Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 1/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
Grefier șef secție comercială -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr.235/31.10.2008, formulată de reclamanta ROMANIA R în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII P
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamantă avocat, lipsă fiind intimata.
Procedura completă la acest termen.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat depune la dosar decizia de impunere nr. 235/2008 și un set de acte în dovedirea celor susținute în cererea de suspendare.
Instanța constată că petentul datorează o cauțiune în conformitate cu art. 215 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală. Totodată, constată că la dosar nu se află decizia nr. 308/24.09.2008 și pune în vedere apărătorului reclamantei să depună la dosar această decizie.
Avocat arată că a achitat cauțiunea în cuantum maxim, de 20%, respectiv suma de 214.484 lei, depunând în acest sens recipisa de consemnare nr. ta-/1 din 18 decembrie 2008. Mai depune la dosar, în copie, ordinul de plată nr.1 din 6.01.2009, în sumă de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,30 lei. Cu privire la decizia nr. 308/2008, arată că nu se află în posesia acesteia însă o va comunica prin fax până la sfârșitul ședinței. Nu mai are alte cereri de formulat pentru acest termen.
Instanța dispune înregistrarea recipisei de consemnare la registrul de valori al secției.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Avocat solicită admiterea cererii de suspendare așa cum a fost formulată. Arată că, în urma unui control efectuat de organele fiscale s-a emis decizia nr. 127/30.05.2008, prin care s-a stabilit în sarcina societății o serie de obligații fiscale. Această decizie a fost contestată, ulterior emițându-se o nouă decizie, 308/24.09.2008 prin care s-a desființat în parte decizia nr. 127 și care prevedea o serie de instrucțiuni ce urmau a fi avute în vedere de organul fiscal. La emiterea deciziei nr. 235/2008, organul fiscal nu a ținut cont de aceste recomandări, astfel că s-a stabilit în sarcina reclamantei o nouă sumă de plată, incluzând și accesorii, însă motivarea pentru aceste sume este confuză și nu se explică concret ce anume reprezintă. În mod greșit organele de control au considerat că cheltuielile efectuate cu achiziționarea de echipamente pentru dedurizarea apei ar fi cheltuieli de protocol. Pentru anul 2007, sunt o serie de sume care sunt considerate fie ca nedeductibile fie impozabile, ceea ce atrage noi sarcini fiscale.
Nu s-au respectat instrucțiunile nici cu privire la reevaluarea stocurilor de produse finite, diferența dintre valoarea calculată a stocurilor fiind considerată de organul fiscal ca venit al societății. Cu privire la înregistrarea sumelor în alt cont, apreciază că nu se impunea sancționarea în sensul dublei impozitări, putând fi eventual amendați pentru greșita înregistrare în contabilitate.
De asemenea, cu privire la impozitarea persoanelor nerezidente, nu s-a ținut cont de dispozițiile deciziei 308/2008, veniturile respective impozitându-se în statul de rezidență.
În concluzie, solicită admiterea cererii și suspendarea executării deciziei nr.235/2008, până la soluționarea pe fond, instanța urmând a avea în vedere situația actuală a societății, care prin executarea deciziei ar suferi pagube imense, numai facturile de gaze și electricitatea însumând foarte mult iar neplata acestora ar atrage penalități și astfel societatea ar intra în incapacitate de plată și nu și-ar mai putea desfășura activitatea. Mai mult, societatea a încheiat anul fiscal 2007 pe pierderi astfel că fac eforturi pentru plata tuturor cheltuielilor. Arată că au de recuperat de la organul fiscal sume semnificative, rezultate din TVA restituit, însă întâmpină greutăți în recuperarea acestora.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra cererii de suspendare a executării de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL BACĂU sub nr. 818/32/4.12.2008 reclamanta Ras olicitat, în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii N, suspendarea executării deciziei de impunere 235/31.10.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală finalizată prin raportul de inspecție fiscală 3729/31.10.2008.
După expunerea situației de fapt, în motivarea cererii de suspendare reclamanta a susținut următoarele:
A formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr. 235/31.10.2008, contestație înregistrată la Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii N sub nr. 4512/27.11.2008, nesoluționată până în prezent.
Este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat. În susținerea nelegalității vădite a actului administrativ sunt (în esență) următoarele argumente:
1. nerespectarea deciziei ANAF nr. 308/24.09.2008 în privința modului în care a fost reanalizată cauza pentru un impozit pe profit de 1.141.780 lei, precum și constatările eliptice ale noului raport de inspecție fiscală care nu permit verificarea sub aspectul legalității și temeiniciei;
2. decizia de impunere 235 fost emisă cu încălcarea legii și a convențiilor pentru evitarea dublei impuneri;
Suspendarea este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, executarea creanței având un impact negativ asupra activității societății, cu consecința imposibilității plății furnizorilor de utilități și, în consecință, a producerii de pierderi ca urmare a nerealizării producției. Ultimele două exerciții financiare au fost încheiate de societate cu pierderi substanțiale. Totodată, blocarea producției are drept efect imposibilitatea asigurării condițiilor de muncă a unui număr de peste 700 salariați, nerespectarea contractelor comerciale și a obligațiilor de plată la bugetul statului.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii N nu a formulat întâmpinare.
