Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 690/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.690
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.02.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Bîcu Vasile
GREFIER - -
Din partea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București se prezintă procuror.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind reclamantul -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul pârâtului depune la dosar întâmpinare și documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate, copie a acestora fiind comunicată reprezentantului Ministerului Public.
Curtea, din oficiu, invocă excepția netimbrării acțiunii.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea excepției și anularea acțiunii ca netimbrată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției și de anulare a acțiunii ca netimbrată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 12.01.2009, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU solicitând:
- anularea DECIZIEI DE RETURNARE nr. -/03.12.2008 ca netemeinică și nelegală;
- obligarea Direcției pentru a Municipiului B la prelungirea dreptului de ședere temporară în scop de muncă al reclamantului.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că este beneficiarul dreptului de ședere temporară în România in scop de muncă, fiind bucătar specialist la un mare restaurant cu specific chinezesc din
În data de 27.12.2008 i s-a comunicat prin poștă cu confirmare de primire, ca urmare a depunerii cererii de prelungire a dreptului de ședere temporară cu scop de muncă pe teritoriul României decizia de returnare a cărei contestație formează obiectul prezentului dosar.
Astfel, în temeiul art.52 i s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere, întrucât în opinia reprezentanților instituției emitente nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 56 alin.3 din OUG nr. 194/2002 privind regimul juridic al străinilor republicată (cererea pentru prelungirea dreptului de ședere temporară se depune de către străin cel târziu la data încetării dreptului de ședere, respectiv 09.10.2008.) Am întârziat Ia depunerea documentației necesare prelungirii dreptului de ședere intrând sub sancțiunea prevăzută de art. 124 pct. 6, respectiv art. 125 lit. a, fiind titularul unei amenzi achitate.
Prevederile art. 51 se aplică tuturor titularilor de drept de ședere temporară în România, inclusiv celor în scop de muncă. În temeiul art.125 pct. a coroborat cu art. 124 pct. 6 și cu art. 51 pct. 1 am fost amendat, deci sancționat pentru întârzierea la prelungirea vizei.
Consideră că interpretarea art. 56 alin. 3 se face de către reprezentanții Direcției de ai Municipiului B într-o manieră nelegală, cu consecințe abuzive pentru el și pentru angajatorul său. Consideră că tratamentul aplicat în această situație și anume întârzierea prezentării la prelungirea dreptului de ședere în cazul scopului de muncă este nelegal față de celelalte tipuri de drept de ședere temporară și nelegal. Art. 51 din lege este foarte clar și vizează toate tipurile din această categorie de vize.
"Cererile de prelungire a dreptului de ședere temporară se depun personal de către solicitanți cu cel puțin 30 zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat ședere, la formațiunile teritoriale ale Autorității pentru străini de Ia locul reședinței."
Faptul că Ia pct. 3 din art.56 se face specificația că cererea de prelungire a dreptului de ședere temporară se depune cel mai târziu la data încetării dreptului de ședere, nu semnifică că depășirea acestuia în termenul sancționat cu amendă pentru aceste categorii de vize, se sancționează și cu amendă și cu decizie de returnare.
La 20.02.2009, pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA PENTRU IMIGRǍRI A MUNICIPIULUI B a de pus întâmpinare prin care arată că reclamantul s-a prezentat la data de 19.11.2008 la sediul instituției, formulând o cerere în vederea prelungirii dreptului de ședere temporară pe teritoriul României în calitate de străin angajat în muncă.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că străinul a intrat în România în baza unei vize de lungă ședere tip D/AM.
Ulterior a beneficiat de prelungirea dreptului de ședere temporară pentru angajare în muncă în perioada 11.10.2007 -10.10.2008.
Analizând documentele depuse în sprijinul cererii, lucrătorii instituției au constatat că cel în cauză avea dreptul de ședere expirat din data de10.10.2008, cumulând astfel o perioadă de ședere ilegală pe teritoriul țării noastre de 39 de zile.
Astfel, întrucât reclamantul a încălcat prevederile art. 56 alin. 3 din OUG nr. 194/2002, republicată, pe numele său a fost emisă decizia de returnare nr. - din 03.12.2008, act administrativ a cărui legalitate este contestată în prezenta cauză.
În ceea privește motivele pentru care reclamantul solicită instanței admiterea contestației și anularea actului administrativ atacat, învederează instanței următoarele:
Art. 11 alin. 1 din OUG nr. 194/2002, republicată, stipulează în mod expres că " aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data Ia care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere."
Astfel, textul de act normativ sus menționat instituie în sarcina străinilor obligația de a părăsi teritoriul României imediat după data la care încetează dreptul de ședere în România, conferit prin viză sau prin permis de ședere, în caz contrar aceștia urmând a fi îndepărtați prin intermediul deciziei de returnare.
Din documentele depuse la dosarul instanței se poate lesne observa că străinul s-a prezentat Ia sediul instituției noastre în vederea prelungirii dreptului de ședere pentru angajare în muncă la data de 19.11.2008, deși dreptul său de ședere pe teritoriul României încetase de la data de 10.10.2008, încălcând astfel prevederile art. 11 alin. 1 din nr.OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, prin cumularea unei perioade de ședere ilegală de 39 zile.
Pe de altă parte, conform prevederilor art. 52 alin. 1 și 2 și art. 56 alin. 3 din OUG nr. 194/2002, republicată:
"Art. 52
Refuzul prelungirii dreptului de ședere temporară în România:
1. Dacă la data depunerii cererii nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile generale și condițiile speciale în funcție de scopul șederii, prevăzute în prezenta secțiune, străinului i se refuză prelungirea dreptului de ședere temporară.
2. Decizia de refuz a prelungirii dreptului de ședere, precum și motivele care au stat la baza acesteia se comunică solicitantului prin decizia de returnare prevăzută la art. 82."
Art. 56
Prelungirea dreptului de ședere temporară în scop de muncă
3. Cererea pentru prelungirea dreptului de ședere temporară se depune de către străin cel târziu Ia data încetării dreptului de ședere."
instanța să observe că la data depunerii cererii de prelungire a dreptului de ședere, 19.11.2008, nu era îndeplinită condiția de la art. 56 alin. 3, străinul având o întârziere de 39 de zile. După cum am arătat și mai sus, dreptul său de ședere a încetat la data de 10.10.2008, reclamantul având obligația de a depune cererea de prelungire cel târziu Ia data expirării dreptului de ședere.
Astfel, în mod firesc cererea de prelungire a dreptului de ședere a fost soluționată nefavorabil, aspect comunicat și reclamantului prin intermediul Deciziei de returnare nr. - din 03.12.2008, conform prevederilor art. 52 alin. 2 din OUG nr. 194/2002, republicată.
Mai învederează instanței că deși în memoriul adresat instituției străinul susține că a depus cererea cu întârziere întrucât reprezentantul persoanei cu care trebuia să semneze prelungirea contractului de comodat, prin intermediul căruia să facă dovada spațiului de locuit, nu a fost în România, se poate observa din studiul pașaportului cetățeanului chinez, persoana la care face referire reclamantul, că acesta a ieșit din țară la data de 24.09.2008 și a intrat la data de 25.10.2008, iar contractul de comodat menționat expira la 12.07.2008. Apreciem astfel susținerile reclamantului referitoare la aspectele de mai sus ca neîntemeiate.
Prin citația adresată pârâtului pentru primul termen de judecată, Curtea i-a pus în vedere să timbreze cererea cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar. Reclamantul nu s-a conformat acestei dispoziții.
Din acest motiv, în baza art. 20 din Legea nr. 146/1997, Curtea va admite excepția netimbrării și va anula cererea reclamantului ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTǍRǍȘTE:
Admite excepția netimbrării cererii.
Anulează cererea formulată de reclamantul - cu reședința în B,-, sector 2 în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA PENTRU IMIGRǍRI A MUNICIPIULUI B cu sediul în B,--5, sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. jud. B/4 ex./09.03.2009
Președinte:Bîcu VasileJudecători:Bîcu Vasile
