Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 108/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 108/ DOSAR NR-
Sedința publică din 05 februarie 2010
PREȘEDINTE: Mirena Radu JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu Gabriel
- - - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr. 912/CA/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 2 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii scrise în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în vederea deliberării,în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 5 februarie 2010.
C RTEA
Asupra recursului de față:
Se constată că prin sentința civilă nr. 912/CA/19.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Mun. B și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria Mun. B și în consecință: a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul Mun. B ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și în contradictoriu cu pârâta Primăria Mun. B ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
A admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul Primarul Mun. B și în consecință: a suspendat executarea Dispoziției nr. 5813/11.08.2009 până la soluționarea pe fond a acțiunii privind acest act.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Mun. B este fondată și a fost admisă având în vedere că această parte nu este emitentul actului a cărui suspendare se solicită.
Excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria mun. B este fondată și a fost admisă. Legea nr. 215/2001, prin art. 21, recunoaște calitatea de autoritate publică locală în exclusivitate consiliilor locale, ca autorități deliberative, și primarilor, ca autorități executive. Primăria, potrivit dispozițiilor art. 77 din aceeași lege, este definită ca o structură funcțională cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând probleme curente ale colectivității locale.
În consecință, primăria nu are calitate de autoritate publică, conform definiției date prin art. 2 al. 1 lit. b din Legea nr. 215/2001, nu are personalitate juridică, care este recunoscută de art. 19 din lege numai comunelor, orașelor și județelor și implicit, este lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Pe fond, instanța a apreciat că acțiunea este fondată, având în vedere dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pentru următoarele argumente: din interpretarea coroborată a prevederilor art. 15 al. 1 și art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2004, rezultă că, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ - îndeplinită în cauză, este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită. Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv - imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și a iminenței producerii pagubei.
Existența cazului bine justificat rezultă din măsura dispusă de pârât și care înseamnă că reclamanta nu va mai putea folosi autoturismul B-74- în activitatea de taximetrie.
Condiția iminenței producerii unei pagube care altfel nu poate fi prevenită rezultă din împrejurarea că nefolosirea autoturismului menționat anterior conduce automat la lipsirea reclamantei de veniturile aferente folosirii acelui autoturism în activitatea de taximetrie, fiind lipsit de importanță faptul că reclamanta mai are alte autoturisme cu aceeași destinație și care produc, la rândul lor, alte venituri.
Raportat considerentelor expuse, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanța a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă și a dispus suspendarea executării dispoziției nr. 6088/2009 până la soluționarea pe fond a acțiunii privind acest act.
Împotriva sentinței civile nr. 912/CA/19.10.2009 a Tribunalului Brașov, a declarat recurs Primarul Municipiului B prin care solicită modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a Dispoziției de Primar nr. 5813/11.08.2009 formulată de reclamanta - SRL.
În motivarea recursului Primarul Mun. Baa rătat că:
Prin Dispoziția de Primar nr. 5813/11.08.2009 s-a dispus retragerea Autorizației taxi nr. 1157/2006 aparținând transportatorului autorizat - SRL începând cu data de 17.08.2009, în temeiul art. 143 alin. 5 lit. h din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, potrivit căruia: autorizația taxi sau orice altă copie conformă poate fi retrasă în următoarele cazuri: în cazul în care conducătorul auto nu obține atestat profesional, sau atestatul obținut are valabilitatea depășită.
Retragerea autorizației taxi ce aparține reclamantei s-a făcut în baza adresei Autorității Rutiere Române - Agenția B cu nr. 4255/03.08.2009 înregistrată la Primăria Municipiului B sub nr. 58064/03.08.2009 din care reiese faptul că în data de 16.07.2009, la controlul efectuat în trafic, conducătorul auto a fost surprins efectuând serviciul de transport persoane cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare B-74- aparținând transportatorului autorizat SRL, fără să rețină certificatul profesional de transport persoane în regim taxi așa cum este prevăzut la art. 26 alin. 1 lit. b și la art. 52 alin. 2 lit. c din Legea nr. 38/2003.
Potrivit dispozițiilor art. 15 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004 sunt cazuri bine justificate, împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș din același act normativ, paguba iminentă este prejudiciul material și viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorizații publice sau a unui serviciu public.
