Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 4397/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.4397
Ședința publică de la 09.12.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
GREFIER - - -
...
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, având ca obiect "litigiu privind regimul străinilor".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, prin consilier juridic, lipsind reclamantul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă dl. interpret de lb. chineză, care depune la dosar autorizația nr.1256/05.01.1999.
Pârâtul și Ministerul Public, prin reprezentanți, nu mai au cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Pârâtul, prin reprezentant, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, conform susținerilor din întâmpinare.
Ministerul Public, prin reprezentant, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, de asemenea.
CURTEA
Asupra cauzei de contencios administrativ prezente:
Prin cererea înregistrată sub numărul menționat, -, pe rolul acestei instanțe, reclamantul, cetățean chinez a formulat în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, contestație pentru anularea deciziei de returnare nr.-/13.05.2009, pe care a considerat-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
În fapt, a arătat că a încheiat cu firma SC SRL, contractul de prestări servicii nr. 11/2008 cu obiect, consultanță în afaceri, precum și întocmirea și tehnoredactarea documentației necesare pentru obținerea vizei de lungă ședere pentru desfășurarea de activități comerciale, pe teritoriul României. A obținut avizul tehnic de specialitate emis de Agenția Română pentru Investiții, constatându-se faptul că îndeplinește condițiile legale.
În cuprinsul deciziei de returnare, i se comunică faptul că avizul emis de i-a fost revocat, fiind obligat să părăsească România, în termen de 15 zile de la comunicare.
A considerat că prin această decizie, Oficiului Român pentru îi încalcă drepturile recunoscute străinilor de Legea 123/2001, mai precis de art. 4 din lege și se încălcă prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Este administratorul societății SC SRL, cu activitate în curs de desfășurare, prezența sa fiind necesară în țară, pentru buna sa desfășurare, multe dintre contracte fiind încheiate cu parteneri din, pentru produse la prețuri de achiziție avantajoase. Decizia creează grave prejudicii societății, precum și angajaților, punându-se în pericol existența societății, decizia fiind nemotivată, nefiind vinovat de încălcarea vreunei dispoziții legale anterior intrării în țară sau ulterior.
Față de toate cele de mai sus, a solicitat admiterea acțiunii.
În drept, a invocat art. 84 al.1 G nr.194/2002 republicată și modificată.
A depus la dosar, decizia de returnare nr. nr.-/13.05.2009, contract de prestări servicii, certificat de înregistrare, ordin privind avizul, copie permis de ședere.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiate și depunând actele care au stat la baza emiterii deciziei. A arătat că reclamantul nu a mai îndeplinit condițiile legale pentru prelungirea dreptului de ședere.
Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezenta cauză, date fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă și nr.OUG194/2002.
Examinând actele și lucrările cauzei, Curtea apreciază cererea ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a intrat în România la data de 17.02.2009 prin intermediul vizei D/AC/-, în scopul desfășurării de activități comerciale.
La baza acordării vizei de intrare în România a stat Ordinul Agenției Române pentru Investiții, privind avizul tehnic de specialitate, ca urmare a faptului că la acea dată erau îndeplinite condițiile pentru eliberarea sa.
Ulterior, a revocat Ordinul prin care s-a emis avizul tehnic de specialitate, pe numele reclamantului, informând prin adresa nr. -/13.04.2009, pârâtul cu privire la acest aspect. Conform art. 33 din OUG 194/2002, a fost înștiințat și Ministerul Afacerilor Externe ce a procedat la revocarea vizei -, ala 17.04.2009.
Fiind depistat, pârâtul a procedat la emiterea deciziei de returnare în temeiul art. 82 al.3 lit. a pct ii din același act normativ.
Curtea constată că potrivit art. 33 al. 3 lit. a din OUG 194/2002 modificată și completată, "Măsura revocării vizei poate fi dispusă de către autoritățile prevăzute la alin. (1) în următoarele situații: a) străinii nu mai îndeplinesc condițiile cerute la acordarea vizei".
Concomitent, potrivit prevederilor art. 81 al. 1 și art. 82 al. 3 lit. a pct ii din același act normativ,"Împotriva străinilor care au intrat ilegal, a căror ședere pe teritoriul României a devenit ilegală, a căror viză sau drept de ședere a fost anulat sau revocat, a acelora cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere temporară, a acelora cărora le-a încetat dreptul de ședere permanentă, precum și a foștilor solicitanți de azil Oficiul Român pentru poate dispune măsura returnării de pe teritoriul României", iar"Decizia de returnare dă posibilitatea străinului să părăsească țara neînsoțit, astfel: a) în termen de 15 zile, pentru: (ii) străinul a cărui viză a fost anulată sau revocată."
Potrivit textelor legale evocate, Curtea constată că întrucât reclamantului i s-a revocat viza de intrare pe teritoriul României, atunci se impune îndepărtarea sa din țară prin intermediul deciziei de returnare.
Or, la momentul emiterii deciziei de returnare, se constată cu certitudine faptul că reclamantul nu mai beneficia de dreptul de ședere conferit de viză ca urmare a faptului că aceasta fusese revocată. Cu alte cuvinte, reclamantul a avut un drept de ședere valabil pe teritoriu României, doar în perioada 17.02.2009-17.04.2009, ca urmare a revocării vizei conferite inițial, la ultima dată precizată.
Împrejurarea că decizia de returnare nu prezintă aspectele pentru care i s-a revocat avizul tehnic de specialitate emis de, nu determină nemotivarea sa, pârâtul neavând sub acest aspect, obligația de a arăta motivul acestei revocări, fundamentul deciziei contestate reprezentându-l simplul fapt al revocării, fapt consemnat în cuprinsul deciziei contestate.
Dacă reclamantul aprecia că revocarea avizului sau decizia de revocare a vizei s-au realizat în mod nelegal, avea posibilitatea de a contesta această decizie de revocare, inclusiv sub aspectul revocării avizului, în cadrul procedural legal reglementat, în temeiul dreptului comun al contenciosului administrativ. Oricum, în cadrul petitului prezentei acțiuni, reclamantul nu a precizat că înțelege să conteste și decizia de revocare a vizei, care reprezintă un act administrativ distinct în raport de prevederile art. 33 al. 4 din OUG 194/2002 modificată și completată. Acest text de lege prevede că doar comunicarea deciziei de revocare se realizează prin decizia de returnare și doar în cazul emiterii primei decizii de către pârâtul ORI, însă actele administrative menționate rămân pe mai departe independente, având fiecare, efecte proprii.
De asemenea, apărările reclamantului în sensul că returnare va afecta situația angajaților societății al cărei administrator este, precum și activitatea acesteia, nu reprezintă în cadrul reglementat evocat, cauze de nelegalitate, de anulare a deciziei de returnare, aceasta dispunându-se doar în condițiile legii.
Rațiunea pentru care legea prevede condiții avantajoase de acordare a vizei de lungă ședere pentru desfășurarea de activități comerciale și de prelungire a dreptului de ședere în același scop constă în desfășurarea unei activități comerciale în conformitate cu un plan de afaceriavizat de instituția competentă, care să satisfacă exigențele legale și standardele impuse de această instituție, menite a asigura realizarea unor obiective generale ale economiei sau societății românești. Așadar, nici încălcarea dreptului său prevăzut de art. 4 din Legea 123/2001, nu poate fi reținută, atât timp cât desfășurarea afacerilor trebuie realizată în cadrul respectării cerințelor legale edictate. Or, în cauză, așa cum am arătat, avizul a fost revocat.
Totodată, nu se poate susține întemeiat că prin măsura returnării reclamantului, s-ar fi încălcat principiul proporționalității, deoarece, astfel cum stabilit Curtea de la Strasbourg în cauza Lupșa România, niciun text din Convenție nu conferă străinilor dreptul de a intra, de a rămâne și de a-și stabili domiciliul pe teritoriul unui stat membru, iar în speță, inițial, reclamantului i s-a acordat dreptul de ședere în baza vizei care a fost revocată, astfel că se impune returnarea sa.
Pe cale de consecință, întrucât decizia contestată este legală și temeinică, se va respinge acțiunea ca neîntemeiată, conform art.84 alin.1 din OUG nr.194/2002, republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, cu sediul în str. -. col. nr.2. sector 5,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9.12.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.HV
Tehnodact. HV
2ex.
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor
