Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1000/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1000
Ședința publică de la 03 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr. 44 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă, asistată de avocat și consilier juridic - pentru intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, lipsind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează întâmpinarea depusă la dosar de intimatul pârât Consiliul Local, la care se află anexat un set de înscrisuri.
Se comunică o copie a întâmpinării apărătorului recurentei reclamante, care depune un set de înscrisuri, susținând că a comunicat un exemplar reprezentantului intimatului pârât Consiliul Local.
Arată că a observat întâmpinarea și actele anexate.
Consilier juridic - pentru intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI nu solicită amânarea cauzei pentru observarea înscrisurilor comunicate la acest termen.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat pentru recurenta reclamantă susține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea executării unui act administrativ.
În ceea ce privește cazul bine justificat arată că actul administrativ nu este motivat în fapt și în drept și există nereguli referitoare la modul de convocare pentru ședința extraordinară.
Susține că pe ordinea de zi nu se afla proiectul de hotărâre privind schimbarea din funcție a reclamantei, căreia nu i s-au adus la cunoștință desfășurarea ședinței și ordinea de zi.
Consideră că se face confuzie între eliberarea din funcție și schimbarea din funcție.
Referitor la paguba iminentă arată că pe parcursul procesului de anulare a actului administrativ, reclamanta este prejudiciată întrucât este lipsită de indemnizația ce i s-ar fi cuvenit. Invocă aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor Regulamentului privind activitatea funcționarilor publici, care prevăd existența unei indemnizații minimale.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii de suspendare, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic - pentru intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI arată că înscrisurile depuse de reclamantă prin apărător la acest termen nu poartă semnătura sau ștampila primarului și solicită înlăturarea lor ca probă.
Susține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării unui act administrativ și solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 44 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins cererea de suspendare a executării hotărârilor nr.28 și 29 din 31.10.2008 emise de Consiliul Local formulată de reclamanta pârâții Consiliul Local și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că cererea de suspendare a executării actului administrativ nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit 15 din Legea nr. 544/2004 "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat", iar potrivit art. 14 din același act normativ, pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ fiscal trebuie întrunite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, suspendarea executării actului este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin 1 lit. ș din Legea 554/2004.
Prin caz bine justificat, Legea 554/2004 are în vedere potrivit art. 2 lit. t, existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă este definită de legiuitor ca prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
În speța de față, instanța de fond a apreciat că niciuna din condițiile prevăzute dispozițiile legale citate anterior nu este întrunită.
Astfel, în ce privește cazul bine justificat, instanța a constatat că motivele de nelegalitate a celor două hotărâri, referitoare la convocarea sa la ședința consiliului local, încălcarea dispozițiilor art. 44 din Legea 215/2001, motivarea și comunicarea actelor administrative, motive care, identice cu cele invocate în contestația formulată, vizează de fapt fondul cauzei nu sunt de natură a crea o puternică îndoială asupra legalității actelor administrative a căror suspendare se solicită.
Tot astfel, în ce privește cea de-a doua condiție, instanța a constatat că în cauză reclamanta nu a făcut dovada producerii unei pagube iminente în sensul art. 2 lit. t din Legea 554/2004.
Fiind vorba de o situație de excepție, simplul fapt că prin executarea celor două hotărâri ale Consiliului Local reclamantei nu-i va mai fi achitată indemnizația aferentă funcției de viceprimar nu poate conduce la suspendarea executării, nefiind vorba de o pagubă în sensul dispozițiilor legale citate anterior atât timp cât reclamanta are posibilitatea recuperării acestor sume în eventualitatea admiterii acțiunii formulată cu privire la fondul cauzei.
