Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 107/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 107/
Ședința publică de la 12 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta - --- SRL în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, având ca obiect "suspendare executare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11 august 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta cauză, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 12 august 2009.
CURTEA,
Constată că prin cererea de suspendare formulată de reclamanta - --- SRL, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE B, reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr.431/12.06.2009 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond. Reclamanta menționează că prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr.431/12.06.2009 pârâta DGFP Bas tabilit următoarele: - respingerea la rambursarea TVA a sumelor de (1) 115.246 lei, prevăzută în decontul de TVA 5533-26.01.2009 aferent lunii decembrie 2008 și (2) 111.634 lei, prevăzută în decontul de TVA 194-25.02.2009, aferent lunii ianuarie 2009;
- stabilirea de obligații fiscala suplimentare (TVA de: (1) 956.154 lei pentru decontul de TVA 5533-26.01.2009 aferent lunii decembrie 2008 și (2) 202.201 lei pentru decontul de TVA 194-25.02.2009, aferent lunii ianuarie 2009:
- stabilirea de obligații fiscale accesorii de plată de: (1) 115.204 lei pentru decontul de TVA 5533-26.01.2009 aferent lunii decembrie 2008 și (2) 9.691 lei pentru decontul de TVA 194-25.02.2009, aferent lunii ianuarie 2009.
În motivarea cererii de suspendare, reclamanta a arătat, în esență, că solicitarea sa de suspendare a actului administrativ fiscal îndeplinește condițiile cerute de art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, anume cazul justificat și prevenirea unei pagube iminente, arătând că a parcurs și procedura prealabilă prevăzută de art.7 din legea contenciosului administrativ. Reclamanta își motivează cererea examinând fiecare condiție prevăzută de art.14 din Legea contenciosului administrativ: cu privire la prima condiție, a cazului bine justificat, societatea reclamantă face referire la starea de fapt dedusă expusă în cererea de suspendare, stare de fapt ce ilustrează, în opinia reclamantei, la o simplă analiză sumară, "pipăire" a fondului cauzei, că actele administrative fiscale atacate sunt nelegale, aducând o vătămare societății reclamante ce nu poate fi îndreptată decât prin anularea acelor acte administrative fiscale. În esență, pe fondul cauzei, ca stare de fapt, societatea reclamantă învederează că a încheiat un contract comercial cu - BUCHAREST SRL de vânzare-cumpărare pentru spații de producție industrială, cu multiple clauze, printre care și clauze de amenajare a spațiilor respective la anumite standarde (construcție industrială în suprafață de 3.375. ce face parte din lotul proprietății imobiliare cu număr topografic 3955/1/1/1/7 și nr. cadastral 1406, înscrise în CF nr.12636. Referitor la cea de-a doua condiție, a prevenirii pagubei iminente, societatea reclamantă susține că scopul avut în vedere de legiuitor este acela de a preveni paguba iminentă, nu de aoc onstata, iar executarea sumei înscrise în decizia de impunere ar genera grave prejudicii societății, cu consecința influențării serioase a activității societății reclamante, la perturbarea previzibilă a funcționării acesteia, conducând la o eventuală executare silită, cu scoaterea la licitație a bunurilor societății, în raport de situația economică precară actuală și de lipsa disponibilităților bănești. Reclamanta a arătat că a parcurs și procedura sesizării organului emitent al actului administrativ atacat, la termenul din 11 august 2009 reprezentații reclamantei învederând oral în fața instanței că au sesizat aceeași instanță și pe calea acțiunii în anulare a actelor administrative fiscale a căror suspendare o solicită, pe rolul instanței aflându-se, la același termen, cauza cu nr-, precizându-și, de asemenea oral, acțiunea, în sensul susținerii cererii de suspendare și pe baza prevederilor art.15 din Legea contenciosului administrativ referitor la solicitarea suspendării actului administrativ prin acțiunea principală.
În probațiune, reclamanta a depus înscrisuri privind dispozițiile de ordin fiscal date de pârâtă, somația de plată nr.11881/10.07.2009, titlul executoriu nr.11880/10-07-2009 emis de pe baza Deciziei de impunere nr.431/2009 emisă de DGFP B, pentru suma de - lei, precum și dovada contestării deciziei de impunere la organul fiscal emitent (filele 10-17 dosar). După ce instanța a acordat cuvântul asupra fondului cauzei, societatea reclamantă a depus în scris precizarea privind întemeierea cererii de suspendare și pe dispozițiile art.15 din Legea nr.554/2004, precum și copia acțiunii din dosarul nr- care are ca obiect și anularea aceluiași act administrativ fiscal - Decizia de impunere nr.431/2009 emisă de DGFP Reclamanta a plătit cauțiunea stabilită de instanță, în sumă de 50.000 lei, conform art.215 alin.2 din Codul d e procedură fiscală (OG nr.92/2003).
În cauză a depus întâmpinare pârâta DGFP B, solicitând respingerea cererii de suspendare formulată de societatea reclamantă, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. În privința cazului bine justificat, pârâta susține că instanța, din moment ce nu a fost învestită cu soluționarea și a fondului cauzei în sensul anulării actului fiscal, nu poate decât să efectueze o apreciere formală asupra respectării prevederilor legale cu privire la emiterea actului contestat, nicidecum o apreciere asupra temeiniciei și legalității obligațiilor fiscale, astfel că ar fi inadmisibilă la acest moment procesual studierea contestației depuse de reclamantă la organul fiscal emitent pentru a aprecia asupra cazului bine justificat. În privința pagubei iminente, pârâta arată că afirmația societății reclamante nu are relevanță câtă vreme nu este probată și justificată conform prevederilor legale în materie.
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și cererea de suspendare cu care reclamanta a învestit instanța de judecată, văzând și dispozițiile art. 14, 17 și 18 din Legea nr.554/2004 modificată, precum și dispozițiile art.215 din Codul d e procedură fiscală, Curtea de Apel reține următoarele: Societatea reclamantă și-a întemeiat acțiunea având ca obiect cererea de suspendare a Deciziei de impunere nr.431/2009 emisă de pârâta DGFP B atât pe prevederile art.14 din Legea nr.554/2004, precum și, prin precizarea orală a acțiunii, în instanță, la termenul din 11 august 2009, pe dispozițiile art.15 din legea contenciosului administrativ.
Reprezentanții pârâtei DGFP B au emis Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr.431/12.06.2009, prin care a respins la rambursarea TVA a sumelor de 115.246 lei prevăzută în decontul TVA 5533-- aferent lunii decembrie 2008; suma de 111.634 lei prevăzută în decontul de TVA nr.194--, aferent lunii ianuarie 2009; organul fiscal a stabilit obligații fiscale suplimentare (TVA) în sumă de 956.153 lei pentru decontul TVA nr.5533-- aferent lunii decembrie 2008 și suma de 202.201 lei pentru decontul TVA nr.194--, aferent lunii ianuarie 2009; organul fiscal pârât a mai stabilit prin aceeași decizie de impunere și obligații fiscale accesorii în sarcina societății reclamante în sumă de 115.204 lei pentru decontul TVA nr.5533-- aferent lunii decembrie 2008, respectiv în sumă de 9.691 lei pentru decontul TVA nr.194--, aferent lunii ianuarie 2009. În esență, organul fiscal a reținut în Decizia de impunere că în anul 2008 societatea reclamantă a efectuat achiziții de lucrări și servicii de construcții montaj aferente amenajării unor spații cu destinație industrială aflate în proprietatea - BUCHAREST SRL, evidențiate distinct ca lucrări și servicii executate de terți, respectiv lucrări și servicii în curs de executare pe raza orașului, fără ca societatea reclamantă să prezinte organelor de control fiscal o situație centralizatoare sau pe etape de realizare a acestora sau alt document în care aceste lucrări să fie descrise sau cuantificate. Echipa de inspecție fiscală a constatat că la data de 31.12.2008 nu sunt îndeplinite condițiile de exercitare a dreptului de deducere a sumei de 956.153 lei, astfel că echipa de inspecție a calculat TVA de plată stabilită suplimentar, majorări de întârziere în sumă de 115.204 lei până la data de 12.06.2009. O situație similară a reținut organul de control fiscal pentru luna ianuarie 2009, pe relația contractuală dintre societatea reclamantă și - BUCHAREST SRL având ca obiect de asemenea servicii de construcții, reamenajare, demolare imobile cu destinație industrială, echipa de inspecție stabilind pentru TVA de plata stabilită suplimentar, majorări de întârziere în sumă de 9.691 lei la data de 12.06.2009. În urma emiterii deciziei de impunere, organul fiscal local, anume Administrația Finanțelor Publice a emis somația de plată nr.-/2430, dosar fiscal nr.11881 din 10.07.2009, punând în vedere societății reclamante să plătească suma totală de - lei datorată la bugetul de stat cu titlul de dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată (124.895 lei) și Taxa pe valoarea adăugată, în sumă de 931.474 lei, pentru care același organ fiscal a emis titlul executoriu nr.11880 din 10 iulie 2009, act fiscal în care se menționează expres că obligațiile de plată consemnate în acest titlu executoriu au fost individualizate prin Decizia de impunere nr.431/12.06.2009, decizie a cărei suspendare se solicită în cauză.
Societatea reclamantă a urmat procedura prealabilă prevăzută de lege și a achitat cauțiunea stabilită de instanța de judecată conform prevederilor art.215 alin.2 din Codul d e procedură fiscală.
În cauză instanța de fond constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele stabilite de art.14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, așa cum sunt definite cele două condiții de art.2 lit. ș) și t) din Legea nr.554/2004 modificată, astfel încât cererea de suspendare a actului administrativ fiscal - Decizia de impunere nr.431/12.06.2009 emisă de DGFP B - este întemeiată și urmează a fi admisă. Astfel, așa cum prevederile legale impun și cum s-a reținut în mod constant în jurisprudența instanței supreme, cazul bine justificat presupune existența unor împrejurări de natură a crea o îndoială asupra legalității actelor administrative fiscale atacate, în condițiile în care nu poate fi antamat fondul în această etapă procesuală. În prezenta cauză, aceste împrejurări rezultă din ignorarea, cel puțin în aparență, a preexistenței unui contract comercial între cele două societăți comerciale (societatea reclamantă și - BUCHAREST SRL) prin care sunt stabilite obligații contractuale ce vizează efectuarea unor lucrări de construcții industriale, montaj, amenajări, lucrări ce se decontează, de principiu, între părțile contractante, cu consecințele legale corespunzătoare. Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, întrucât această cerință, interpretare a prevederilor legale, ar echivala cu o prejudecare a fondului cauzei. Așadar, în cauza dedusă judecății cazul bine justificat se justifică prin mai mult decât simplele afirmații ale reclamantei, anume prin argumentele juridice de mai sus, centrate pe o aparentă ignorare de către pârâta DGFP Bau nei realități juridice ce guvernează raporturile dintre cele două societăți comerciale, raporturi care, corelativ, conduc la anumite consecințe juridice și în planul obligațiilor fiscale ale societății reclamante.
În privința condiției pagubei iminente, instanța reține că aceasta se justifică prin împrejurarea existenței titlului executoriu și somației de plată, emise pentru un cuantum mare al debitului (suma totală de - lei), extrasele de cont eliberate în data de 06.08.2009 de Bank pentru societatea reclamantă, din care reiese că disponibilul societății este foarte redus, astfel că este iminentă producerea unei pagube în patrimoniul societății în cazul executării deciziei de impunere atacate, printr-o previzibilă blocare a activității societății, respectiv vinderea la licitație a unora dintre activele societății, pentru acoperirea debitului consemnat în decizia de impunere
Ca atare, Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de art.14 din Legea nr. 554/2004, anume cazul justificat și prevenirea unei pagube iminente, deoarece există unele indicii în privința nelegalității actului administrativ fiscal a cărui suspendare se solicită, indicii care reprezintă un caz bine justificat, alături de condiția pagubei iminente și de interesul legitim al reclamantei potrivit celor de mai sus.
De asemenea, instanța constată că este corectă o asemenea modalitate de abordare a întrunirii condițiilor cerute de art.14 din Legea contenciosului administrativ și de art.215 din Codul d e procedură fiscală, ținând cont și de nr. R(89)8 din 1989 Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, care subliniază că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a recunoaște, totuși, eficacitatea necesară a acțiunii administrative principale. În recomandare se apreciază că autoritățile administrative ale statelor membre acționează în diferite și numeroase domenii, iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor, astfel încât executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate ori susceptibile a fi contestate poate să cauzeze un prejudiciu ireparabil, prejudiciu care ar trebui evitat dacă este posibil, pe baza principiului echității. Măsura suspendării actului administrativ poate fi, așadar, luată, atunci când executarea actului administrativ este de natură a produce pagube reclamantului, care sunt dificil de reparat, și când există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.
Prin urmare, instanța apreciază că este admisibilă cererea reclamantei de suspendare a Deciziei de impunere nr.431/2009 emisă de pârâta DGFP B, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta - --- SRL, cu sediul în,-, jud.B, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,- jud.B, având ca obiect suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr.431/12.06.2009 emisă de pârâtă și, în consecință,
Dispune suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr.431/12.06.2009, emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 August 2009.
Președinte, --- - | Grefier, - - |
Red.: /17.08.2009
Dact: MD/17.08.2009 - 4 ex.
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu
