Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1038/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.1038/R-CONT
Ședința publică din 27 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
- - - JUDECĂTOR 3: Gina Achim
- - - judecător
- -- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul domiciliat în Rm.V,-/A, județul V, împotriva sentinței nr.794 din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RÂMNICU V cu sediul în Rm.V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei potrivit chitanței nr.-/19.10.2009 (fila 9 din dosar) și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 21 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 13.03.2009, reclamantul, a învestit Tribunalul Vâlcea cu acțiunea privind anularea parțială a Hotărârii nr.27/29.01.2009, emisă de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Rm. V, privind modificarea organigramei și statului de funcții ale Direcției Administrării Domeniului Public, publicată în Monitorul Oficial al Municipiului Rm.V, în data de 05.02.2009.
, a solicitat să fie anulate dispozițiile art.1 alin.1, linia 1 din act, în sensul revocării desființării postului de director economic, reînființarea acestui post sau a unuia similar, să se modifice anexele nr.1 și 2 în același mod, să se dispună repunerea părților în situația anterioară emiterii Hotărârii nr.29/29.01.2009, cu reintegrarea sa în funcția avută anterior sau pe o funcție similară, cu plata drepturilor bănești cuvenite, indexate, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul susține că actul administrativ este nelegal, întrucât nu respectă prevederile legislației ce reglementează organizarea și conducerea contabilității în România, legislația muncii, Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat și Decizia nr.82/15.01.2009, emisă de Curtea Constituțională.
Subliniază că actul supus anulării, nu este motivat.
Mai susține, că hotărârea desființează postul de director economic, fără ca în locul acestuia, să prevadă un alt post de contabil șef sau altă funcție similară.
S-au încălcat dispozițiile art.65 din Codul muncii, desființarea postului, nu are o cauză reală și serioasă.
Apreciază că desființarea postului, a vizat persoana sa, fiind invocate anumite pretexte, adevăratul scop, fiind de a fi dați afară din serviciu, pensionarii militari, angajați pe aceste posturi.
Prin Încheierea din data de 26.05.2009, instanța a conexat dosarele nr- și nr-, (în care reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a aceluiași act administrativ).
Prin Sentința nr.794/09.06.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea au fost respinse acțiunea și excepția de nelegalitate, formulate de către reclamant.
Pentru a hotărî în această modalitate, în considerente, a reținut următoarele:
Prin nr.27/29.01.2009, autoritatea administrativă a modificat organigrama și statul de funcții ale Direcției Administrării Domeniului Public, desființând, printre altele, postul de director economic, atribuțiile și responsabilitățile acestui post fiind preluate de posturile de șef birou contabilitate - buget și șef birou financiar - contracte.
Pentru a dispune această măsură, autoritatea administrativă emitentă a avut în vedere eficientizarea activității, ca urmare a faptului că, în activitatea structurilor funcționale ale Direcției Administrării Domeniului Public, s-au constatat disfuncționalități care au condus la desfășurarea de activități cu consecințe directe asupra întregului ansamblu al, asupra gestionării bunurilor și a resurselor financiare.
Susținerea petentului, că actul administrativ a cărui anulare parțială se solicită, este nelegal și netemeinic, încălcând prevederile legale ce reglementează organizarea și conducerea contabilității în România, precum și legislația muncii, este infirmată de probatoriul administrat.
Desființarea postului de director economic, nu este condiționată de înființarea unui post de contabil șef sau altă funcție similară, atâta timp cât autoritatea administrativă emitentă, a prevăzut în mod expres că atribuțiile și responsabilitățile postului care se desființează sunt preluate de posturile de șef birou contabilitate - buget și șef birou financiar - contracte.
Potrivit art. 36 alin. 1 din legea nr. 215/2001"Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale".
În exercitarea atribuțiilor sale consiliul local: aprobă statutul comunei, orașului sau municipiului, precum și regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local; aprobă, în condițiile legii, la propunerea primarului, înființarea, organizarea și statul de funcții ale aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local, precum și reorganizarea și statul de funcții ale regiilor autonome de interes local.
Prin urmare, unitățile administrativ teritoriale, prin organele lor deliberative, se bucură de autonomie și sunt îndreptățite a lua măsurile care se impun pentru o bună gospodărire a resurselor financiare și administrarea corespunzătoare a domeniului public și privat al localității.
Faptul că până în momentul adoptării nr.27/29.01.2009, a existat în organigrama și statul de funcții al funcția de director economic, nu justifică solicitarea petentului de a obliga autoritatea administrativă să reînființeze postul respectiv sau un post similar prevăzut de lege, respectiv de contabil șef.
Potrivit art.10 alin.2 din Legea nr.82/1999 a contabilității " contabilitatea se organizează și se conduce de regulă în compartimente distincte conduse de către directorul economic, contabilul șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare".
Dispozițiile legale menționate, dau posibilitatea autorității administrative să dispună în ce modalitate se organizează și se conduce contabilitatea, fără a impune imperativ existența postului de director economic sau contabil șef.
Totodată, actul administrativ contestat, nu încalcă prevederile Legii nr.53/2003 ( Codul muncii ), întrucât din nici-o probă a dosarului, nu rezultă că desființarea postului la care face referire petentul, nu ar fi efectivă și nu ar avea o cauză reală și serioasă.
Actul administrativ contestat prevede motivele pentru care s-a dispus măsura contestată de petent și ca atare, nu se poate susține că este nemotivat, cât timp s-a depus documentația avută în vedere la adoptarea măsurii respective.
Instanța de contencios administrativ, învestită cu excepția de nelegalitate, are de examinat concordanța actului administrativ dedus judecății cu actele normative, cu forță juridică superioară în temeiul cărora a fost emis, conform principiului ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin.5 din Constituția României.
Din probatoriul administrat, instanța a constatat că autoritatea administrativă deliberativă a emis hotărârea a cărei anulare parțială se solicită în îndeplinirea atribuțiilor conferite de lege, nefiind încălcare dispoziții legale de ordine publică care să justifice anularea sau constatarea că anumite dispoziții ale acesteia sunt nelegale.
Față de cele arătate, a constatat că actul administrativ care se contestă îndeplinește condițiile de legalitate prevăzute de lege, iar criticile aduse de contestator, nu se justifică.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public."
Așa fiind tribunalul a respins atât acțiunea privind anularea parțială nr.27/29 ianuarie 2009, cât și excepția de nelegalitate a acestui act administrativ, invocată de petent în dosarul nr- al Tribunalului Vâlcea - Secția civilă.
Împotriva acestei soluții, reclamantul a formulat recurs în termen legal, invocând critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
- instanța de fond, nu și-a exercitat rolul activ, întrucât nu a solicitat intimatului actele care au stat la baza emiterii actului administrativ;
- soluția s-a pronunțat, fără ca instanța să dispună, obligarea pârâtului de a proba cauza reală și serioasă care a condus la măsura desființării postului de director economic și fără să țină cont de faptul că, acesta nu a depus nici un fel de documentație, în susținerea legalității actului administrativ.
- instanța, investită cu excepția de nelegalitate, nu a examinat concordanța actului administrativ cu actele normative în temeiul cărora a fost emis.
Deși instanța a solicitat pârâtei să depună documentele care au stat la baza emiterii actului contestat, acesta nu le-a depus până la termenul din data de 09.06.2009.
- motivarea făcută de instanța de fond este sumară, fiind incidente și dispozițiile art.304 pct.7 teza I Cod procedură civilă.
A mai susținut că, instanța s-a rezumat numai la probatoriul administrat de către reclamant.
- instanța nu a ținut cont de probele pe care le-a administrat, respectiv ilegalitatea măsurii, în ceea ce privește măsura desființării posturilor ocupate de persoane care cumulau pensia cu salariul, măsură luată prematur, deoarece aplicarea acesteia, a fost suspendată de Curtea Constituțională.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul ca fiind nefondat, după cum se va explicita în considerentele ce vor urma.
Astfel, instanța de fond, nu a încălcat principiul rolului activ, întrucât a solicitat pârâtului să depună actele care au stat la baza emiterii actului administrativ, acte care au și fost depuse.
Cauza reală și serioasă a fost probată, pe baza actelor, printr-o nouă reorganizare a compartimentului și prin micșorarea numărului de posturi. Legea nu prevede în acest caz, întocmirea unui proiect cu privire la calculul eficienței, dar acest parametru, se poate verifica în timp.
Hotărârea supusă anulării este suficient motivată, precizându-se, că s-au avut în vedere Raportul nr.911/27.01.2009, întocmit de, cu privire la modificarea organigramei și a statului de funcții, aprobate prin Hotărârea nr.157/2007, avizele favorabile ale comisiilor de specialitate, cât și disfuncționalitățile constatate în gestionarea bunurilor și resurselor financiare.
Aceste documente, au fost puse la dispoziția instanței, iar Hotărârea Consiliului Local nr.157/2007, privind reorganizarea activității financiar-contabile și de aprovizionare, nu a fost contestată.
Măsura în sine, a fost supusă votului celor 21 de consilieri, iar aceștia au decis că măsura are o cauză reală și serioasă.
În privința excepției de nelegalitate, recurentul nu a precizat și nu a dovedit actele normative încălcate de pârât, așa încât, instanța nu poate să realizeze o comparație cu toate actele normative existente, în afara susținerilor părții.
Soluția este motivată suficient, fiind detaliate toate probele care au condus la luarea hotărârii.
Cât privește critica privitoare la ilegalitatea măsurii, prin aceea că, s-a dispus desființarea postului, pentru a înlătura persoanele care cumulează pensia cu salariul, se va preciza că, actul administrativ, nu face astfel de trimiteri și nu era necesar să fie desființat postul, pentru a fi înlăturată persoana, deoarece, funcția nu presupune numirea unei persoane care întrunește condiția acestui cumul; pârâtul putea pur și simplu, să-l înlăture pe reclamant din funcție și să numească o altă persoană.
Sub acest aspect, se va preciza că, acțiunea formulată de reclamant este lipsită de interes, întrucât acesta nu contestă măsura care îl concediază (Decizia nr.28/12.02.2009), ci hotărârea care modifică organigrama și statul de funcții al Direcției, aprobate prin anexele nr.1 și nr.2 ale nr.157/2007, necontestată.
Reclamantul, nu a dovedit că a fost vătămat în drepturile și interesele sale legitime, de către autoritatea publică, prin emiterea actului administrativ. Înlăturarea acestui act administrativ, nu putea să conducă la înlăturarea deciziei de concediere a reclamantului.
Față de cele menționate, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul domiciliat în Rm.V,-/A, județul V, împotriva sentinței nr.794 din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RÂMNICU V cu sediul în Rm. V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
/27 oct. 2009
Red.
/4 ex/03.11.2009
Jud. fond Gh.
Opinie separată
pentru admiterea recursului și modificarea sentinței, iar pe fond admiterea contestației și anularea actului administrativ în discuție, respectiv hotărârea nr.27/29 ianuarie 2009, emisă de Consiliul Local al Municipiului Rm.V, cu consecința repunerii contestatorului în situația anterioară.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin hotărârea de mai sus, s-a modificat organigrama și statul de funcții al Direcției Administrării Domeniului Public și s-a desființat postul de director economic deținut de contestator, atribuțiile și responsabilitățile acestui post fiind preluate de posturile de șef birou contabilitate-buget și șef birou financiar-contracte.
Temeiul de drept al acestei măsuri a fost art.65 din Codul muncii, iar în fapt s-a motivat că în activitatea structurilor funcționale ale Direcției Administrării Domeniului Public au fost constatate multe disfuncționalități, care au condus la coordonarea defectuoasă a unor sectoare, cu consecințe directe asupra funcționării întregului ansamblu al direcției, a gestionării bunurilor și a resurselor financiare.
Apreciez că dispozițiile legale invocate nu sunt întrunite, pentru a justifica concedierea din motive care nu țin de persoana salariatului, prevăzută de art.65 din Codul muncii, în raport de considerentele ce urmează:
În conformitate cu textul reglementării, această concediere reprezintă încetarea contractului, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive care nu țin de persoana lui, condiția de legalitate impusă fiindcă desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Dacă desființarea locului de muncă al contestatorului a fost efectivă, nu s-a făcut dovada că aceasta a avut o cauză reală și serioasă.
Cauza reală prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice etc. și este serioasă când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității, și nu disimulează realitatea.
Caracterul real și serios al desființării locului de muncă ocupat, rezultă din programul de restructura și reorganizare al societății, proiectul de concediere etc. însă trebuie să se facă dovada că efectiv a avut loc o reorganizare și o restrângere reală impusă de nevoile unității în cauză.
Cu alte cuvinte, motivul real și serios trebuie demonstrat, fiind insuficient a se susține doar că măsura a fost determinată de anumite disfuncționalități intervenite în activitatea serviciului în cadrul căruia lucra contestatorul, fără ca acestea să fie menționate în concret și dovedite.
În caz contrar, legea nu permite încetarea contractului individual de muncă prin voința unilaterală a angajatorului, pentru motive invocate arbitrar sau în mod abuziv, astfel încât prin asemenea măsuri să poată fi îngrădit exercițiului dreptului la muncă.
În acest sens, art.24 lit.a din Carta Socială Europeană menționează dreptul lucrătorului de a nu fi concediat fără un motiv întemeiat.
Față de cele expuse, rezultă că temeiul invocat pentru desființarea postului de director economic nu are corespondent în situația reală, faptică, intimata nefiind în măsură să probeze explicit, clar și concret pretinsele disfuncționalități ce se constituie în motiv real și serios la concediere
Judecător,
-
Red./12.11.2009
GM/4 ex.
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
