Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 100/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
SENTINȚA NR.100/CA/2009-
Ședința publică din data de 01 iunie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei în primă instanță contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul G domiciliat în S M- A în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că cererea de suspendare este legal timbrată cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, reclamantul a depus la dosar concluzii scrise, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 25 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, în vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 01 iunie 2009.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin cererea înregistrată la instanță la 05.05.2009, legal timbrată, reclamantul Gas olicitat în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, să se dispună suspendarea executării Ordinului nr.641/C din 23.02.2009 emis de Ministrul Justiției și Libertăților până la soluționarea irevocabilă a litigiului pe fond cu privire la acest act administrativ ce face obiectul dosarului nr- al Curții de Apel Oradea.
În motivarea cererii de suspendare reclamantul a arătat că prin ordinul a cărui suspendare a solicită, Ministrul Justiției a dispus încetarea mandatului său ca executor judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea în temeiul art. 22 alin. 1 lit. g raportat la art.15 lit. d din Legea 188/2000 ca urmare a condamnării reclamantului la o pedeapsă de 20.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, faptă prevăzută și pedepsită de art.249 Cod penal.
Apreciază că în prezenta cerere de suspendare sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea 554/2004, fiind vorba de un caz bine justificat.
Executarea acestui ordin până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești în cauză poate produce reclamantului pagube însemnate, dat fiind faptul că acesta nu ar putea să-și desfășoare profesia, nu și_ar putea asigura existența sa și a familiei, mai mult s-ar produce pagube și pentru viitor constând în diminuarea clientelei reclamantului datorită încetării printr-un act nelegal a calității de executor judecătoresc.
Ordinul a cărui suspendare se solicită este nelegal pentru următoarele considerente:
Potrivit art.22 lit.e din Legea 188/2000 calitatea de executor judecătoresc încetează "în cazul condamnării definitive pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni care aduce atingere prestigiului profesie".Reclamantul a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni din culpă, respectiv infracțiunea de neglijență în serviciu, a cărei latură subiectivă implică doar existența culpei cu sau fără prevedere.
Art. 22 lit. g raportat la art. 15 lit. d nu poate constitui temei pentru încetarea calității de executor judecătoresc. Art. 15 vizează doar situația și momentul în care o persoană devine executor judecătoresc.
Art. 22 lit. e din Legea 188/2000 a fost modificat prin Legea 332/2006. Înainte acest articol prevedea că, calitatea de executor judecătoresc înceta în cazul condamnării definitive la o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea unei infracțiuni, iar ulterior, ca urmare a modificării acesta prevede că, calitatea de executor judecătoresc încetează în cazul condamnării definitive pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni care aduce atingere prestigiului profesiei. Reclamantul arată că nu se află nici în situația reglementată după anul 2006, fiind condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni din culpă.
Art. 22 lit. g este rezultatul unei erori legislative, prevederile acestuia contrazicându-se cu cele ale literei eaa celuiași articol.
Interpretarea textelor legale care fac obiectul cauzei trebuie făcută și prin prisma prevederilor Convenției Europene a drepturilor Omului în temeiul dispozițiilor art. 11 și 20 din Constituția României, apreciind că în prezenta cauză ne aflăm în prezența unei veritabile acuzații în materie penală, așa cum a fost conturată această noțiune de jurisprudența CEDO.
Reclamantul arată că a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. 1 lit. g din Legea 188/2000, instanța dispunând sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea acestei excepții.
Prin întâmpinare pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR a invocat excepția autorității de lucru judecat pe considerentul că aceeași cerere privind suspendarea executării ordinului Ministrului Justiției și Libertăților nr.641/C/23.02.2009 a mai făcut obiectul dosarului nr- al Curții de Apel Oradea, soluționat prin sentința nr.66/01.04.2009. Pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondate.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că încetarea calității de executor judecătoresc este o măsură cu executare uno ictu, care nu este susceptibilă de suspendare a executării odată ce a fost adusă la îndeplinire.
Prin procesul- verbal al ședinței Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea din 11.03.2009 s-a luat în discuție îndeplinirea celor dispuse prin Ordinul nr.641/C/23.02.2009, fiind încheiat procesul verbal din 30.03.2009, în baza căruia au fost predate, respectiv preluate ștampila, legitimația și sigiliul reclamantului de către executorul judecătoresc desemnat.
Astfel executarea ordinului a cărui suspendare se cere a avut loc, cererea de suspendare rămânând fără obiect.
Pârâtul mai arată că împrejurările în care a fost emis ordinul a cărui suspendare se cere nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității acestuia. Reclamantul în prezent are antecedente penale, se încadrează întocmai în ipoteza reglementată expres în art. 22 alin. 1 lit. g, raportat la art. 15 lit. d din Legea nr.188/2000.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată având în vedere faptul că a doua cerere de suspendare este întemeiată în drept pe prevederile art. 15 din Legea 554/2004, text de lege care îi conferă reclamantului dreptul de a solicita suspendarea sau, după caz, de a reitera cererea de suspendare.
