Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 471/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 471
Ședința publică de la 26.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stănișor Denisa Angelica
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul, reprezentat de avocat, cu delegație de substiuire depusă la dosar și pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, reprezentat de consilier juridic, cu delegație depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantului depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar aferentă cererii de chemare în judecată.
Curtea ia act de achitarea taxei de timbru și timbru judiciar de către reclamant, anulându-le.
Reprezentantul pârâtului depune la dosarul cauzei întâmpinare, un exemplar comunicându-i părții adverse.
Apărătorul reclamantului arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecător pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării, ci solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, Curtea constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea interdicției de intrare în România, instituită la data de 17.11.2009 de către Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, să se constate că măsura dispusă de organele poliției de frontieră este în conformitate cu dispozițiile legale în materie.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- din data de 27.11.2009 reclamanta, cetățean chinez, a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ - Punctul de Frontieră Aeroport solicitând anularea măsurii de instituire a interdicției de intrare în România pe o perioadă de 6 luni de la ieșire, măsură ce i-a fost comunicată la data de 17.11.2009.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că s-a aflat într-o eroare de fapt cu privire la modul de calcul al celor 90 de zile pentru care i-a fost eliberată viza nr.-/01.04.2009 de către Consulatul României la, întrucât nu se face o mențiune expresă că perioada de ședere de 90 de zile trebuie să se încadreze în perioada acordată pentru intrarea în România, respectiv 01.04.2009 - 30.09.2009.
Mai arată reclamanta că măsura dispusă încalcă disp. art.8 din CEDO, soțul său având drept de ședere în România, conform permisului de ședere, până la data de 09.08.2010, iar fiica sa este născută în România.
Totodată, comunicarea prin care i s-a adus la cunoștință interdicția de intrare în România are o serie de vicii de formă, lipsa semnăturii sale și a datei luării la cunoștință; lipsa semnăturii agentului constatator și a ștampilei organului din care face parte, adăugiri și modificări ale unor articole și dispoziții legale; lipsa unui număr sau serie.
Prin întâmpinarea formulată la data de 20.01.2010 pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamanta a depășit termenul legal de ședere cu 47 de zile, aspect recunoscut de altfel de către aceasta.
Astfel, cu respectarea dispozițiilor legale incidente, reclamantei i s-a întocmit procesul verbal de contravenție, aplicându-i-se o amendă potrivit art.134 pct.2, coroborat cu art.135 lit.e pct.ii) din OUG -, iar în conformitate cu art.106 alin.1 lit.a pct.i, coroborat cu art.106 alin.2 lit.b s-a instituit măsura de interzicere a intrării în România pe o perioadă de 6 luni.
Analizând probatoriul administrat în cauză, Curtea reține următoarele:
Cu privire la reclamantă, pârâta a luat la data de 19.08.2009 măsura de interzicere a intrării în România pentru o perioadă de 6 luni, în conformitate cu disp. art.106 alin.1 lit.a, pct.i, coroborat cu art.106 alin.2 lit.s din OUG 194/2002, întrucât urmare a verificărilor efectuate a reieșit că aceasta depășise termenul legal de ședere cu 47 de zile.
Reclamanta a intrat în România la data de 19.08.2009 în baza vizei nr.- eliberată la data de 01.04.2009 valabilă până la 30.09.2009 pentru o perioadă de 90 de zile.
Potrivit art.11 alin.1 din OUG nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau după caz prin permisul de ședere.
Conform disp. art.18 din OUG nr.194/2002, dreptul de ședere acordat prin viză se poate exercita numai în perioada de valabilitate a vizei, astfel că instanța nu poate lua în considerare argumentul reclamantei conform căreia perioada de 90 de zile începe să curgă de la data primei intrări, care în cazul de față a avut loc la data de 19.08.2009.
Astfel, măsura dispusă de pârâtă și întemeiată pe disp. art.106 alin.1 lit.a pct.i), coroborat cu alin.2 lit.b din OG nr.194/2002 este legală având în vedere că termenul legal de ședere pe teritoriul României a fost depășit cu 47 de zile.
Nu pot fi reținute argumentele de ordin subiectiv invocate de reclamantă întrucât aceasta avea obligația, potrivit disp. art.4 din OUG 194/2002 să respecte legislația română, legislație ce nu prevede excepții, de natura celor invocate de reclamantă.
De asemenea, nu pot fi reținute nici criticile referitoare la procesul verbal de contravenție, cu privire la omisiunea menționării separate a obiecțiunilor sale, omisiune ce atrage sancțiunea nulității acestuia, întrucât procesul verbal de contravenție nu constituie obiectul prezentei cauze, atacarea și soluționarea plângerii împotriva acestuia fiind reglementată de disp. OG 2/2001.
Cu privire la încălcarea drepturilor prev. de art.8 din CEDO, ce reglementează dreptul la respectarea vieții private și de familie, Curtea reține că ingerința în exercitarea acestui drept respecta cerințele paragrafului 2 al art.8, respectiv este o măsură prev. de lege (art.105 din OUG 194/2002).
Totodată, jurisprudența CEDO este constantă în sensul că Convenția nu garantează, ca atare, nici un drept pentru un străin de a intra sau locui pe teritoriul unui anumit stat.
Cu privire la viciile de formă invocate de reclamantă relativ la adresa de comunicare a măsurii interdicției de intrare în România din documentul atașat la fila 5 dosar nu rezultă niciunul din viciile invocate.
În consecință,în temeiul disp. art.105 din OUG 194/2002 și art.1, 18 din Legea 554/2004, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta, cetățean chinez, cu domiciliul ales în B,-, --9,.1,.2,.12, sector 4, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ - Punctul de trecere al frontierei - Aeroport " ", din Otopeni, Calea nr.3. județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.01.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Gh./ 4 ex.
08.04.2010
Președinte:Stănișor Denisa AngelicaJudecători:Stănișor Denisa Angelica