Analizând cererea de suspendare în raport de susținerile reclamantei, de înscrisurile administrate ca mijloc de probă și de dispozițiile legale aplicabile,curtea de apelconstată următoarele:
În fapt,
Reclamanta România Raf ost supusă unei inspecții fiscale cu privire la mai multe obligații fiscale și perioade. Rezultatul inspecției fiscale a fost materializat în raportul de inspecție fiscală nr. 1069 din 30 mai 2008. În baza acestui act de control a fost emisă decizia de impunere nr. 127/30 mai 2008 prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare reprezentând diferențele de impozit pe profit și majorări impozit pe profit, impozit pe venit persoane nerezidente, majorări de întârziere impozit pe venit, impozit pe venit salarii, majorări întârziere impozit pe venit, CAS angajator, impozit și majorări de întârziere aferente contractelor civile, contribuții pentru concedii și indemnizații și majorări pentru contribuții, cuantumul total al obligațiilor de plată stabilite în sarcina reclamantei fiind de 1.335.904 lei.
Împotriva titlului de creanță reclamanta a formulat contestație administrativă, contestație înregistrată la . N - Activitatea de Inspecție Fiscală sub nr. 2371/04 iulie 2008.
Contestația administrativă a fost soluționată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală de soluționare a contestațiilor prin decizia nr. 308/24.09.2008. Prin decizia nr. 308 fost desființată în parte decizia de impunere nr. 127/30.05.2008 pentru suma de 1.141.780 lei reprezentând impozit pe profit, dispunându-se reanalizarea cauzei în funcție de cele precizate în cuprinsul deciziei (art. 1); a respins în parte contestația pentru suma de 186.377 lei (art. 2); a anulat aceeași decizie pentru 4.952 lei reprezentând impozit pe profit (art. 3).
Suma de 1.141.780 lei este totalul următoarelor obligații fiscale:
- impozit pe profit, în sumă de 414.557 lei;
- dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, în sumă de 12.972;
- impozitul pe venitul persoanelor juridice nerezidente, în sumă de 434.242 lei;
- majorări de întârziere/penalități de întârziere aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice nerezidente, în sumă de 280.009 lei.
Impozitul pe profitde 414.557 lei fusese stabilit astfel: a) ca urmare a considerării ca nedeductibile a sumelor de 106.400 ți de 26.485 lei, din factura nr. -/5.06.2006, reprezentând prestări la instalația electrică din secția preparare barbotină și glazură; b) ca urmare a considerării ca nedeductibile a sumei de 419.251 lei, înscrisă în factura /12742/decembrie 2007 emisă de Polonia, reprezentând prestări servicii la sistemul informatic Aplication; c) ca urmare a considerării sumei de 7.348.160 lei ca venituri impozabile rezultate din modul de înregistrare a valorii stocurilor, prin nota contabilă nr. 8/31.12.2007. În legătură cu acest din urmă impozit organul de soluționare a contestației a reținut că societatea nu și-a schimbat metoda de evaluare a stocurilor, ci la revizuirea costului stocului determinând un cost antecalculat mai aproape ca valoare de prețul de vânzare decât costul standard utilizat până la data de 1.12.2007; totodată, s-a reținut că, în raport de susținerea reclamantei potrivit căreia în urma recalculării nu au apărut venituri din variația stocurilor (valoarea acestora rămânând aceeași), este necesară verificarea modului de înregistrare în contabilitate a diferențelor rezultate în urma determinării costului efectiv și influența acestora în veniturile din variația stocurilor, respectiv momentul la care au fost înregistrate aceste diferențe, respectivdacă diferențele au influențat veniturile din variația stocurilor la momentul revizuirii sau dacă acestea au fost înregistrate în perioadele următoare, în vederea respectării principiului independenței exercițiului; d) impozitul pe profit de 4.952 lei.
