Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 112/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 112/
Ședința publică din 11 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta. B împotriva sentinței civile nr. 216/ din 15 septembrie 2008 Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-,a vând ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 2 martie 2009, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru 9 martie 2009 și, apoi, pentru astăzi, 11 martie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 216/CA din 15 septembrie 2008, Tribunalul Vasluia respins cererea formulată de B, în contradictoriu cu Consiliul Local Bârlad privind suspendarea hotărârii nr. 79 din 31 martie 2008.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, raportat la dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare a unui act administrativ trebuia să îndeplinească două condiții și că, în cazul de față, petenta a invocat nelegalitatea hotărârii și a susținut că paguba este iminentă, din moment ce s-a dispus vânzarea unui imobil care este proprietatea sa.
Prima instanță a apreciat însă că susținerile petentei, în sensul existenței cazului bine justificat, nu sunt fondate, întrucât nu s-a demonstrat existența unor motive temeinice, care să pună la îndoială legalitatea actului administrativ contestat, iar pe de altă parte pentru că susținerile vizând producerea unei pagube iminente nu pot fi reținute în contextul în care nu s-au produs nici un fel de dovezi în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs B, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s-a ignorat faptul că a dobândit un drept de proprietate în anul 1983, protocolul de predare - primire a imobilului fiind transcris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni al Judecătoriei Bârlad, că bunul a intrat în patrimoniul său ca urmare divizării Panificație SA, succesoarea Întreprinderii de și Panificație Bârlad și că atâta timp cât pârâtul a făcut acte de dispoziție cu privire la un bun ce nu era al său, nu mai trebuiau administrate alte probe pentru a dovezi existența motivelor temeinice și a pagubei iminente, în condițiile în care pe rolul Judecătoriei Bârlad se află în curs de soluționare acțiunea sa privind constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului ce urmează a fi vândut unei alte persoane.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, considerând că în mod justificat s-a reținut că cererea petentei nu îndeplinește condițiile cumulative cerute de art. 14, alin. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și dovada producerii unei pagube iminente.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată următoarele:
Este dovedit faptul că, în conformitate cu prevederile Decretului nr. 65/1982, Spitalul de Copii Bârlad a "cedat Întreprinderii de și Panificație Bârlad, Creșa cu 100 locuri, împreună cu indicatorii economici și financiari, conform dării de seamă încheiată la 30 noiembrie 1982", că acest activ a fost înregistrat în contabilitatea unității ca mijloc fix, că Întreprinderea de Panificație Bîrlad a fost reorganizată, în baza Legii nr. 15/1990 și a Legii nr. 31/1990, în societate comercială pe acțiuni, că prin actul de partaj voluntar autentificat prin încheierea nr. 2596 din 26 noiembrie 2002, și Panificație Bap reluat imobilul denumit "Creșă - Grădiniță", situat în Bîrlad, strada -, nr. 5, bloc 1-2 și că, prin Hotărârea nr. 79 din 31 martie 2008, Consiliul Local Bârlad a aprobat vânzarea spațiului în suprafață de 188,62 situat în str. -, nr. 5, -.1-2. B, parter.
În condițiile în care, cel puțin aparența dreptului de proprietate era dovedită, iar pârâtul nu depusese nici o dovadă din care să rezulte când și în ce condiții imobilul a fost inclus în patrimoniul său, în condițiile Legii nr. 213/1998, prima instanță nu avea nici un temei pentru reține că nu sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în cauză, se regăsesc atât cazul bine justificat, cât și nevoia prevenirii unei pagube iminente, în sensul dat acestor termeni de art. 2 alin. 1 lit. ș și t din Legea nr. 554/2004, din moment ce autoritatea publică locală dispune, în mod unilateral, în regim de putere publică, de un bun ce, aparent, aparține unei alte persoane, încălcându-se astfel dispozițiile art. 44 din Constituția României, revizuită.
unei alte persoane de bunul său nu numai că este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii nr. 79 din 31 martie 2008, emisă de Consiliul Local Bîrlad, ca una ce contravine normei constituționale evocate, dar este de natură să lipsească pe reclamant de unul sau mai multe din atributele dreptului de proprietate, lipsa de folosință previzibilă a bunului cel puțin pe perioada în care se va soluționa acțiunea în constatarea și respectiv acțiunea în anulare fiind de natură să perturbe în mod previzibil buna funcționare a societății petente.
Ca atare, constatând că s-a făcut o greșită aplicare a legii și că nu s-a ținut cont de faptul că, atâta timp cât problema titularului dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu nu a fost rezolvată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pârâtul nu era în drept a dispune de acel bun, în condițiile în care petentul face dovada că a intrat în proprietatea acestuia în condițiile legii, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot hotărârea atacată și în fond va admite cererea petentei, dispunând suspendarea executării actului administrativ contestat, până ce Tribunalul se va pronunța cu privire la cererea de anulare formulată de
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul introdus de B împotriva sentinței nr. 216//15.09.2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o modifică în tot.
În fond, admite cererea formulată de B, în contradictoriu cu Consiliul Local al municipiului Bârlad.
Suspendă executarea 79 din 31 martie 2008, emisă de Consiliul Local Bârlad, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea de anulare a actului administrativ menționat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
30.03.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
