Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 120/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR.120
Ședința publică din data de 19 iunie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str.- -,.32,.A,.8, județul D, în contradictoriu cu pârâtulMINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, sector 1, str.-.-, nr.2
Acțiunea este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-/19 iunie 2009 și timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul, personal, lipsind pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că acțiunea se află la primul termen judecată, este motivată, prin intermediul serviciului registratură al instanței pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale a depus la dosarul cauzei întâmpinare, după care:
Curtea comunică reclamantului un exemplar al întâmpinării formulată de pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și protecției Sociale.
Reclamantul depune la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei conform chitanței nr.-/19 iunie 2009 și timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei și solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosar un set de înscrisuri, respectiv: adresa nr.5896/14.05.2009 emisă de pârâtă, adresa nr.4951/15.05.2009 emisă de Inspecția - Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, ordinul nr.787/22.05.2009 emis de pârâtă și adresa nr.61/02.06.2009 emisă de MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale - Comisia pentru Soluționarea plângerilor prealabile formulate conform legii contenciosului administrativ.
Curtea încuviințează la solicitarea reclamantului proba cu înscrisuri și ia act că s-au depus aceste înscrisuri la dosar.
Reclamantul, personal având cuvântul, precizează că nu solicită alte probe decât cele depuse la dosar.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reclamantului în susținerea acțiunii.
Reclamantul, personal având cuvântul, solicită admiterea acțiunii și suspendarea executării ordinului nr.451/23 aprilie 2009 emis de MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea actului administrativ.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL PLOIEȘTI la data de 28 mai 2009 sub nr-, reclamantul a solicitat suspendarea executării Ordinului nr.451 din 23 aprilie 2009 emis de MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr.451 emis la data de 23 aprilie 2009 de pârât, invocând în esență prevederile art.III alin.1 ale nr.OUG37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, pentru Inspecția, acesta a dispus desființarea funcției publice de conducere de inspector șef adjunct - Relații de muncă al Inspectoratului Teritorial d e Muncă D, ocupată în mod legal, prin numire în funcție ca urmare a concursului - dispoziție cuprinsă în art.1 din Ordinul nr.451/23.04.2009.
A susținut reclamantul că în baza art.2 al Ordinului, potrivit prevederilor art.97 lit.c, art.99 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici republicată, cu modificările și completările ulterioare, de la data expirării termenului de preaviz, s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu prin eliberarea sa din funcția publică de conducere, respectiv aceea de inspector șef adjunct - inspector de muncă clasa I, grad profesional superior treapta de salarizare I, în domeniul relațiilor de muncă la Inspectoratul eritorial d e Muncă
Ordinul atacat se fondează practic exclusiv pe prevederile modificatoare ale Legii nr.188/1999 aduse prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, Ordonanță care la art.III alin.1 prevede că "funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".
În susținerea cererii de suspendare a executării actului administrativ, reclamantul apreciază că sunt pe deplin incidente în situația de față normele cu caracter de excepție prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cu care "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".
Precizează reclamantul că la data de 21 mai 2009 a sesizat autoritatea emitentă cu o plângere împotriva actului administrativ, apreciind profund nelegal și netemeinic actul administrativ unilateral individual prin care s-a procedat la eliberarea sa din funcția publică de conducere.
Susține reclamantul că pe baza înscrisurilor atașate la dosar, respectiv Ordinul nr.451/23.04.2009, plângerea prealabilă formulată împotriva acestuia, în limitele permise de natura specială a procedurii instituite de art.14 din Legea nr.554/2004, instanța va putea constata pe deplin îndeplinită cerința legală a cazului bine justificat, astfel cum este acesta definit în art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004, respectiv dovedirea unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Precizează reclamantul că, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal prin decizia nr.3015/23 septembrie 2008, "împrejurările de natură a crea o îndoială asupra legalității actelor administrative atacate, în condițiile în care nu se pot antama în această etapă procesuală aspecte de fond, rezultă din, cel puțin aparențe, inconsecvențe de raționament ale organului emitent. Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei. Așa fiind, cazul bine justificat rezidă numai în simplele afirmații ale reclamantei, dar și din argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate și a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată.
