Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1074/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1074/R-
Ședința publică din 21 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
- -, judecător
- -, judecător
- -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în S,-, județul O, împotriva sentinței nr.921 din 02 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta- reclamantă - SRL prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și intimata- pârâtă DGFP V prin consilier jr., în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat legal prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanței nr. -/2008, emisă de Trezoreria Rm.V, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 5,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție lipsa dovezii privind achitarea cauțiunii.
Apărătorul recurentei- reclamante depune la dosar copia chitanței prin care au achitat cauțiunea arătând că originalul a fost depus la fond și probabil a fost predat la registrul de valori.
Solicită încuviințarea probei cu acte și depune la dosar copia deciziei nr.341/15.10.2008 pronunțată de DGFP O împotriva actelor administrative contestate, cu care face dovada existenței îndoielii cu privire la legalitatea acestor acte.
Reprezentantul intimatei- pârâte depune la dosar întâmpinare și copia certificatului de înregistrare.
Curtea califică întâmpinarea ca fiind concluzii scrise, față de momentul depunerii acestora și constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra acestuia.
Av. având cuvântul pentru recurenta- reclamantă - SRL S, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea cererii de suspendare așa cum a fost formulată, arătând că au făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile cerute de art.14 din Legea nr.554/2004. Astfel, cazul este bine justificat având în vedere numeroasele dispoziții legale încălcate prin actele administrative atacate, iar suspendarea acestora ar prevenii o pagubă iminentă care li s-ar produce,având în vedere că suma este foarte mare și deja au fost sechestrate asigurator toate bunurile și au fost poprite conturile, astfel că activitatea societății a fost blocată. Cum în discuție sunt doar creanțe bugetare stabilite suplimentar, printr-un act de inspecție a cărui legalitate este pusă la îndoială, chiar de către organul constatator, prin admiterea contestației formulate și admise, este mai mult decât evident că se impune suspendarea acestora.
Solicită admiterea recursului așa cum este formulat în scris și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimatei- pârâte DGFP V, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că au fost emise acte de executare, dar acestea au numai caracter asigurator pentru a fi siguri că până la soluționare pe fond a contestațiilor, societatea nu-și va înstrăina bunurile din patrimoniu. De altfel, au făcut dovada că recurenta se sustrage de la plată prin certificatul de înregistrare din care rezultă că societatea și-a schimbat sediul într-un alt județ.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 21.08.2008, reclamanta - SRL Dac hemat în judecată pe pârâta V solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună suspendarea executării Raportului de inspecție fiscală nr.57984/15.07.2008, a deciziei de impunere nr.273/15.07.2008 și a deciziei nr.35467/8.08.2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că a efectuat procedura prealabilă prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004, contestația împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere fiind depuse la sediul pârâtei și înregistrate sub nr. 36061/14.08.2008, iar contestația împotriva contestației referitoare la obligațiile de plată accesorii a fost comunicată prin poștă la 20.08.2008 și înregistrată sub nr. 35467 din 08.08.2008.
Mai arată reclamanta că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 14 din legea nr. 554/2004, respectiv cu privire la un caz bine justificat, există puternice îndoieli cu privire la prezumția de legalitate a actelor administrative a căror suspendare o solicită, astfel că raportul de inspecție fiscală și pe cale de consecință și decizia de impunere nr. 273/15.07.2008 sunt nelegale și netemeinice, în ceea ce privește stabilirea noii situații de fapt fiscale și a obligațiilor bugetare suplimentare, deoarece se încalcă art. 6 din Codul d e procedură fiscală, care reglementează exercitarea dreptului de apreciere a organului fiscal, dispoziție prin care, alături de dreptul de apreciere prevede și obligația de a cântări relevanța stărilor de fapt și de a adopta soluția admisă de lege și întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză, organul fiscal încălcând și art. 7 din Codul d e procedură fiscală, ca urmare a neexaminării în mod obiectiv starea de fapt existentă, stabilind în mod subiectiv și fără temei legal noua situație de fapt fiscală.
De asemenea, organul fiscal a încălcat și disp. art. 63 Cod procedură fiscală, potrivit cărora probele necesare stabilirii bazei de impunere sunt documentele justificative și evidența contabilă a societății, care nu au fost răsturnate, iar cu privire la creanțele stabilite suplimentar s-au încălcat disp. art. 111 alin. 2, art. 119 lit. b, art. 120 alin. 1 Cod procedură fiscală.
Referitor la condiția privind paguba iminentă ce s-ar produce societății, reclamanta arată că obligația de plată a creanței bugetare suplimentare stabilită prin actele administrative menționate este scadentă, iar neplata acesteia poate conduce la executarea silită, dat fiind faptul că pârâta a sechestrat asigurător toate bunurile mobile și imobile ale societății, că a înființat poprire pe toate conturile acesteia, situație în care situația activității este blocată, societatea având ca obiect de activitate turnarea metalelor neferoase ușoare în două puncte, la D și B, cu 58 salariați cu contracte de muncă încheiate pe perioadă nedeterminată, având numeroase contracte comerciale în derulare și credite bancare, fiind emise pentru decontare mai multe instrumente de plată, situație în care prejudiciul pe care societate îl încearcă este de peste 250.000 lei
Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ Fiscal, prin sentința nr.921/2.09.2008 a respins acțiunea reclamantei.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținu că în urma efectuării unei inspecții fiscale la societatea-reclamantă - "" SRL D de către organele fiscale din cadrul Vaf ost întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 57984/15.07.2008 în baza căruia s-a emis decizia de impunere nr. 273/15.07.2008, precum și decizia nr. 35467/08.08.2008, aceasta din urmă privind obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, constând în majorări și penalități de întârziere, acte pe care reclamanta le-a considerat nelegale și netemeinice, împotriva cărora a formulat contestație administrativă, iar ulterior a solicitat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actelor administrative respective.
Măsura suspendării executării actelor administrative este reglementată de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și reprezintă o situație de excepție datorită faptului că actele administrative se bucură de prezumția de nelegalitate bazată pe prezumții de autenticitate și veridicitate.
Suspendarea executării actelor administrative se dispune în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Susținerile societății-reclamante referitoare la aceste condiții, în sensul că actele administrative a căror suspendare o solicită sunt nelegale și netemeinice (cu toate că în acestea se indică faptele și dispozițiile legale încălcate în baza cărora s-au întocmit), precum și faptul că paguba iminentă creată societății printr-o eventuală executare silită ar consta în perturbarea activității societății, fără să facă dovada în acest sens, nu sunt suficiente și concludente pentru a se considera că sunt întrunite condițiile legale pentru suspendarea actelor administrative menționate, întrucât astfel de susțineri nu sunt de natură a răsturna prin ele însele actele administrative contestate.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că:
- în mod greșit, instanța de fond a respins cererea sa, fără a observa că aceasta nu a urmărit să "răstoarne" actele administrative, ci doar suspendarea executării acestora, considerând a fi întrunite cerințele art.14 din Legea nr.554/2004;
- deși, nu intră în competența instanței învestită cu soluționarea cererii de suspendare analiza actului administrativ, instanța trebuia să observe că actul este criticat sub aspectul legalității, prin aceea că raportul de inspecție fiscală și cele două decizii încalcă numeroase dispoziții legale, respectiv art.11 alin.1 și 12, art.19, art.20 lit.c), art.21 alin.1) și 4) lit.r, art.24 alin.3 lit.d), art.160 alin.3 Cod fiscal, art.6, art.7, art.13, art.63 alin.2, art.98 alin.3, art.105 alin.3, art.111 alin.2 lit.b), art.119 alin.1 și art.20 Cod pr.fiscală, art.8 din Ordinul ANAF nr.575/2006, art.4 din Ordinul nr.832/2006, art.6 alihn.2 din Legea nr.82/1991, art.7 alin.1 din Legea nr.414/2002, pct.4.33 din Ordinul nr.MFP nr.306/2002, pct.94 alin.1 din Ordinul MFP nr.1752/17.11.2005 și pct.82 din Normele Metodologice de aplicare a art.160 Cod fiscal, ceea ce evidențiază îndoiala serioasă a actelor administrative contestate. Ca atare, o simplă pipăire a fondului de către judecătorul cauzei era suficientă pentru a se lămuri cu privire la aspectele semnalate;
- nici caracterul de "persoană vătămată" nu a fost corect interpretat de către judecătorul fondului, caracter legat indisolubil de condiția prevenirii unei "pagube iminente";
- instanța de fond nu a dorit să observe că, până la "eventuala" executare silită, toate conturile bancare ale societății au fost blocate (prin poprirea asiguratorie) și toate bunurile sechestrate (prin sechestru asigurator), ceea ce atrage automat blocarea tuturor plăților și încasărilor și, implicit, perturbarea activității sale. Prin urmare, paguba iminentă a fost pe deplin dovedită.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea cererii de suspendare.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, pe care curtea le-a încadrat în motivul prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, dar și în raport de prevederile art.3041Cod pr.civilă, se reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Într-adevăr, potrivit art.14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice ce a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței, competente suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond.
Prin urmare, pentru a fi admisă, cererea de suspendare trebuie să îndeplinească două condiții cumulative: să fie formulată pentru un caz bine justificat și să prevină apariția unei pagube iminente. Așa fiind, suspendarea unui act administrativ apare ca fiind o măsură excepțională, ce se dispune atunci când există o îndoială cu privire la legalitatea sau oportunitatea actului și determină încetarea temporară a producerii efectelor juridice ale acestuia.
Prin urmare, textul de lege instituie o garanție pentru persoana ce se consideră vătămată în vederea evitării eventualelor pagube suferite ca urmare a executării actului administrativ pretins a fi nelegal, iar pe de altă parte, prin stabilirea condițiilor de admisibilitate, previne și limitează eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către persoanele vătămate.
În speță, prima critică vizând îndeplinirea condiției cazului bine justificat este motivată printr-o înșiruire de dispoziții legale, pretins a fi încălcate de inspecția fiscală, ce ar determina prezumția de nelegalitate a actelor administrative a căror suspendare se solicită, dar fără a preciza și dovedi cum se răsfrâng ele asupra modului de stabilire a obligațiilor fiscale suplimentare stabilite în sarcina recurentei-reclamante și de ce aceste texte nu s-ar aplica la verificarea efectuată.
Critica învederează prezentarea unei situații de fapt fiscale inexistente la societatea verificată, dar nu este însoțită de documente justificative, ci doar simple afirmații, atât la motivarea cererii inițiale, dar și a căii de atac, documente care să judece, într-adevăr, concluzia că există îndoială serioasă asupra legalității actelor administrative în discuție.
Or, instituirea măsurilor de siguranță de către organul fiscal, nu poate induce automat condiția cazului bine justificat, după cum nici a îndoielii serioase a cu privire la caracterul nelegal al actului emis de aceasta.
În ceea ce privește critica vizând greșita interpretare de către judecătorul fondului, dată condiției a doua din text, precum și neluarea în considerare a susținerilor sale cu privire la paguba iminentă, respectiv prejudiciul material viitor, dar previzibil, se apreciază ca nefondată, având în vedere inexistența unor probe din care să rezulte că prejudiciul ce-l va încerca aceasta, printr-o "eventuală" executare silită ar putea conduce la blocarea activității sale și, implicit, intrarea acesteia în insolvență.
Fără a antama fondul cauzei, instanța a apreciat corect asupra incidenței dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/2004, în cauza de față, astfel că apărările recurentei-reclamante nu pot fi primite, iar schimbarea sediului social, în această fază, întărește susținerea intimatei-pârâte cu privire la încercarea acesteia de a se sustrage plății obligațiilor fiscale ce se vor stabili în sarcina sa.
Față de cele ce preced, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta - SRL, cu sediul în S,-, județul O, împotriva sentinței nr.921 din 2 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
02.12.2008
Red.IB
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Constantina Duțescu, Ioana Bătrînu
