Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 118/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Sentința nr. 118/2009
Ședința publică de la 27 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol a venit spre judecare cauza în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții I, a, și în contradictoriu cu pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, având ca obiect suspendarea executării deciziei nr. 37 din 2.07.2009 emisă de pârât.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
După verificarea actelor dosarului, curtea rămâne în pronunțare pe excepțiile de necompetență teritorială și materială ale acestei instanțe.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cererii de suspendare de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 410/32/14.07.2009 reclamanții I, a, și au solicitat, în contradictoriu cu Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, suspendarea executării deciziei nr. 37 din 2.07.2009 emisă de pârât până la soluționarea cauzei de fond.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut următoarele:
Prin decizia nr. 14 din 3.03.3009 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate și personalul conex s-a dispus acordarea, începând cu 1.03.2009, a sporului de 50% de risc și solicitare neuropsihică calculat la salariul de bază.
Prin decizia nr. 37 din 2.07.2009 s-a dispus suspendarea deciziei nr. 14 din 3.03.2009, invocându-se adresa nr. -/2009 prin care Ministerul Finanțelor Publice a comunicat suspendarea solicitării Ministerului Public de plată în continuare a sporului în cauză întrucât această plată intră sub incidența Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Cererea de suspendare îndeplinește condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, după cum urmează:
- la data de 8.07.2009 s-au adresat pârâtului cu plângere prealabilă;
- decizia nr. 37/2009 este nelegală, fiind emisă cu încălcarea actelor normative cu forță juridică superioară, respectiv art. 15 alin. 2 din Constituție, dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2007;
- prejudiciul material viitor este cert și previzibil, prin perturbarea gravă a activității organelor judiciare, precum și la nivel individual, constând în scăderea considerabilă a veniturilor salariale.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței de judecată în raport de dispozițiile art. 241din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007, aprobată prin Legea nr. 247/2007, dispoziții prin care legiuitorul a stabilit că instanța competentă să judece litigiile privind drepturile salariale ale personalului auxiliar este Curtea de Apel București. Dispozițiile din Legea nr. 554/2004 au caracter de normă generală, iar dispozițiile din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 reprezintă norma specială. Pe fondul cauzei, pârâta a susținut netemeinicia acțiunii.
La termenul din 13.08.2009 Curtea de APEL BACĂUa invocat și dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 referitoare la competența materială.
În conformitate cu art. 137 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, instanța are a examina, mai întâi, cele două excepții invocate în cauză: excepția necompetenței teritoriale și excepția necompetenței materiale.
În susținerea excepției necompetenței teritoriale pârâtul a invocat dispozițiile cu caracter special cu prinse în art. 241din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției. Potrivit alin. 1 al textului, ersonalul p. auxiliar de specialitate și personalul conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor salariale, pot face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării, la colegiul de conducere al curții de apel sau, după caz, la colegiul de conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea persoana în cauză, ori, după caz, al Direcției Naționale Anticorupție, colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile. Calea de atac împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) este reglementată de alin. 2 teza I; această cale de atac este plângerea,în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri.
În prezenta cauză, reclamanții nu au urmat o astfel de procedură. Nefăcând contestație la colegiul de conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea - ci plângere prealabilă, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, la emitentul actului a cărui suspendare se solicită - nu există o hotărâre a colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU. Ori, obiect al plângerii reglementate de art. 241alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 este tocmai hotărârea colegiului de conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea reclamanții (petiționarii).
În condițiile în care reclamanții au ales calea reglementată de Legea nr. 554/2004, competența teritorială de soluționare a cererilor formulate în temeiul dispozițiilor acestei legi se stabilește potrivit art. 10 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ.
Pe de altă parte, contestația și plângerea reglementate de art. 241din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 sunt determinate de nemulțumirea ersonalului p. auxiliar de specialitate și personalul conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, demodul de stabilire a drepturilor salariale. Ori, în cauză, reclamanții nu contestă modul de stabilire a drepturilor salariale; drepturile salariale în cauză fuseseră stabilite printr-o decizie anterioară - decizia nr. 14 din 3.03.2009 emisă de pârât - cărei aplicare a fost suspendată prin decizia nr. 37 din 2.07.2009. Ceea ce urmăresc reclamanții este suspendarea efectelor acestei din urmă decizii, prin care nu se stabilesc drepturi salariale, ci se suspendă acordarea drepturilor anterior stabilite.
Față de cele ce preced, această instanță consideră excepția necompetenței teritoriale neîntemeiată. Pentru aceleași considerente și având în vedere că actul a cărui suspendare se solicită este emis de o autoritate publică locală, competența materială de soluționare a cauzei revine, în temeiul art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Tribunalului Bacău, instanță în favoarea căreia va fi declinată competența de soluționare a cauzei, în baza art. 158 coroborat cu art. 159 pct. 2 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței teritoriale.
Admite excepția necompetenței materiale și, în consecință, declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău - Secția comercială și contencios administrativ.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 27 august 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
Tehnoredact.
02 2009, 2 ex.
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga
