Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1060/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1060
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr PREȘEDINTE SECȚIE
-- -- JUDECĂTOR 2: Iuliana Râciu
- - - - JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârât Primarul Mun.C, împotriva sentinței numărul 948 din data 01 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurentul Primarul Municipiului C și intimata pârâtă Primaria Municipiului C, avocat El pentru intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat pentru intimatul reclamant, depune fișa postului și raportului de evaluare,
Constatând cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii;
Consilier juridic pentru recurentul Primarul Municipiului C și intimata pârâtă Primaria Municipiului C, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actului administrativ, întrucât reclamantul nu a făcut dovada și nu a administrat nici o probă care să răstoarne prezumția de legalitate și nici principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu. Avocat pentru intimatul reclamant. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, întrucât reclamantul a îndeplinit dispozițiile art.15 din Legea 554/2004, și anume existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, așa cum sunt definite în art.2 alin.1 lit.ș și t, iar împrejurările invocate sunt de natură că creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința numărul 948 din data 01 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- a fost admisă cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamantul, și s-a dispus suspendarea executării dispoziției nr.32461/06.03.2008 emisă de Primarul Municipiului C până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce constituie obiectul dosarului nr-.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 357 lei către reclamant reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată la data 18.03.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj -Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamantul -, a solicitat în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUN.C și PRIMĂRIA MUN.C suspendarea executării dispoziției nr.32461/06.03.2008 emisă de Primarul Municipiului C până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii pronunțată pe fondul cauzei care are ca obiect anularea dispoziției menționate și care constituie obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Dolj.
In motivare, reclamantul a arătat că are calitatea de inspector în cadrul Direcției de Asistență și Protecție Socială, iar prin dispoziția nr.32461/06.03.2008 s-a dispus sancționarea sa " cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe lunile martie și aprilie 2008".
A precizat că a formulat plângere prealabilă în temeiul art.7 din Legea 554/2004 prin care a solicitat revocarea dispoziției contestate, plângere care a fost înregistrată sub nr.39342/11.03.2008 la Primăria Municipiului
Atât în cuprinsul plângerii prealabile, cât și în cuprinsul acțiunii în anularea actului administrativ acesta a invocat norme care vizează pe de o parte nelegalitatea dispoziției, în sensul că sesizarea a fost făcută tardiv, sesizarea a fost judecată peste termenul legal, competența Comisiei de disciplină de a soluționa sesizarea a fost încălcată, nu au fost respectate termenele de citare și de judecată, s-a făcut abstracție de exercitarea controlului de tutelă al Prefectului Județului Pe de altă parte, a expus ca motive de netemeinicie ale dispoziției, în principal acela că a întocmit anchetele sociale la cererea unei persoane în vârstă de peste 80 de ani, cu respectarea atribuțiunilor de serviciu și că în fața Comisiei de disciplină a avut loc un simulacru de procedură, în condițiile în care i-a fost negat în totalitate dreptul de apărare prin respingerea oricărei probe, nemotivat.
In ceea ce privește condițiile prevăzute de art.15 din Legea nr. 554/2004, a arătat că acestea sunt îndeplinite, și anume existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, așa cum sunt definite în art.2 alin.1 lit. ș și t, iar împrejurările invocate sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, în condițiile în care reținerea, fie și numai a unui aspect din cele foarte multe legate de legalitatea actului administrativ atacat conduce la desființarea lui și pe cale de consecință la lipsirea de orice efect.
In ceea ce privește paguba iminentă, reclamantul a arătat că prin sancțiunea aplicată prin dispoziția contestată se produce un prejudiciu de ordin material și de imagine atât lui, cât și Primăriei C, în condițiile în care nu a fost sancționat niciodată, iar calificativele obținute în ultimii ani au fost foarte bune.
Astfel, se apreciază că aplicarea respectivei sancțiuni coroborat și cu aplicarea de sancțiuni asemănătoare, dar în legătură cu același caz altor colegi din același departament creează un prejudiciu de imagine Primăriei C, putând conduce la convingerea falsă că această instituție, prin serviciul specializat pe care îl are în structură, respectiv, nu dă curs cererilor persoanelor în vârstă care solicită în mod expres ajutor. Consideră că aplicarea sancțiunii reprezintă un act nejustificat, de intimidare, de natură a crea presiuni în cadrul departamentului și nașterea unui sentiment de timorare, încurajând neîndeplinirea atribuțiunilor de serviciu, ceea ce ar duce la o perturbare a activității serviciului public în care își desfășoară activitatea. Categoriile de lucrări pe care le efectuează sunt foarte diferite, iar volumul de muncă este foarte mare, fiind necesară deseori depășirea programului de lucru sau prelungirea activității în zilele nelucrătoare pentru a putea acoperi toate lucrările care îi sunt repartizate, iar aplicarea sancțiunii ar prefigura o convingere de natură a aduce prejudicii departamentului, cu repercusiuni directe asupra volumului și calității activității.
Prin întâmpinarea depusă la data de 31.03.2008, pârâtul Primarul Municipiului Cas olicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată și menținerea actului administrativ de autoritate ca fiind legal și temeinic, motivând că cele două condiții prevăzute de art.15 din legea 554/2004, și anume un caz bine justificat și paguba iminentă nu sunt îndeplinite în accepțiunea art.2 lit.ș și t din aceeași lege. Astfel, reclamantul are calitatea de inspector al direcției Asistență și Protecție Socială, calitate care nu poate fi asimilată unei autorități publice sau serviciu public, și prin urmare, motivele de suspendare, întemeiate pe baza dispozițiilor Legii nr.554/2004 nu-și găsesc aplicabilitate în speța dedusă judecății.
Motivarea că, Direcția în care lucrează reclamantul are o amplă activitate pe diverse paliere, iar prin dispoziția de sancționare a cărei suspendare se solicită, se destabilizează un serviciu public de importanță vitală ce deservește cetățenii, nu este de natură a forma convingerea că reprezintă " cazul bine justificat", întrucât măsura disciplinară dispusă afectează doar remunerația reclamantului, acesta desfășurându-și în continuare activitatea în cadrul respectivei direcții.
Cu privire la cea de a doua condiție, privind paguba iminentă, respectiv diminuarea remunerației, pârâtul apreciază că aceasta este nefondată, având în vedere faptul că în situația admiterii acțiunii, având ca obiect anulare act administrativ, drepturile salariale se plătesc retroactiv.
Pârâtul a mai arătat că obiectul cererii de suspendare trebuie analizat din punct de vedere al raporturilor de serviciu expres reglementate de Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarului public și nu al Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, având în vedere calitatea de funcționar public a reclamantului. S-a precizat că au fost respectate dispozițiile art.50 și următoarele din HG nr.1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, în condițiile în care actul administrativ a fost adoptat în baza rapoartelor întocmite de către Comisia de disciplină constituită la nivelul Primăriei Municipiului
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut faptul că potrivit disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, respectiv în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Prin caz bine justificat legea are în vedere împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Motivele de fond invocate de reclamant privind lipsa competenței comisiei de disciplină de a soluționa sesizarea din data de 03.12.2007, încălcarea prevederilor art. 50 și 51 din nr.HG 1344/2007 fiind respectat termenul de 10 zile calendaristice de la primirea raportului pentru emiterea actului administrativ de sancționare, sesizarea a fost făcută tardiv, sesizarea a fost judecată peste termenul legal, nu au fost respectate termenele de citare și de judecată fără a putea fi analizate în cadrul acestei proceduri urgente de suspendare creează un dubiu cu privire la actul administrativ atacat.
Exercitarea controlului de tutelă de către prefectul județului care a apreciat dispoziția atacată ca fiind nelegală deoarece nu este stabilit în conținutul dispoziției locul de desfășurare a activității conform art. 5 alin. 4 din HG1344/2007 deși nu obligă in nici un fel instanța de judecată creează, de asemenea, un dubiu cu privire la dispoziția atacată.
Referitor la cea de a doua condiție s-a reținut faptul că paguba iminentă este prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Dispoziția nr. 32461 din data de 06.03.2008 prin sancționarea reclamantului produce în mod evident un prejudiciu acestuia prin diminuarea salariului cu 10 % pe o perioada de 2 luni. Nu are susținere opinia pârâtei conform căreia acest prejudiciu se poate recupera în situația în care reclamantul ar avea câștiga procesul privind acțiunea în fond prin plata retroactivă a drepturilor salariale deoarece legea nu face nici o distincție în acest sens, condiția prejudiciului fiind analizată la momentul formulării cererii privind suspendarea actului administrativ.
S-au constatat astfel îndeplinite în cauză cele două condiții privind cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. În temeiul art. 274.pr.civ. a obligat pârâtul la plata sumei de 357 lei către reclamant reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Primarul Mun.C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs recurentul arată faptul că, în mod greșit s-a dispus suspendarea executării actului administrativ întrucât nu au fost îndeplinite cumulativ cele două cerințe prevăzute de art.15 din 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Se menționează că, motivele invocate de reclamant în sprijinul cererii de suspendare antamează fondului litigiului și nu constituie motive care să justifice temeinicia unei astfel de cereri împotriva unui act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate cât și de executarea din oficiu, iar reclamantul nu a făcut nicio probă care să răstoarne aceste prezumții.
De asemenea, obiectul cererii de suspendare trebuia analizat din punct de vedere al raporturilor de serviciu expres reglementate de Legea nr.188/1999 și nu ale Legii nr.554/2004.
Se învederează și faptul că măsura disciplinară dispusă afectează doar remunerația reclamantului iar aspectele menționate ca reprezentând paguba iminentă nu pot constitui o justificare pentru admiterea cererii de suspendare.
Se critică sentința instanței de fond și pentru faptul că, în mod greșit s-a dispus obligarea recurentei la cheltuieli de judecată întrucât nu sunt menționate argumentele în drept și în fapt care au condus instanța la constatarea că autoritatea locală este în culpă procesuală.
Au fost depuse la dosar copia fișei postului reclamantului cât și raportul de evaluare al acestuia pentru anul 2007.
Curtea analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, apreciază că acesta este nefondat urmând a se respinge pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Cele două condiții prevăzute în art.14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în Dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, care să determine suspendarea executării dispoziției de sancționare potrivit art.15 din legea 554/2004.
Alături de argumentele expuse de prima instanță în aprecierea ca întemeiată a cererii de suspendare, se va avea în vedere și recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat de altfel și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr.R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor care să consfințească legalitatea deciziei emise de autoritatea publică.
Ținând seama de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității publice și de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că executarea actului administrativ este de natură a avea o influență negativă asupra reclamantului, vătămându-i drepturile chiar și de natură patrimonială prin executarea unei decizii care nu este irevocabilă, fiind supusă cenzurii instanței de contencios administrativ.
Astfel, prin punerea în executare a unei astfel de decizii nedefinitive se aduce atingere și prezumției de nevinovăție a reclamantului, de care acesta ar trebui să beneficieze până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în ceea ce privește decizia de sancționare nr.32461/06.03.2008.
Curtea consideră că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de sancționare trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că reclamantul se face vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare reținute în sarcina sa.
Nici motivele de recurs care se referă la greșita obligare a recurentului la cheltuieli de judecată nu pot fi reținute întrucât instanța de fond a dispus această măsură ca urmare a aplicării dispozițiilor art.274, potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuielile de judecată. Fiind admisă acțiunea reclamantului, obligarea la cheltuieli de judecată se impune.
Avându-se în vedere considerentele expuse anterior cât și dispozițiile art.312 și 316 c, Curtea urmează să respingă recursul formulat de recurentul pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârât Primarul Municipiului C, împotriva sentinței numărul 948 din data 01 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2008
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red
Tehnored SI 2 ex. 20.06.2008
Jud.fond /
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Iuliana Râciu, Sanda Lungu