Prin art. 14 din Legea contenciosului administrativ se conferă persoanei posibilitatea ca, după formularea plângerii prealabile la autoritatea emitentă a actului administrativ sau la autoritatea ierarhic superioară, să formuleze și o acțiune la instanța de contencios administrativ prin care să solicite suspendarea executării actului administrativpână la pronunțarea instanței de fond.
Prin art. 15 alin. 1 din aceeași lege, este conferită persoaneio a doua posibilitate, respectiv aceea de a solicita ca pentru motivele prevăzute la art. 14, odată cu acțiunea în anulare sau printr-o acțiune separată, să solicite suspendarea executării actului administrativpână la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Cele două proceduri fiind diferite deoarece reglementează situații juridice distincte nu se pune problema ca prin soluționarea cererii de suspendare întemeiată pe prevederile art. 14 să se creeze o situație de autoritate de lucru judecat cu referire la o altă cerere de suspendare având ca temei prevederile art. 15 din Legea 554/2004.
De asemenea, în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 14 alin. 6 din Legea contenciosului administrativ, invocate de pârât, deoarece cererile de suspendare succesive pentru aceleași motive la care face referire textul vizează cereri succesive întemeiate pe prevederile art. 14 ori pe art. 15 din lege.
Drept urmare, excepția de autoritate de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților va fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește susținerea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților cum că încetarea calității reclamantului de executor judecătoresc este o măsură cu executare uno icto, care nu este susceptibilă de suspendare a executării odată ce a fost adusă la îndeplinire, instanța o consideră ca nejustificată deoarece, chiar dacă executorului judecătoresc i s-au ridicat ștampila, sigiliul și legitimația în baza prevederilor art. 48 al Legii 188/2000 (procesul- verbal din 30.03.2009 încheiat de Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea ), în situația în care s-ar dispune de către instanța de judecată suspendarea executării ordinului ministrului justiției, în vederea respectării hotărârii judecătorești, camera Executorilor Judecătorești ar avea obligația să restituie reclamantului ștampila, legitimația și sigiliul pentru ca acesta să-și poată exercita profesia pe toată perioada suspendării. Dacă s-ar admite ipoteza că cererea de suspendare ar fi fără obiect, ar însemna că executarea unui astfel de act administrativ nu ar fi niciodată susceptibilă de a fi suspendată.
Examinând cererea de suspendare a executării Ordinului nr.641/C/23.03.2009 emis de Ministrul Justiției și Libertăților, instanța o apreciază ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 15 alin. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 (în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente) și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.
Cazul bine justificatimplică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, iarpaguba iminentăconstă, potrivit art. 2 lit. s din Legea 554/2004 într-un prejudiciu material viitor, dar previzibil în evidența sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
În speță, instanța apreciază că cerințele art. 14 și 15 din Legea 554/2004 nu sunt îndeplinite, argumentele juridice invocate de reclamant nefiind de natură să producă o îndoială serioasă privind legalitatea actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată.
Invocarea de către reclamant a faptului că dispozițiile art. 22 lit. g raportat la art. 15 lit. d din Legea 188/2000 nu pot constitui temei pentru încetarea calității de executor judecătoresc nu dă o aparență de nelegalitate a actului administrativ- Ordinul nr.641/C/23.02.2009 al Ministrului Justiției și Libertăților, acesta fiind emis în temeiul unei dispoziții legale în vigoare la momentul respectiv.
De asemenea susținerile reclamantului în legătură cu nelegalitatea ordinului pentru că dispozițiile legale invocate în ordin, respectiv art. 22 lit. g sunt rezultatul unei erori de tehnică legislativă, aceste prevederi contrazicându-se cu cele ale literei e din același articol, că interpretarea textelor legale incidente în speță trebuie făcută în conformitate cu principiul in dubio pro reo, nu pot fi analizate în cadrul cererii de suspendare întrucât acest fapt presupune o examinare pe fond a legalității actului administrativ atacat.
Dispozițiile legale contestate de reclamant sunt în vigoare iar "veritabila acuzare în materie penală", noțiune conturată în jurisprudența CEDO nu poate fi reținută în acest cadru procesual sumar al suspendării executării actului administrativ, după cum nici împrejurarea că acțiunea în anularea actului administrativ pe fond a fost suspendată pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 22 alin. 1 lit. g din Legea 188/2000 nu poate determina instanța, în absența îndeplinirii condițiilor de la art. 14 și 15 din Legea 551/2004 să dispună suspendarea executării actului administrativ.
În consecință, în baza considerentelor expuse, cererea de suspendare formulată de reclamantul G va fi respinsă ca nefondată.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
RESPINGE excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
RESPINGE cererea de suspendare a executării Ordinului nr.641/C/23.02.2009 emis de Ministrul Justiției și Libertăților, formulată de reclamantul G domiciliat în S M- A în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B, sector 5,-, ca nefondată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 01 iunie 2009.
Președinte Grefier
- - - -
Red.sent.
În concept la 02.06.2009
Tehn.red./4 ex.
03.06.2009
Emis 2 com hot+ înch. am pron.
1. reclamantul G - S M- A
2. pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR -B, sector 5,-
la exp. la 03.06.2009
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu
