Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 56/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA Nr. 56/CA/2010
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Nanea Paraschiv
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ privind pe reclamantul în contradictoriu cu pârâții OFICIUL ROMÂN PENTRU, BIROUL PENTRU AL JUDEȚULUI H, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor OUG194/2002.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 24.02.2010, care face parte integrantă din prezenta sentință.
- CURTEA DE APEL -
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță sub dosar nr- reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru și Biroul pentru al județului H să se dispună:
- anularea Deciziei de îndepărtare de pe teritoriul României nr. - din 30.11.2009 a reclamantului, cetățean, căsătorit cu cetățeanul român, domiciliată în satul, nr. 104, comuna, jud.
În motivarea cererii, reclamantul susține că, în cursul anului 2008, cunoscut-o prin internet pe, cu care s-a căsătorit la data de 27.08.2009, iar după căsătorie s-a stabilit la domiciliul soției din satul -. Reclamantul precizează că a solicita o viză de lungă ședere pentru întregirea familiei, însă pârâtul Biroul pentru Județean H i-a comunicat Decizia de îndepărtare de pe teritoriul României nr. - din 30.11.2009. Se susține că această decizie nu menționează elementele și nici probele care indică încheierea căsătoriei de conveniență. Or, dispozițiile art. 64 alin. 1 din OUG nr. 194/2002 privind refuzarea dreptului de ședere în baza căsătoriei de conveniență au caracter sancționator, ceea ce plasează acest text în jurisprudența CEDO în domeniul dreptului penal al art. 6. Ca urmare, potrivit art. 5 din pr. pen. care consacră prezumția de nevinovăție, în cazurile referitoare la vinovăție în care nu există siguranță cu privire la existența căsătoriei de conveniență se aplică regula " in dubio pro reo", potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea subiectului în cauză. Reclamantul mai precizează că nu se cunoștea de ani de zile cu soția sa, însă aceasta nu înseamnă că a încheiat o căsătoriei de conveniență, ci, ca în orice căsătorie, aceasta este în curs de cristalizare. Mai precizează că nu a fost condamnat pentru infracțiuni sau contravenții, iar căsătoria se bazează numai pe, că își iubește soția și pe cei doi copii ai acesteia și că intenționează să dezvolte gospodăria de la.
În drept, au fost invocate prevederile OUG nr. 194/2001, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului(art.8), Pactul internațional cu privire la drepturile civile și publice, Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Pârâții Oficiul Român pentru și Biroul pentru H au depus întâmpinare, prin care se solicită respingerea acțiunii. Oficiul Român pentru a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, învederând faptul că decizia a cărei anulare se solicită de către reclamant este emisă de către Biroul pentru H, formațiune teritorială a Oficiului Român pentru. Pe fond, se susține că în urma intervievării celor doi soți, a verificărilor efectuate în teren și a declarațiilor luate altor persoane care au cunoștință despre situația acestora a rezultat că nu există coabitare matrimonială, deoarece soții nu locuiesc împreună la adresa de reședință declarată, că soții nu s-au cunoscut înaintea căsătoriei și că în lipsa unei cunoașteri reciproce între aceștia nu există afecțiune reală, că soții nu vorbesc aceeași limbă înțeleasă de amândoi și că soții sunt inconsecvenți în declararea circumstanțelor în care s-au cunoscut ori a altor informații relevante despre aceștia. Prin urmare, reclamantul se încadrează în art. 63 alin. 2 lit. a, b, d și f din OUG nr. 194/2002, astfel că cererea reclamantului a fost respinsă, fiind emisă decizia de returnare de pe teritoriul României.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul, cetățean, este căsătorit cu cetățeanul română - căsătorie încheiată la data de 27.08.2009 în orașul, conform act de căsătorie transcris în registrele de stare civilă la nr. 2/27.08.2009 la Primăria (fila 30).
La 01.09.2009 reclamantul a solicitat prelungirea dreptului de ședere temporară în România, pentru reîntregirea familiei, în calitate de soț a unei cetățence românce, la Biroul pentru al Județului H, în speță efectuându-se verificări în ce privește incidența art.63 alin.2 și 3 din nr.OUG194/2002.
La 01.10.2009 pârâtul Biroul pentru al Județului Haa probat prelungirea termenului de soluționare a cererii până la 90 de zile conform art.51 alin.5 din nr.OUG194/2002.
Astfel, soții au fost intervievați, interviurile fiind consemnate în procesele verbale anexate la dosar. De asemenea, s-au făcut verificări în ce privește condițiile de cazare și au fost luate declarații unor persoane.
Apreciind că din aceste două constatări se desprind elemente ce ar duce la concluzia că reclamantul a încheiat o căsătorie de conveniență (soții nu s-au văzut înainte de căsătorie, nu există conviețuire matrimonială, soții nu vorbesc aceeași limbă înțeleasă de amândoi și sunt inconsecvenți în declararea circumstanțelor în care s-au cunoscut ori a altor informații relevante despre ei), pârâtul Biroul pentru al Județului Har espins cererea reclamantei de prelungire a dreptului de ședere pentru reîntregirea familiei și a emis Decizia de returnare nr. -/30.11.2009 justificat de incidența în cauză a prevederilor art.63 alin.1 raportat la art.63 alin.2 lit. a, b, c și f, precum și alin.1.3 lit. a, b, c, d din nr.OUG194/2002, conform art.82 alin.3 lit. b din nr.OUG194/2002 (fila 8).
Potrivit art.63 din OUG 194/2002, Oficiul Român pentru refuză prelungirea dreptului de ședere obținut în baza căsătoriei dacă, în urma verificărilor efectuate, rezultă că acea căsătorie este de conveniență. Elementele pe baza cărora se poate constata faptul că o căsătorie este de conveniență pot fi următoarele: coabitarea matrimonială nu există, soții nu s-au cunoscut înaintea căsătoriei, lipsa unei contribuții efective la îndeplinirea obligațiilor născute din căsătorie, soții nu vorbesc o limbă înțeleasă de amândoi, există date că anterior unul dintre soți a încheiat o căsătorie de conveniență, soții sunt inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut ori a altor informații relevante despre aceștia, încheierea căsătoriei a fost condiționată de plata unei sume de bani între soți, cu excepția sumelor primite cu titlu de dotă.
Verificând îndeplinirea condițiilor de mai sus, instanța apreciază că autoritatea pârâtă a reținut greșit că între reclamant și soția sa s-a încheiat o căsătorie de conveniență.
Astfel, din depoziția martorei (fila 97) rezultă că părțile s-au căsătorit în luna august 2009 și locuiesc împreună și în prezent. Aceștia, imediat după căsătorie s-au stabilbit în localiatea Cîmpuri unde soția deține o locuință. De asemenea, arată că soții se gospodăresc întocmai ca o familie normală și deși reclamantul nu cunoaște foarte bine limba română, comunicarea între cei doi soți se realizeză în acestă limbă. Din depoziția martorului rezultă că între soți există afecțiune, iar copii pe care soția reclamntului dint-o căsătorie anterioară sunt atașati de reclamant.
Prin urmare, instanța apreciază că nu sunt incidente în cauză prevederile art.63 lit.a, b, c și f din nr.OUG194/2002, reținute ca argumente pentru a respinge cererea de prelungire a dreptului de ședere pe teritoriul României pentru reîntregirea familiei formulată de reclamant și pentru a emite decizia de returnare.
Având în vedere prevederile art. 4 alin.4 din Ordonanța 194/2002, potrivit cărora pe timpul șederii în România străinii sunt obligați să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul României și întrucât reclamantul a respectat scopul pentru care i s-a permis intrarea în România, instanța va admite acțiunea reclamantului și va anula decizia de returnare atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat cu sediul în D, b-dul - -,.14, mezanin,.7, jud. H împotriva pârâtului BIROUL PENTRU AL JUDEȚULUI H cu sediul în D, str. -, nr.130, jud. H și în consecință:
Dispune anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr.-/30.11.2009 emisă de către pârâtul Biroul pentru al Județului
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de către Oficiul Român pentru cu sediul în B, str. -. -., nr.15 A, sector 5 și respinge acțiunea formulată de către reclamant împotriva acestui pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 Februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red.
Tehnored. /5 ex./26.03.2010
Președinte:Nicoleta Nanea ParaschivJudecători:Nicoleta Nanea Paraschiv