Pentru suspendarea executării unui act administrativ este necesar a fi întrunite cumulativ cele două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel poate fi prevenită.
Motivarea instanței de fond potrivit căreia existența cazului bine justificat rezultă din măsura dispusă de pârât și care înseamnă că reclamanta nu va mai putea folosi autoturismul B-74- în activitatea de taximetrie, nu poate fi reținută de instanța de control judiciar.
Prin invocarea de către reclamantă în cererea de chemare în judecată a unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare s-a solicitat a fi suspendată, nu se consideră îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru ca instanța să dispună suspendarea Dispoziției de Primar nr. 5813/2009.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru ca instanța să dispună suspendarea actului administrativ și anume iminența producerii unei pagube, instanța de fond în mod eronat a stabilit ca fiind îndeplinită și această condiție. Nefolosirea autoturismului conduce automat la lipsirea reclamantei de veniturile aferente folosirii acelui autoturism în activitatea de taximetrie, dar fără a ține cont și de faptul că reclamanta mai deține un nr. de 5 autorizații taxi. Prin urmare, recurentul a solicitat admiterea recursului și respingerea cererii de suspendare formulată de - SRL.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041din Cod procedură civilă.
Recursul declarat de pârât a fost depus în termen legal și timbrat conform prevederilor legale
La dosar a depus întâmpinare - SRL prin care solicită respingerea recursului formulat de către Primarul Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 912/CA/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov ca fiind netemeinic și nelegal pentru următoarele motive:
Instanța de fond a apreciat că în speță sunt întrunite cerințele art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 referitoare la existența unor cazuri bune justificate, constând în împrejurări legate de starea de fapt și de drept care ar fi de natură să creeze o îndoială serioasă în privința dispoziției atacate și care să impună suspendarea acesteia.
Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 15 alin. 1 și art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 rezultă că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ - îndeplinită în cauză - fiind sesizată în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 autoritatea publică care a emis actul prin plângerea prealabilă împotriva dispoziției, plângere înregistrată sub nr. 71433/23.09.2009, este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, care astfel poate fi prevenită.
Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând așadar dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și a iminenței producerii pagubei.
Intimata - SRL consideră că neregulile sesizate cu privire la înscrisurile în baza cărora a fost luată măsura retragerii autorizației fac să se ridice serioase dubii cu privire la legalitatea actului administrativ atacat.
În privința îndeplinirii condiției prevenirii unei pagube iminente și ireversibile, este evident că retragerea autorizației de taximetrie are consecințe deosebit de grave asupra activității comerciale a - SRL, traduse atât prin pierderea economică efectivă cât și prin imposibilitatea acoperirii cheltuielilor derivate din această activitate.
utilizate în scopul desfășurării activității de taximetrie se autofinanțează, în sensul în care majoritatea lor sunt în leasing, o întrerupere a activității conducând la imposibilitatea plății ratei de leasing.
De asemenea, trebuie luat în considerare impactul social, pe mașinile taxi fiind angajați șoferi cu contract de muncă, cărora li se ia mijlocul de desfășurare a activității.
Nefolosirea autoturismului menționat anterior conduce automat la lipsirea societății comerciale de veniturile aferente folosirii acelui autoturism în activitatea de taximetrie, fiind lipsit de importanță faptul că reclamanta mai are alte autoturisme cu aceeași destinație și care produc, la rândul lor, alte venituri.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, prin prisma criticilor de recurs, art. 304 pct.9 și a art. 3041Cod procedură civilă, raportat la prevederile legale aplicabile în speță constată recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
Prin Dispoziția de primar nr. 5813/11.08.2009 s-a dispus retragerea Autorizației taxi nr. 1157/2006 aparținând transportatorului autorizat - SRL începând cu data de 17.08.2009, în temeiul art. 143 alin. 5 lit. h din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și regim de închiriere, potrivit căruia "Autorizația taxi sau orice altă copie conformă poate fi retrasă în următoarele cazuri în cazul în care conducătorul auto nu obține atestat profesional, sau atestatul obținut are valabilitatea depășită."