În legătură cuimpozitul pe venitul persoanelor juridice nerezidente, în sumă de 434.242 lei, organul de soluționare a contestațiilor a reținut că societatea a prezenta certificate de rezidență fiscală pentru trei persoane juridice nerezidente: Cipru, Fabrika Sp. Polonia și, nu însă și pentru e V al cărei certificat este pentru anul 2008. în legătură cu primele trei societăți s-a reținut că România îi pot fi aplicabile prevederile convențiilor de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu Cipru, Polonia și Germania, urmând ca organele fiscale să reverifice societatea pentru aceeași perioadă șisă recalculeze impozitul pe veniturilor persoanelor nerezidente în funcție de certificatele de rezidență fiscală având în vedere prevederile convenție de evitare a dublei impuneri încheiate cu cele trei state, analizând argumentele contestatoarei și ținând seama de modalitatea de suportare a impozitului pe veniturile persoanelor nerezidente în sensul avizului Direcției Generale de Legislație Impozite din Ministerul Economiei și Finanțelor nr. -/19.06.2007, adresă care se referă la aplicabilitatea prevederilor titlului V din Codul fiscal.
În baza deciziei nr. 308/24.09.2008 a fost inițiată o nouă inspecție fiscală, finalizată prin raportul de inspecție fiscală nr. 3729/31.10.2008, raport în temeiul căruia a fost emisă decizia de impunere a cărei suspendare se solicită în prezenta cauză.
Cu privire laimpozitul pe profitprin noul raportul de inspecție fiscală s-ai reținut următoarele:
a) Cheltuielile cu prestările de servicii în sumă de 419.251 lei, înscrisă în factura /12742/decembrie 2007 emisă de Polonia, sunt în totalitate deductibile.
b) Reevaluarea stocurilor de produse finite efectuată de societate la data de 1.12.2007 a condus la o creștere a valorii acestora prin aplicarea unui cost prestabilit mai apropiat de prețul de vânzare. Reflectarea în contabilitate a creșterii valorii stocurilor s-a făcut eronat prin nota contabilă nr. -/31.12.2007, în sensul că această creștere valorică s-a reflectat în creditul contului 348 și nu în creditul contului 711, fiind încălcate astfel prevederile cap. 7 din nr. 1752/2005. Diferența de preț rezultată în urma reevaluări, în sumă de 7.348.160 lei, trebuia să influențeze la finele anului 2007 veniturile din variația stocurilor - creditul contului 711.
În ceea ce priveșteimpozitul pe venitul persoanelor juridice nerezidenteau foste reverificate patru societăți: Cipru, Fabrika Sp. Polonia și e VF. deși în legătură cu această din urmă societate prin decizia nr. 308/2008 s-a reținut inexistența certificatului de rezidență fiscală pentru perioada verificată:2.03.2005-5.06.2007. Pentru toate aceste societăți nerezidente s-a reținut aplicabilitatea art. 116 alin. 1 din Codul fiscal și că veniturile în cauză - din comisioane, respectiv din prestarea de servicii de management sau de consultanță - nu se încadrează în categoria,altor venituri" din cadrul convențiilor de evitate a dublei impuneri.
În baza raportul de inspecție fiscală 3729/31.10.2008 a fost emisă decizia de impunere nr. 235/31.10.2008 pentru următoarele obligații fiscale suplimentare de plată:
- impozit pe profit datorat de persoane juridice române, în sumă de 347.477 lei, rezultat din modul de reflectare în contabilitate a creșterii valorii stocurilor la data de 1.12.2007;
- majorări de întârziere aferente acestui impozit, în sumă de 10.691 lei;
- impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți - persoane juridice nerezidente, în sumă de 432.242 lei, stabilit în temeiul art. 116 alin. 1 din Codul fiscal;
- majorări de întârziere la acest impozit, în sumă de 280.009 lei.
Împotriva deciziei de impunere nr. 235/2008 reclamanta a formulat contestație administrativă în temeiul art. 215 din Codul d e procedură fiscală, contestație înregistrată la Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii N sub nr. 4512/27.11.2008.
În dovedirea condiției privind paguba iminentă reclamanta a depus mai multe înscrisuri: facturi fiscale emise de furnizorii de utilități, din care rezultă datorii lunare de circa 500.000 lei; centralizatoare ale statelor de plată, din care rezultă că salariile brute plătite lunar angajaților săi depășesc 2.000.000 lei; balanța analitică de verificare la data de 30.11.2008 din care rezultă cheltuieli în sumă de 7.876.773,53 lei și venituri de 6.994.435,92 lei pentru luna noiembrie 2008, iar pentru primele 11 luni ale anului 2008 rezultă cheltuieli de 65.878.878,33 și venituri de 61.258.965,82 lei.
În drept,
Reclamanta a făcut dovada formulării contestației administrative - care a fost înregistrată la pârâtă sub nr. 4512/27.11.2008 - astfel că este îndeplinită condiția formală prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, de sesizare, în condițiile art. 7 din lege, a autorității publice care a emis actul a cărui suspendare se solicită.
În privința condițiilor de fond impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării, se rețin următoarele:
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța poate dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Atât cazul bine justificat, cât și paguba iminentă au o definiție legală în art. 2 alin. (1) lit. t) și respectiv, lit. s) din Legea nr. 554/2004. Cazul bine justificat este definit prin raportare laîmprejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă reprezintă unprejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Sub aspectulcazului bine justificatse impun a fi sumar analizate cel două obligații principale stabilite în sarcina reclamantei: impozitul pe profit și impozitul din veniturile impozabile obținute în România de nerezidenți.
În ceea ce privește prima dintre aceste obligații este de reținut împrejurarea de drept aparenței lipsei temeiului legal al deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală care a precedat- Pe de o parte, organul de inspecție fiscală nu a respectat în totalitate îndrumările date prin decizia nr. 308/2008, reținând greșita înregistrare în contabilitate a diferențelor rezultate în urma determinării costului efectiv, fără a stabili dacă diferențele au influențat veniturile din variația stocurilor la momentul revizuirii sau dacă acestea au fost înregistrate în perioadele următoare. Sub acest din urmă aspect prin raportul de inspecție fiscală s-a reținut doar că diferența de preț rezultată în urma reevaluării, în sumă de 7.348.160 lei, trebuia să influențeze la finele anului 2007 veniturile din variația stocurilor - creditul contului 711; nu rezultă dacă efectiv veniturile au fost influențate și care este, în concret, această influentă. În final organul de inspecție fiscală a calculat impozitul tot la diferența de preț rezultată în urma reevaluării, în sumă de 7.348.160 lei.
Pe de altă parte (și, ceea ce este mai important sub aspectul legalității ) este că Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene (intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2006) - ale cărei dispoziții s-au reținut a fi fost încălcate prin cel de-al doilea raport de inspecție fiscală - prevede, la art. 81(introdus prin Ordinul nr. 2001/22.11.2006, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 994/13.12.2006), căancțiunile aplicabile pentru încălcarea prevederilor reglementărilor contabile conforme cu directivele europene sunt cele prevăzute de Legea contabilității nr. 82/1991, republicată. Legea nr. 82/1991 prevede, la art. 41 pct. 2 lit. d) și pct. 3, ca fiind contravenții, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni, nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la d) întocmirea și auditarea situațiilor financiare anuale ori prezentarea de situații financiare care conțin date eronate sau necorelate, inclusiv cu privire la identificarea persoanei raportoare. Prin urmare, reflectarea eronată în contabilitate a creșterii valorii stocurilor de produse finite poate determina doar sancțiunile prevăzute de Legea nr. 82/1991, iar nu considerarea diferenței de valoare ca venit impozabil cu consecința stabilirii impozitului pe profit.
În ceea ce privește din veniturile impozabile obținute în România de nerezidenți este de reținut împrejurarea că organul de inspecție fiscală nu a procedat conform îndrumărilor organului de soluționare a contestației, cu luarea în considerare a dispozițiilor convențiilor de evitare a dublei impuneri încheiate cu Cipru, Polonia și Germania - convenții la care nu s-a făcut în mod concret nicio referire, respectiv Convenția dintre guvernul România și guvernul Cipru pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe avere, semnată la la 16 noiembrie 1981, ratificată prin art. 4 din Decretul nr. 261/1982 al fostului Consiliu de Stat; Acordul dintre Guvernul României și Guvernul pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital și a protocolului anexat, semnate la Varșovia la 23 iunie 1994, ratificat prin Legea nr. 6/1995 și respectiv Convenția dintre România și Republica Federală Germania pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital, semnată la la 4 iulie 2001, ratificată prin Legea nr. 29/2002 - a argumentelor contestatoarei și ținând seama de modalitatea de suportare a impozitului pe veniturile persoanelor nerezidente în sensul avizului Direcției Generale de Legislație Impozite din Ministerul Economiei și Finanțelor nr. -/19.06.2007.
În ceea ce priveștepaguba iminentăaceastă instanță reține că, executarea deciziei de impunere este de natură a-i provoca reclamantei reale dificultăți în îndeplinirea obligațiilor de plată a furnizorilor de utilități, dar și a celor circa 700 de salariați. Aceasta în condițiile în care în primele 11 luni ale anului 2008, activitatea reclamantei, departe de a genera profit, a determinat pierderi, ceea ce face ca lipsa lichidităților să fie puternic resimțită. În acest condiții, executarea deciziei de impunere n-ar face altceva decât să ducă la creșterea datoriilor și la generarea de penalități de întârziere, ceea ce, în ultimă instanță, ar afecta și capacitatea de plată, în viitor, a celorlalte obligații la bugetul general consolidat.
Față de cele ce preced, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de suspendare formulată de reclamanta ROMÂNIA A, cu sediul în municipiul R,- județul N, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII N, cu sediul în P N,- Bis, județul
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. 235 din 31.10.2008 emisă de Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii N, până la pronunțarea instanței de fond.
Executorie de drept.
Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
Ex.4
7.01.2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga
