Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1155/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1155
Ședința publică din data de 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta P, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 425 din data de 9 iulie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta - Mecanică SA, cu sediul în,-, jud. P.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă - Mecanică SA, reprezentată de avocat din cadrul Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale nr. 176, lipsind recurenta-pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la cel de-al doilea termen de judecată, este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și prin serviciul registratură al instanței s-a depus întâmpinare din partea intimatei - Mecanică SA, după care,
Intimata-reclamantă - Mecanică SA, reprezentată de avocat, având cuvântul menționează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în combaterea recursului.
Curtea luând act de declarația părții prezenta, cât și de faptul că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata-reclamantă - Mecanică SA, reprezentată de avocat, având cuvântul solicită, conform expunerii din cuprinsul întâmpinării, respingerea recursului ca nefondat, apreciind că măsura luată de către Tribunalul Prahova este în concordanță cu prevederile art.14 și 15 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
Susține că decizia emisă de către pârâtă creează dubii, întrucât stabilirea și obligarea lor la plata unor obligații fiscale suplimentare nu este legală, organul fiscal substituindu-se fără drept AGA. Arată că recurenta a interpretat greșit prevederile legale în vigoare.
Precizează că au fost obligați să solicite suspendarea executării deciziei de impunere, reprezentând obligații fiscale suplimentare până la soluționarea irevocabilă a plângerii formulată de societatea reclamantă, pentru care s-a stabilit termen de judecată în luna noiembrie. Mai arată că dacă termenul de judecată pe fond ar fi fost mai scurt, nu ar fi formulat prezenta cerere.
Solicită respingerea recursului, cu menținerea măsurii suspendării deciziei de imputare. Cu cheltuieli de judecată, conform notei de cheltuieli pe care o depune la dosar.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.3123/105/109 reclamata Mecanica în contradictoriu cu parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Direcția Generala A Finanțelor Publice Pas olicitat suspendarea executării deciziei de impunere înregistrata sub nr. 25002/20.03.2009 prin care au fost stabilite obligații fiscale suplimentare in suma de 50.212 lei, reprezentând impozite si contribuții si 19.593 lei majorări de întârziere, in sarcina societății reclamante către bugetul consolidat al statului, pana la soluționarea irevocabila a plângerii formulate de către reclamanta, întrucât sumele nu sunt datorate iar executarea silita ar prejudicia-o in mod considerabil.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca a făcut obiectul unui control financiar din partea ANAF - Direcția Generala a Finanțelor Publice P care s-a finalizat prin emiterea deciziei de impunere nr.25002/20.03.2009, fiind stabilite obligații fiscale suplimentare in suma de 50.212 lei, reprezentând impozite si contribuții si 19.593 lei majorării de întârziere, în sarcina societății reclamante apreciind că aceasta decizie este nelegala.
A mai aratat ca in urma încheierii exercițiului financiar pe anul 2006, la data de 23.02.2007 a fost convocata AGA a societății, ocazie cu care au fost discutate si aprobate rezultatele financiare ale anului 2006, aprobându-se inclusiv distribuirea profitului net, din care a fost alocata suma de 100.000 lei pentru fondul de participare al salariaților la profitul realizat, insa ulterior in cursul lunilor februarie-martie 2009 organele de control au apreciat in mod gresit ca aceasta suma alocata si distribuita este un premiu si in aceste condiții sumele sunt asimilate veniturilor salariale si supuse impozitării. A mai arătat ca organul fiscal s-a substituit fara drept AGA, care este organul suveran intr-o societate comerciala si care are dreptul sa stabilească repartizarea profitului intr-o societate comerciala, conform art.111 din Legea nr.31/1990.
S-a solicitat ca pana la soluționarea cauzei pe fond să se suspende executarea deciziei de impunere, întrucât aceasta prevede obligații suplimentare nedatorate.
Prin sentința nr.425 pronunțată în data de 09 iulie 2009, Tribunalul Prahovaa respins cererea de neplată a cauțiunii, ca neîntemeiată, a admis acțiunea, a suspendat executarea Deciziei nr. 25002/20.03.2009 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond și a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.605 lei.
Pentru pronunța această sentința instanța de fond reținut că prin decizia de impunere nr. 25002/20.03.2009 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice P au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare în sumă de 50.212. lei, reprezentând impozite și contribuții și 19.593 lei majorări de întârziere către bugetul consolidat al statului.
Tribunalul apreciat ca neîntemeiată solicitarea reclamantei de scutire de la plata cauțiunii și a respins-o, întrucât potrivit dispozițiilor art.215 alin.2 fiscal contribuabilul poate cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare și instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
Cu privire la cererea de suspendare, tribunalul a apreciat ca întemeiată solicitarea reclamantei de a fi suspendată decizia de impunere nr.25002/20.03.2009, întrucât sunt întrunite cumulativ cele două condiții impuse de dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004.
Astfel, s-a reținut că reclamanta a făcut dovada existenței unui caz bine justificat, întrucât motivele contestării deciziei de impunere creează o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, având în vedere că se invocă distribuirea profitului net, din care a fost alocată suma de 100.000 lei pentru fondul de participare al salariaților la profitul realizat.
De asemenea, s-a constatat că reclamanta a făcut și dovada existenței celei de-a doua condiții, respectiv prevenirea unei pagube iminente, fapt rezultat din valoarea mare a obligațiilor fiscale suplimentare în sumă de 50.212 lei reprezentând impozite și contribuții și suma de 19.593 lei reprezentând majorări de întârziere.
În consecință, prin prisma acestor considerente, tribunalul în temeiul textelor legale anterior invocate, a admis acțiunea și a dispus suspendarea executării Deciziei nr.25002/20.03.2009 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în cazul în speță nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, el însuși fiind un titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept, neexistând nicio îndoială asupra modului în care acesta a fost emis, fiind în acord cu dispozițiile legale în materie.
Se arată în continuare că societatea contestatoare trebuia să constituie obligațiile de plată privind contribuțiile sociale datorate în calitatea sa de angajator, precum și să calculeze și să rețină, prin stopaj la sursă, obligațiile de plată privind contribuțiile sociale datorate de asigurați.
Pentru nevirarea la termen a contribuțiilor sociale suplimentar stabilite, organele de inspecție fiscală au procedat și la calculul majorărilor de întârziere aferente, conform prevederilor art. 120 din Codul d e procedură fiscală.
Dat fiind cele expuse s-a apreciat de către recurentă că nu există îndoieli asupra legalității actului administrativ.
În finalul cererii de recurs arată recurenta că nici cea de a doua condiție nu este îndeplinită, posibilitatea producerii unei pagube iminente, anume dispunerea de popriri care ar duce la indisponibilizarea conturilor pentru sume foarte mari de bani. Totodată, nu s-a demonstrat existența unor motive temeinice care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ atacat.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004 stipulează expres că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Astfel, conform art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral trebuie îndeplinite cumulativ 2 condiții: existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În cazul în speță, instanța de fond a argumentat și motivat îndeplinirea celor 2 condiții, în mod detaliat și amplu, criticile formulate se referă în esență la fondul cauzei, temeinicia deciziei și inexistența pagubei iminente.
În cererea de suspendare a executării, reclamanta a invocat o serie de neregularități cu privire la actul care consemnează rezultatul inspecției fiscale; aceasta creează suficiente îndoieli în legătură cu legalitatea întocmirii actului, în fața instanței de fond urmând a se produce probe în acest sens. Condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile, cu privire la nelegalitatea actului administrativ în discuție.
Susținerile recurentei în legătură cu legalitatea actului supus discuției nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare, întrucât nu se poate antama fondul cauzei, în cuprinsul cererii de recurs formulându-se o serie de susțineri în sensul argumentării legalității actului emis.
În plus, executarea sumei aflate în discuție, din cauza cuantumului său ridicat, ar putea crea un dezechilibru major în activitatea societății.
Prin urmare, astfel cum a stabilit și instanța de fond, în speță sunt întrunite condițiile legale pentru a interveni suspendarea executării actului administrativ, situație în care, pentru considerentele expuse anterior, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat de către pârâta
În baza dispozițiilor art. 274 și următoarele Cod procedură civilă, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1966 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta P, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 425 din data de 9 iulie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta - Mecanică SA, cu sediul în,-, jud. P.
- // -
Obligă recurenta-pârâtă P să plătească intimatei-reclamante - Mecanică SA suma de 1966 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / tehnored.
4 ex. / 22 octombrie 2009
Ds. fond - Tribunal
Jud. fond - Întocmit: comunicări /.10.2009
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