Retragerea autorizației taxi ce aparține reclamantei s-a făcut în baza adresei Autorității Rutiere Române - Agenția B cu nr.4255/03.08.2009, din care rezultă că în data de 16.07.2009 la controlul efectuat în trafic a fost surprins conducătorul auto efectuând serviciul de transport persoane cu autovehiculul cu nr.de înmatriculare nr. B-74- aparținând societății reclamante, făr să dețină certificatul profesional de transport persoane în regim de taxi, cum impun prevederile art.26 alin.1 lit.b și art.52 alin.2 lit.c din Legea nr.38/2003.
Potrivit dispozițiilor art. 15 raportat la art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Potrivit art. 2 alin.1 lit. t din Legea nr. 554/2004 sunt cazuri bine justificate "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ", iar potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș din aceeași act normativ, paguba iminentă este " prejudiciul material și viitor și previzibil sau, după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorizații publice sau a unui serviciul public."
Din interpretarea coroborată a prevederilor legale evocate mai sus rezultă că, pentru suspendarea executării unui act administrativ, este necesar a fi întrunite cumulativ cele două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența procedurii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Motivarea dată de instanța de fond, potrivit căreia existența cazului bine justificat rezultă din măsura dispusă de instituția pârâtă și constă în împrejurarea că reclamanta nu va mai folosi autoturismul B- 74- în activitatea de taximetrie, nu poate fi reținută de instanța de control judiciar. În speța dedusă judecății, nu există nicio împrejurare legată de starea de fapt și de drept, care ar fi de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
Astfel, instanța de recurs constată că nu există aparență de nelegaliate a dispoziției a cărei executare a fost suspendată, cel puțin privind prin prisma faptului că la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri care atestă încălcarea de către prepuși ai societății reclamante a prevederilor art. 143 alin. 5 lit. h din Legea nr. 38/2003.
În ceea ce privește cea de a doua condiție prevăzută de art. 14 alin. 1 din egea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ, anume iminența producerii unei pagube, Curtea apreciază că instanța de fond în mod eronat a stabilit ca fiind îndeplinită.
Din probatoriul cauzei se desprinde concluzia că este exagerată, disproporționată aprecierea instanței de fond potrivit căreia nefolosirea autoturismului conduce automat la lipsirea reclamantei de veniturile aferente folosirii acelui autoturism în activitatea de taximetrie, fără a lua în considerare faptul că reclamanta mai deține peste 100 de autorizații de taxi, după cum reiese din anexa 1 la Contractul de atribuire în gestiune delegată a serviciului de transport persoane în regim de taxi. Prin urmare, câtă vreme reclamanta intimată mai are un număr mare de autoturisme în serviciu, în circulație, nu se poate reține iminența producerii unei pagube în sensul dat de art.14 din Legea contenciosului administrativ.
În speță, instanța de recurs, constată că recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii cererii formulate de - SRL având în vedere că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate ale unei asemenea cereri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
Prin urmare, din actele dosarului, raportat la prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, rezultă că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor impuse de lege pentru suspendarea actului administrativ, sens în care se constată că cererea acesteia este neîntemeiată și nelegală, urmând a fi respinsă.
Ca atare, criticile din recurs vor fi reținute ca legale și justificate, iar recursul declarat este fondat urmând a fi admis conform art. 312 alin1 Cod procedură civilă, iar sentința tribunalului va fi modificată în parte în sensul respingerii acțiunii reclamantei în contradictoriu cu Primarul Municipiului B, menținând ca legale dispozițiile instanței de fond prin soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiului B și Primarului Municipiului
Cât privește apărarea formulată de intimată în recurs și pe fond acesta se va înlătura pentru motivele sus arătate în fapt și în drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât Primarul Municipiului B împotriva sentinței civile nr.912/CA/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pe care o modifică în parte și, în consecință:
Respinge cererea de suspendare a executării Dispoziției nr.5813/11.08.2009 emisă de Primarul Municipiului B formulată de reclamanta - SRL B în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Obligă intimata reclamantă - SRL B să plătească recurentului pârât Primarul Municipiului B suma de 5,15 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
Red./04.03.2010
Dact./09.03.2010
- 6 ex.
Jud. fond
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Marcela Comșa, Silviu Gabriel
