Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 510/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 510
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri, potrivit art. 242 alin.2.pr.civ. o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin plângerea înregistrată la data de 26 octombrie 2009, reclamantul a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, să dispună
- anularea parțială a ordinului nr. 2369/C/01.09.2009 în privința mențiunilor care îl privesc pe reclamant relativ la perioada care reprezintă vechime în magistratură și coeficientul de multiplicare acordat,
- obligarea pârâtului la emiterea unui ordin prin care să-i fie stabilită indemnizația de încadrare pe baza coeficientului de multiplicare 13,500 prevăzut de lit. A, pct. 28 din anexa 1 la OUG nr. 27/2006, începând cu data de 1 iulie 2009 și pentru viitor, în termen de 10 de zile de la pronunțarea hotărârii pentru executarea acestei obligații, sub sancțiunea penalităților de 100 de lei pe zile întârziere,
- obligarea pârâtului la plata diferenței de drepturi bănești calculate de la data de 1 iulie 2009 până la data executării sentinței, actualizate cu dobânda legală la data plății.
În motivarea plângerii sale, reclamantul a învederat instanței că pârâtul, în mod nelegal, i-a stabilit salariul în raport de un coeficient de multiplicare de 9,00, cu toate că este judecător stagiar cu vechime de peste 3 ani în magistratură, calculată potrivit disp. art. 86 din Legea nr. 303/2004, împrejurare față de care trebuia să beneficieze de coeficientul de multiplicare 13,500 prevăzut de lit. A pct. 28 din anexa la ordonanța de salarizare.
Art. 3 din OUG nr. 27/2006, mai arată reclamantul, nu face vreo distincție între judecătorii definitivi și cei stagiari, la fel cum nu distinge nici anexa 1 pct. 28, care face vorbire doar despre judecătorii cu vechime de peste trei ani, care beneficiază de coeficientul de multiplicare 13,5.
Invocă, de asemenea, faptul că procurorilor stagiari li s-a recunoscut benevol, dintru început, dreptul la un atare coeficient de multiplicare.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 5 noiembrie 2009, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, arătând astfel că la stabilirea salarizării s-a avut în vedere statutul profesional al acestuia, anume judecător stagiar, apreciind că nota 3 la anexa 1 OUG nr. 27/2006 condiționează aplicarea coeficientului prevăzut la pct. 28 de promovarea examenului de capacitate.
Examinând plângerea reclamantului prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea o apreciază ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
1. Reclamantul este judecător stagiar la Judecătoria C cu o vechime în magistratură, calculată potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004, de peste 3 ani.
Prin Ordinul nr. 2369/C/2009 emis de Ministrul justiției și libertăților cetățenești s-a stabilit pentru reclamantul, judecător la Judecătoria Miercurea -C, un coeficient de multiplicare 9,00, în considerarea funcției de judecător stagiar.
2. legale incidente în speță, a căror interpretare și corelare trebuie realizată în prezenta cauză, sunt cele ale art. 3 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției și a notei cuprinsă în anexa la ordonanță.
Art. 3 alin. 1 al ordonanței prevede că "Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la oindemnizație de încadrare brută lunarăstabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor,cufuncția deținută șicuvechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență".
Această indemnizație de încadrare brută lunară se stabilește, în raport de criteriile de mai sus, prin două repere de calcul: valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare.
Din textul redat mai sus reies elementele în raport de care se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară, de fapt coeficientul de multiplicare, și anume:
nivelul instanței sau parchetului (judecătorii, tribunale, curți de apel, ÎCCJ, respectiv parchetele de pe lângă acestea, potrivit art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară).
funcția deținută (de execuție/de conducere, stagiar/definitiv, neclasificate ca atare în mod expres de Legea nr. 303/2004, care face însă referire în diverse texte ale sale, precum art. 17 alin. 1, la funcția "de judecător stagiar și procuror stagiar").