De asemenea, având în vedere că reclamanta exercita atribuții delegate de primarul comunei prin Dispoziția nr. 108/2008 în temeiul Legii 215/2001, atribuții care, în urma executării Hotărârii nr. 28/31.10.2008 a Consiliului Local, urmează a fi preluate de primarul comunei, dar mai ales faptul că ceea ce se pune în discuție prin această hotărâre este tocmai îndeplinirea corespunzătoare de către reclamantă a atribuțiilor delegate, instanța apreciază că în cauză nu se poate vorbi de o perturbare previzibilă și gravă a funcționării Primăriei prin executarea celor două acte administrative.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 și art. 2 lit. t) și ș) din Legea 554/2004 în condițiile în care chiar și la o analiză sumară a hotărârilor nr.28 și 29 din 31.10.2008, rezultă că este fără echivoc că suntem în prezența unui caz bine justificat, în condițiile în care la emiterea celor două acte administrative au fost ignorate prevederile legale au fost ignorate prevederile referitoare la publicitatea ordinii de zi, la legalitatea convocării, la conținutul ordinii de zi relative la conținutul actelor (raportul de avizare a comisiei economico financiare, cuprinsul procesului verbal al ședinței) premergătoare emiterii hotărârilor, la respectarea secretului votului.
S-a mai arătat că pentru existența cazului bine justificat nu se impune înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, fiind suficient ca prezumția de legalitate să fie corodată cu atât mai mult cu cât hotărârea nr. 29 fost luată anterior exercitării controlului de tutelă precum prin prisma recomandării nr. R/89/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei.
S-a mai susținut că în mod greșit instanța de fond reține numai posibilitatea recuperării sumelor de bani cuvenite ca indemnizație în eventualitatea admiterii formulată cu privire la fondul cauzei, în condițiile în care soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond în dosarul având ca obiect anularea actului se circumscrie noțiunii de protecție provizorie.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă.
La data de 27.02.2009 intimatul pârât Consiliul Local a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de reclamantă și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prev. de art. 15 din Legea 554/2004, din probele administrate în cauză neputându-se deduce existența unei îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ, iar cu privire la paguba iminentă aceasta nu a fost probată în nici un fel.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamant și a dispozițiilor art.3041proc. civilă se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
Reclamanta a fost aleasă în funcția de viceprimar al com. la data de 24.06.2008 conform hotărârii nr.5/2008 a Consiliului Local, iar prin Dispoziția nr.108/19.09.2008, iar prin hotărârea nr.28/31.10.2008 a aceluiași consiliu local reclamanta a fost schimbată din funcția de viceprimar.
Sub aspectul condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ Curtea reține următoarele aspecte
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Cele două condiții prevăzute de art. 14 respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar instituția suspendării unui act administrativ reprezintă o creație legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cauze apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Cele două condiții prin tonul restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură a argumenta existența "unui caz bine justificat" și a "iminenței producerii pagubei".
În speță, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței cazului bine justificat și a pagubei iminente având în vedere următoarele aspecte.
Sub aspectul pagubei iminente, criticile reclamantei sunt nefondate având în vedere având că în cauză nu s-a dovedit în ce măsură ar fi prejudiciat patrimoniul reclamantei sau iminența unei astfel de diminuări a patrimoniului reclamantei, în condițiile în care indemnizația de care beneficiază viceprimarul reprezintă o formă de remunerare a activității viceprimarului, iar susținerea recurentei potrivit căreia s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia, constând în neîncasarea acesteia, nu este suficientă pentru a demonstra existența celei de-a doua condiții întrucât producerea unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat.
Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea, într-o împrejurare determinată de neîncasarea indemnizației, iar nu suma de bani efectiv care constituie indemnizația neîncasată ca urmare a eliberării din funcția de viceprimar.
Critica recurentei reclamante în sensul că nu au fost analizate motivele de nelegalitate a celor două hotărâri de consiliu local pentru a se justifica îndeplinirea condiției cazului bine justificat, nu poate fi reținută, având în vedere că acestea reprezintă motive vizând fondul cauzei ce exced cadrului procesual circumstanțiat prezentului litigiu, nefiind de natură a crea o puternică îndoială asupra legalității actelor administrative a căror suspendare se solicită, cum corect a reținut instanța de fond.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea reținând astfel neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și a pagubei iminente, apreciază nefondat recursul declarat de reclamantă, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. 1. proc. civ. menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr. 44 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2009
Președinte, - - -, ptr., în, semnează | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud.
Tehnored. 2 ex./ 24 Martie 2009
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea, Gabriela Carneluti, Costinel
