Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 86/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--
SENTINȚA NR. 86 /CA/ 2009 -
Ședința publică din 4 mai 2009.
PREȘEDINTE: Daniela Sotoc judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra acțiunii de contencios administrativ în primă instanță formulată de reclamantul cu domiciliul în O-, - 4,.20 în contradictoriu cu pârâțiiSERVICIUL PENTRU B,cu sediul în O,- șiMINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - OFICIUL ROMÂN PENTRUcu sediul în B, str.- - nr.50, sector 1 având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reclamantul personal și asistat de avocat I în baza împuternicirii avocațiale nr.2/9.03.2009 emisă de Baroul Bihor și pentru pârâțiiSERVICIUL PENTRU BșiMINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - OFICIUL ROMÂN PENTRUB - consilier juridic în baza delegației -/3.04.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea a fost legal timbrată fiind achitată suma de 4 lei prin chitanța nr.-/12.03.2009 plus 0,3 lei timbru judiciar, după care:
Reprezentanta reclamantului susține acțiunea astfel cum a fost formulată. Depune la dosar dovada că petentul a depus o plângere la Judecătoria Timișoara, prin care face dovada, contrar celor susținute în întâmpinare de pârât.
În probațiune solicită aprobarea probei cu martor pentru a dovedi că petentul dorește să se căsătorească în România.
Reprezentantul pârâților nu se opune la administrarea probei cu martor.
Instanțarespinge cererea formulată apreciind că nu este utilă soluționării cauzei.
Nefiind alte cereri, excepții, probe, probleme prealabile, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Arată că petentul este în România din anul 2000 și a formulat mai multe cereri de azil. Solicită ca Oficiul Român pentru să prelungească dreptul de ședere al petentului în România pe o durată de 30 de zile, pentru a încheia căsătoria. În drept invocă prevederile art.89 alin.1, art.98 și art.99 din nr.OUG194/2002. Depune la dosar textele de lege invocate.
Reprezentantul pârâtelor arată că petentul poate să iasă din țară și să se întoarcă, neavând interdicție. Solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 12.03.2009, reclamantul solicită obligarea Serviciului pentru B să-i prelungească șederea pe teritoriul României, în calitate de cetățean străin tolerat, în vederea încheierii căsătoriei cu o cetățeană română.
În motivarea acțiunii arată că la data de 02.03.2009 a depus o cerere la Serviciul pentru B prin care a solicitat prelungirea șederii sale pe teritoriul României, în calitate de cetățean străin tolerat. Cererea sa a fost refuzată prin comunicarea ce i-a fost trimisă pe data de 09.03.2009, fără a i se arăta motivele pentru care i-a fost respinsă cererea, referindu-se doar la art.102 pct.3 și art.103 din nr.OUG194/2002, care nu justifică nimic în concret.
Arată că este cetățean irakian, refugiat din Irak și se află pe teritoriul României din anul 2000, având statut de tolerat. Începând cu anul 2000 solicitat în repetate rânduri să i se acorde azil,însă de fiecare dată cererile i-au fost respinse, dar cu drept de ședere în România cu statut de tolerat.
Ultima cerere respinsă nu îi mai conferă dreptul de a rămâne legal pe teritoriul României, fiind expus unei situații deosebit de primejdioase în cazul în care ar trebui să se întoarcă în Irak. În momentul de față securitatea sa în Irak nu este garantată, iar numărul irakienilor uciși din motive de apartenență religioasă este în creștere. Motivele pentru care nu se poate întoarce în Irak sunt legate de apartenența sa religioasă, chiar și familia sa fiind nevoie să se refugieze.
În tot răstimpul de 9 ani cât a stat pe teritoriul României a respectat întocmai legile, nu a fost niciodată sancționat pentru încălcarea legii, nu a fost declarat indezirabil, a încercat să se integreze cât mai mult în societatea românească, a învățat limba română, a respectat și respectă în continuare autoritățile române, care l-au ajutat și i-au oferit protecție, a ajuns să îndrăgească România.
Mai arată că intenționează să se căsătorească cu cetățeana română față de care are sentimente sincere și cu care stă în concubinaj din anul 2007, sens în care au și pregătit actele, dar refuzul autorităților de a-i prelungi șederea în România ca și tolerat îi împiedică să încheie căsătoria în mod valabil.
În drept a invocat prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2002; art.89 alin.1 lit.e și art.98 din nr.OUG194/2002.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 06.04.2009, pârâtul - Oficiul Român pentru - Serviciul pentru B solicită să se constate că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și să fie respinsă. Arată că cererea reclamantului de acordare a tolerării rămânerii pe teritoriul României a fost respinsă întrucât acesta nu se afla în nici una din situațiile prevăzute de art.102 și art.103 din nr.OUG194/2002.
Reclamantul nu a contestat respingerea permisiunii de a rămâne pe teritoriul României, a accesului la o nouă procedură de azil.
În data de 17.02.2009 autoritățile irakiene au eliberat reclamantului un nou document de călătorie.
Examinând contestația formulată de reclamant, instanța reține următoarele:
Prin adresa nr.-/09.03.2009, intitulată "comunicare", Serviciul pentru B l-a informat pe reclamant că i s-a refuzat cererea privind tolerarea rămânerii pe teritoriul României, deoarece nu se încadrează în situațiile prevăzute la art.103 din nr.OUG194/2002.
Potrivit art.98 alin.1 din nr.OUG194/2002, "tolerarea rămânerii pe teritoriul României reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul țării acordată de Autoritatea pentru străini, străinilor care nu au dreptul de ședere și, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României."
Conform alin.2 al aceluiași articol, "prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, se înțelege acele împrejurări independente de voința străinului, imprevizibile și care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României".
Art.99 din același act normativ prevede în mod expres situațiile de tolerare pe teritoriul României, respectiv:
a) atunci când se află în situațiile prevăzute la art.15 alin.1 și nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru acordarea unui permis de ședere;
b) când străinii luați în custodie publică împotriva cărora s-a dispus măsura returnării nu au putut fi îndepărtați în termen de 6 luni;
c) când străinii luați în custodie publică, împotriva cărora instanța a dispus expulzarea, nu au putut fi expulzați în termen de 2 ani de la data la care au fost luați în custodie publică;
d) atunci când prezența temporară pe teritoriul României a acestora este cerută de interese publice importante. În acest caz tolerarea se acordă la solicitarea organelor de stat competente;
e) atunci când există motive serioase să se considere că străinii sunt victime ale traficului de ființe umane. În acest caz tolerarea se acordă la solicitarea procurorului sau a instanței;
f) atunci când Oficiul Român pentru constată că aceștia se află în imposibilitatea de a părăsi temporar România din alte motive obiective.
Din aceste texte rezultă că tolerarea se poate acorda doar când din motive obiective străinul nu poate părăsi teritoriul României și doar în situațiile expres arătate.
Pentru acordarea tolerării, reclamantul a invocat dispozițiile art.99 lit.c din nr.OUG194/2002 astfel cum a fost modificată prin nr.OUG113/2005 care prevedea că pot beneficia de tolerare "străinii cărora li s-a respins prin hotărâre definitivă și irevocabilă cererea de acordare a unei forme de protecție în conformitate cu prevederile legale referitoare la statutul și regimul refugiaților și, din motive obiective, nu au părăsit teritoriul României în termenul stabilit de lege", însă acest text nu mai este în vigoare, art.99 din nr.OUG194/2002 având conținutul arătat mai sus.
Împrejurarea că reclamantul dorește să se căsătorească în România și că nu se poate căsători în mod valabil dacă nu obține statutul de tolerat, nu constituie un motiv obiectiv în sensul art.98 alin.2 din nr.OUG194/2002.
De asemenea, împrejurarea că reclamantul ar fi expus unei situații deosebit de primejdioase în cazul în care ar trebui să se întoarcă în Irak nu poate fi avută în vedere de către instanță, deoarece acest motiv nefiind printre cele enumerate în art.99 din nr.OUG194/2002.
Față de cele arătate, curtea reține că reclamantul nu se află într-una din situațiile expres prevăzute de lege pentru acordarea tolerării, astfel că va respinge contestația formulată.
Având în vedere că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de reclamantul cu domiciliul în O-, - 4,.20 în contradictoriu cu pârâțiiSERVICIUL PENTRU B,cu sediul în O,- șiMINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - OFICIUL ROMÂN PENTRUcu sediul în B, str.- - nr.50, sector 1 având ca obiect acordarea tolerării pe teritoriul României.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 4 mai 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.sent.; 26.05.2009
Tehnored.; 26.05.2009; 2 ex.
Președinte:Daniela SotocJudecători:Daniela Sotoc
