Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1183/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1183/R-CONT
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 3: Dumitru
- - JUDECĂTOR 4: Magdalena
- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 1011/CAF/08.09.2009, pronunțată de tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind, domiciliat în, sat -, str.-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurentă, avocat pentru intimat în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului precizează că s-au emis somațiile și s-au poprit conturile, depune la dosar două înscrisuri respectiv o somație și un titlu executoriu.
Instanța pune în discuție faptul că nu s-a pus în vedere achitarea cauțiunii.
Apărătorul intimatului precizează că instanța de fond a pus în vedere achitarea cauțiunii dar ulterior s-a revenit la această dispoziție.
Apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentei susține oral motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris, solicitând admiterea recursului și pe fond respingerea cererii de suspendare formulată de intimat.
Apărătorul intimatului, avocat solicită respingerea recursului ca fiind nefondat în cauză nu sunt aplicabile disp.art.215 Cod fiscal, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar note de susținere.
CURTEA
Constată că, prin sentința nr.1011/CAF din 8 septembrie 2009 Tribunalului Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția -ă a Finanțelor Publice V și s-a dispus suspendarea executării deciziei nr.17640/30.04.2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea deciziei nr.94/10.07.2009.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că sub nr- a fost înregistrată cererea formulată de, prin care a solicitat suspendarea executării deciziei nr.17640/30.04.2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea deciziei nr.94/10.07.2009 emisă de pârâta Direcția -ă a Finanțelor Publice V (), sub motiv că deciziile atacate sunt nelegale, reclamantul nedatorând taxă de poluare; că la două luni de zile după prima stabilire a taxei de poluare pârâta a emis o nouă decizie pentru suma de 3105 lei, precum și o decizie de stabilire a diferenței de taxă în cuantum de 2329 lei, fără nicio justificare; că decizia nr.17540/30.04.2009 nu cuprinde mențiuni privind audierea contribuabilului, încălcându-se dispozițiile art.43 alin.2 lit.j Cod procedură fiscală; că a început executarea silită și că s-au calculat în paralel și majorări de întârziere, ce nu pot fi achitate de reclamant.
Analizând cererea,tribunalula constatat că prin decizia nr.17640/01.03.2009 emisă de pârâtă, fost stabilită o taxă de poluare pentru autovehicul în cuantum de 776 lei, iar ulterior, prin decizia nr.17640/30.04.2009 a fost stabilită o altă taxă de poluare în valoare de 3105 lei și că din aceste decizii nu rezultă că ultima ar fi modificat-o pe prima; și că reclamantul a formulat contestație împotriva acestor acte administrative.
Tribunalul a mai constatat că sunt întrunite condițiile art.14 și 15 alin.1 din Legea nr.554/2004, în sensul că în speță există un caz bine justificat deoarece reclamantul combate actul administrativ atât din punct de vedere al legalității, cât și a greșitei rețineri a situației de fapt, ceea ce creează, în aparență, o serioasă îndoială cu privire la prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative și că pârâta a început executarea silită împotriva reclamantului înainte de verificarea temeiniciei contestației formulată de reclamant împotriva actelor administrative în litigiu, aceasta antrenând o pagubă iminentă societății prin eventuala înstrăinare a activelor, în condițiile în care normele europene prevăd protecția provizorie a persoanei ce se pretinde vătămată printr-un act administrativ.
La 5.10.2009 Direcția -ă a Finanțelor Publice a județului Vad eclarat recurs, criticând sentința instanței de fond ca nelegală.
1. Greșit a fost dispusă suspendarea executării deciziei, fără ca reclamantul să fie obligat la plata unei cauțiuni, potrivit art.215 Cod procedură fiscală.
2. Greșit instanța de fond a reținut că sunt întrunite condițiile suspendării deciziei de impunere.
Se arată că instanța de fond nu a indicat care sunt elementele pe temeiul cărora a fost apreciat că există un caz bine justificat sau pagubă iminentă. Faptul că a început executarea silită nu constituie o dovadă a pagubei iminente.
3. Greșit instanța a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 204,3 lei, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.274 Cod procedură civilă.
La 13.11.2009 a depus note de ședință, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât nu este necesară plata unei cauțiuni și că instanța de fond a reținut corect că sunt întrunite cazul bine justificat și a pagubei iminente.
Recursul este fondat.
Sunt fondate criticile recurentei, încadrate corect de aceasta în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Situația de fapt
Curtea constată că reclamantul a achiziționat la 24.02.2009 autoturismul marca Opel Astra, categoria auto M 1, an de fabricație 1993, neînmatriculat în România, de la din Sibiu, cel din urmă achiziționând-o de la un cetățean din Germania la 01.09.2008, iar în baza acestor contracte Administrația Finanțelor Publice Râmnicu V () a considerat că data introducerii în România a autovehiculului este 01.09.2008 și au stabilit prin decizia nr.17640/01.03.2009 taxa de poluare în valoare de 776 lei; ulterior, interpretând nr.OUG7/2009, a fost recalculată taxa de poluare la valoarea totală de 3105 lei, astfel că i-a fost stabilită reclamantului o diferență de plată în cuantum de 2329 lei, emițându-se decizia de stabilire a diferențelor de plată taxă pentru poluare nr.17640/30.04.2009.
II. Dreptul aplicabil
Potrivit art.II și III din nr.OUG7/2009,
Art.II (1) Pentru autovehiculele achiziționate în vederea înmatriculării în România înainte de data de 15 decembrie 2008 și care nu au fost înmatriculate în România până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se aplică nivelul taxei pe poluare pentru autovehicule prevăzut în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, în vigoare până la data publicării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 208/2008*) pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule.
(2) Pentru autovehiculele achiziționate în vederea înmatriculării în România înainte de data de 15 decembrie 2008 și care au fost înmatriculate în România ulterior acestei date, cu plata taxei pe poluare pentru autovehicule calculate potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, diferența dintre taxa plătită și taxa stabilită potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, în vigoare până la data publicării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 208/2008, se restituie, la cerere, în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii de restituire însoțite de documentația necesară.
Art. III -Prin autovehicule achiziționate în vederea înmatriculării în România înainte de data de 15 decembrie 2008, în sensul prevederilor art. II alin. (1), se înțelege:
a) autovehiculele pentru care a fost lansată comanda fermă anterior datei de 15 decembrie 2008 și pentru care se face dovada plății integrale sau a unui avans;
b) autovehiculele ce au fost introduse în țară și pentru care se face dovada cu carnet de // și/sau dovada radierii din țara de proveniență, documente emise înainte de 15 decembrie 2008;
c) autovehiculele pentru care s-a eliberat dovada de înmatriculare provizorie de către autoritățile din țara de proveniență a autovehiculului, emisă înainte de 15 decembrie 2008.
De asemenea, potrivit art.90 Cod procedură fiscală,(1)Cuantumul obligațiilor fiscale se stabilește sub rezerva verificării ulterioare.
(2) Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi desființată sau modificată, din inițiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe baza constatărilor organului fiscal competent.
(3) Rezerva verificării ulterioare se anulează numai la împlinirea termenului de prescripție sau ca urmare a inspecției fiscale efectuate în cadrul termenului de prescripție.
Totodată, potrivit art.215 Cod procedură fiscală,1) Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
(2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
În fine, potrivit art.14-15 din Legea nr.554/2004,(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
(2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților.
(3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă și de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.
(4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.
(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.
(7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.
Art. 15 - Solicitarea suspendării prin acțiunea principală
(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
(2) Dispozițiile art. 14 alin. (2) - (7) se aplică în mod corespunzător.
(3) Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea.
(4) În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).
În fine, potrivit art.2 lit.t din aceeași lege, cazurile bine justificate suntîmprejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
III. Judecata
1. Este fondată prima critică. Așa cum rezultă din textul art.215 Cod procedură fiscală, cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal poate fi formulată în temeiul legii contenciosului administrativ, instanța competentă putând suspenda executarea numai sub condiția depunerii cauțiunii prevăzute de text.
Așadar, greșit instanța de fond nu a pus în vedere reclamantului să plătească cauțiunea, însă această critică nu este imputabilă reclamantului, astfel că soluția dată în recurs nu va avea în vedere lipsa cauțiunii.
2. Este fondată cea de-a doua critică. În adevăr, curtea constată că instanța de fond nu a arătat care sunt elementele cazului bine justificat ce au fost avute în vedere la emiterea sentinței.
Curtea, verificând condiția cazului bine justificat, constată că nu există împrejurări care să ridice îndoieli serioase asupra legalității celor două acte administrative.
În acest sens, art.90 Cod procedură fiscală permite organului fiscal să modifice cuantumul creanței fiscale, astfel că sub acest aspect nu există o legală în emiterea ulterioară a deciziei nr.17640/30.04.2009.
Cu privire la condiția pagubei iminente, curtea constată că executarea unei decizii nu aduce prin ea însăși o pagubă iminentă, întrucât o creanță fiscală trebuie executată de bunăvoie, astfel că executarea silită nu poate fi imputabilă organului fiscal.
Mai mult, majorările de întârziere vor curge în sarcina reclamantului, indiferent că executarea va fi suspendată sau nu, astfel că, în situația în care contestația va fi respinsă pe fond, executarea creanței îl va avantaja pe reclamant întrucât nu va mai plăti penalitățile ce ar curge pe perioada suspendării executării; iar în cazul în care va fi admisă contestația, reclamantul va recupera plata nedatorată, solicitând și daune-interese.
În concluzie, pentru motivele arătate, recursul este fondat, urmând să se dispună modificarea în tot a sentinței primei instanțe și respingerea pe fond a cererii de suspendare.
3. Pe cale de consecință, este fondată și cea de a treia critică, urmând a se înlătura obligația pârâtei de a plăti cheltuielile de judecată.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței nr.1011/CAF din 8 septembrie 2009, pronunțată de tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în, sat -, str. -, județul
Modifică în tot sentința în sensul că respinge cererea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 noiembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./20.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Magdalena
