor care au intrat ilegal,a căror ședere pe teritoriul României a devenit ilegală,a căror viză sau drept de ședere a fost anulat sau revocat, a acelora cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere temporară, a acelora cărora le-a încetat dreptul de ședere permanentă, precum și a foștilor solicitanți de azil Oficiul Român pentrupoate dispune măsura returnării de pe teritoriul României".
Reclamanta avea obligația, pentru a-și asigura continuitatea dreptului legal de ședere în țară, potrivit art. 51 alin. 1 din ordonanță, să depună, personal, la pârât, cererea de prelungire a dreptului de ședere temporarăcu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat șederea, termen care coincide cu cel stabilit de lege în sarcina pârâtului pentru soluționarea cererii de prelungire, astfel încât să se asigure, în cazul întrunirii cerințelor legale în acest sens, continuitatea dreptului de ședere și să se evite măsura returnării.
Or, reclamanta nu a făcut dovada depunerii în timp util a unei astfel de cereri, aspectele invocate de acesta nefiind de natură a justifica o atare întârziere.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că pârâtul a procedat în mod legal prin emiterea deciziei de returnare, fiind întrunite toate condițiile impuse de lege în acest sens, astfel că - în temeiul disp. art. 82 alin. 1 din OUG nr. 194/2002 - va respinge ca nefondată contestația reclamantei împotriva deciziei de returnare, urmând a respinge și capătul de cerere accesoriu privind prelungirea dreptului de ședere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamanta, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat,-,. 15,. B,. 49, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI B, cu sediul în mun. B,--5, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 2 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