Funcția de judecător/procuror stagiar este consacrată în Legea nr. 303/2004, ca lege generală în materia statutului magistraților, nemaifiind necesară o consacrare expressis verbis, distinctă, în legea de salarizare, cu atât mai mult cu cât nu se impunea consacrarea unei accepțiuni diferite.
vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004
Din economia ordonanței de salarizare rezultă că primul criteriu, anume nivelul instanței/parchetului este unicul criteriu în privința magistraților cu funcții de execuție de la tribunale, curți de apel, ÎCCJ, respectiv parchetele de pe lângă acestea. De fapt, în privința acestora, mai exact ar fi să considerăm că celelalte două criterii sunt subsumate, înglobate, în primul, adică funcția de judecător de tribunal presupune automat calitatea de judecător definitiv și o anumită vechime.
Celelalte două criterii de determinare a coeficientului de multiplicare și, implicit, a indemnizației de încadrare brută lunară, respectiv funcția deținută și vechimea în magistratură, sunt aplicabile în mod distinct doar magistraților în funcții de execuție de la judecătorii și parchetele de pe lângă acestea.
Modul și măsura în care aceste două criterii intervin în stabilirea coeficientului de multiplicare trebuie determinate printr-o interpretare sistematică nu doar a anexei 1, ci și a notei la această anexă, care circumstanțiază reglementările anexei.
3. Potrivit lit. A pct. 28 din anexa 1 cuprinzând " judecătorilor, procurorilor și ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare", judecătorii și procurorii de judecătorie, cu peste 3 ani vechime, beneficiază de un coeficient de multiplicare de 13,500.
Prin nota 3, subsecventă anexei menționate (având însă aceeași forță juridică, fiind parte integrantă din ordonanță, la fel ca și coeficienții de multiplicare stabiliți prin anexă sau definirea la pct. 2 al notei a sintagmei vechime de la lit. A pct. 28 - 31 și lit. B pct. 10 - 12, ca vechime în magistratură în sensul art. 86 din Legea nr. 303/2004), se instituie însă odiferențiereîntre judecătorii și procurorii de judecătorie care au trecut examenul de capacitate, respectiv cei care sunt încă judecători stagiari.
Potrivit acestei note, "După validarea examenului de capacitate, inclusiv în perioada prevăzută la art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, judecătorilor și procurorilor li se aplică coeficientul prevăzut la lit. A pct. 28. Același coeficient se aplică și judecătorilor și procurorilor definitivi la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu o vechime mai mică de 3 ani".
Din interpretarea acestor texte, reiese că salarizarea judecătorilor și procurorilor de judecătorie se realizează astfel:
- judecători, procurori 0-1 an vechime - coeficient multiplicare 7,00
- judecători, procurori 1-2 ani vechime - 8,00
- judecători, procurori 2-3 ani vechime - 9,00
- judecători, procurori peste 3 ani vechime - definitivi 13,5, stagiarii 9,00.
Norma tranzitorie din teza finală a notei redate mai sus, a fost inclusă în considerarea faptul că, potrivit reglementărilor anterioare diferite în materia duratei stagiului și a susținerii examenului de capacitate, existau, la momentul adoptării ordonanței, magistrați definitivi cu vechime mai mică de 3 ani, împrejurare față de care s-a impus instituirea unei astfel de norme tranzitorii, cu aplicabilitate limitată însă la situația tranzitorie vizată de ipoteza acestei norme legale.
Potrivit actualelor reglementări însă, o vechime de 3 ani în magistratură presupune, ca regulă, susținerea examenului de capacitate, existând desigur situațiile excepționale de nesusținere, din motive obiective, a examenului de capacitate la sfârșitul perioadei de stagiu.
În acest sens, invocăm dispozițiile art. 16 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 "Durata cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiție este de 2 ani", iar potrivit art. 22 alin. 1 "Durata stagiului este de 1 an".
Prin urmare, Curtea apreciază că interpretarea pe care pârâtul a dat-o reglementărilor incidente în speță este una justă, actul normativ făcând distincție între salarizarea judecătorilor/procurorilor definitivi și a celor stagiari, prin circumstanțierea aplicabilității pct. 28 din anexa 1 lit. A la ordonanță.
4. Rămâne de apreciat pe de o parte dacă o atare diferențiere de salarizare, consacrată, așa cum am arătat, legislativ, induce o discriminare între judecătorii/procurorii definitivi și cei stagiari, iar pe de altă parte dacă interpretarea și aplicarea diferită a prevederilor legale consacră la rândul ei o discriminare între judecătorii stagiari și procurorii stagiari.
În privința primei teze, Curtea reține că o atare salarizare diferită este sancționabilă ca fiind discriminatorie doar în măsura în care se fundamentează pe situații identice sau cel puțin comparabile, ceea ce nu este cazul în speță.
Salarizarea diferită a judecătorilor stagiari în raport cu cei definitivi este justificată denatura și complexitatea mai redusă a cauzelorpe care le pot judeca judecătorii stagiari, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, respectiv a actelor procedurale pe care le pot realiza procurorii stagiari, potrivit art. 23 alin. 2 și 3.
Astfel, potrivit art. 23 alin. 1 din legea nr. 303/2004, Judecătorii stagiari judecă:
a) cererile privind pensiile de întreținere, cererile privind înregistrările și rectificările în registrele de stare civilă, cererile privind popririle, încuviințarea executării silite, învestirea cu formulă executorie și luarea unor măsuri asigurătorii;
b) litigiile patrimoniale având ca obiect plata unei sume de bani sau predarea unui bun, în cazul în care valoarea obiectului litigiului nu depășește 100 milioane lei (10 mii lei RON);
c) plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale;
d) somația de plată;
e) reabilitarea;
f) constatarea intervenției amnistiei ori grațierii;
g) infracțiunile prevăzute la art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul d e procedură penală".
Potrivit art. 23 alin. 2 și 3 din legea privind statutul magistraților, "procurorii stagiari au dreptul să pună concluzii în instanță, să efectueze și să semneze acte procedurale, sub coordonarea unui procuror care se bucură de stabilitate", soluțiile acestora fiind contrasemnate de procurorii care îi coordonează.
Or, tocmai această diferență, cercetată din perspectiva arătată, adică a naturii și complexității diferite a cauzelor pe care le pot judeca stagiarii, a impus o abordare diferențiată de către legiuitor a salarizării acestora.
Obligativitatea unei abordări diferențiate într-o atare situație reiese din considerentele Hotărârii Thlimmenos vs. din 6 aprilie 2000 Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că una din laturile discriminării este incidentă și atunci când statele omit să trateze diferit, fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile, iar nu doar atunci când tratează diferit, fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflat în situații comparabile.
Referitor la cea de-a doua teză promovată de reclamant, aceea a unei discriminări în aplicarea legii, în raport de procurorii stagiari, Curtea apreciază că un atare considerent nu poate fundamenta o soluție de admitere a acțiunii, ca un corectiv legal de înlăturare a unei astfel de discriminări, în detrimentul aplicării și interpretării corecte a legii.
5. Urmare a verificării, prin prisma celor arătate mai sus, a modului în care pârâtul a stabilit în concret indemnizația reclamantului, mai exact coeficientul de multiplicare aplicabil, Curtea constată că acestea au fost stabilite cu aplicarea corectă a prevederilor legale invocate, astfel că - în raport de prevederile art. 3, pct. 28 din anexa 1 lit. A coroborat cu pct. 3 din nota la anexă din OUG nr. 27/2006 - apreciază acțiunea ca nefondată, astfel că - în temeiul art. 36 alin. 2 din OUG nr. 26/2007 - o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de reclamantul, cu domiciliul procesual ales în mun. M C,-, jud. H, la Secretariatul Judecătoriei Miercurea Ciuc, împotriva pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în mun. B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2010.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact.MN/MN
2 ex. 23.02.2010
Judecători:Nemenționat