Susține reclamantul că art.III alin.1 din nr.OUG37/22.04.2009 contravine în primul rând principiilor prevăzute de art.3 din Legea nr.188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici, mai ales în ceea ce privește legalitatea, imparțialitatea și obiectivitatea; eficiența și eficacitatea; stabilitatea în exercitarea funcției publice, precum și prevederilor art.27 alin.2 din Legea nr.188/1999.
Consideră reclamantul că nu se află în situația prevăzută de art.99 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, întrucât în speță nu este vorba de reducere de personal ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat, întrucât în conformitate cu prevederile art.100 alin.4 din Legea nr.188/1999 reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii, iar la alin.5 al aceluiași articol se prevede că în cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării, ori el, cel puțin până la data formulării contestației, nu cunoaște date din care să rezulte că s-ar afla în vreuna din situațiile mai sus invocate.
Arată reclamantul că prin ordinul atacat, emis în atingerea acelorași scopuri pentru care a fost emisă și OUG nr.37/2009, Ministrul, Familiei și Protecției Sociale nu urmărește decât înlăturarea sa de pe postul ocupat, sub aparența desființării funcției publice de conducere de inspector șef adjunct, cât timp desființarea postului acestuia nu se justifică din perspectiva faptului că atribuțiile aferente specifice acestuia nu se modifică în proporție de 50% și nici nu au fost modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii, condiții impuse de prevederile alin.4 al art.100 din Legea nr.188/1999.
Pe de altă parte, susține reclamantul, motivarea dată de Guvernul României pentru elaborarea OUG nr.37/22.04.2009 nu poate fi încadrată în prevederile art.115 alin.4 din Constituția României deoarece în funcția publică de conducere pe care a exercitat-o și-a îndeplinit în mod eficient atribuțiile, evaluările și calificativele obținute de la data numirii în funcție și până în prezent fiind de "foarte bun", iar colectivul coordonat a obținut rezultate foarte bune, așa încât nu se poate vorbi de o lipsă de profesionalism și performanță.
A mai arătat reclamantul că la data de 27.04.2009, împotriva OUG nr. 37/2009 a fost formulată înaintea Avocatului Poporului o sesizare de neconstituționalitate.
De asemenea, susține reclamantul că cererea de suspendare a executării ordinului nr.451/23.04.2009 până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului este întemeiată și pentru considerentul prevenirii unei pagube iminente, astfel cum termenul de pagubă iminentă a fost definit în art.2 alin.1 lit.ș din Legea nr.554/2004, respectiv un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public".
Fără a formula în prezenta cerere o solicitare de constatare a neconstituționalității OUG nr. 37/2009, arată reclamantul că atât acest act administrativ, cât și Ordinul nr. 451/23.04.2009 au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. 6 din Constituția României, sunt de natură a afecta grav drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă, protecție socială și dreptul la un nivel de trai decent, așa cum sunt consfințite de prevederile constituționale sub art. 41 și 47 alin. 1, fiind apte a produce un important prejudiciu material dar și moral, car se impune a fi evitat prin suspendarea executării Deciziei atacate. Prin conținutul lor, aceste drepturi complexe includ dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, de natură a asigura titularului lor un trai civilizat și decent, or, menținerea efectelor va avea drept consecință imediată încetarea raporturilor sale de serviciu și pierderea tuturor drepturilor de natură salarială aferente.
Potrivit celor statuate de Curtea Constituțională în Decizia nr. 1.189/2008, sensul juridic al verbului "a afecta" cuprinde mai multe nuanțe, precum pe cel de "a suprima", "a aduce atingere", "a prejudicia", "a vătăma", "a leza" sau "a antrena consecințe negative", or, potrivit aceste i conotații, prin aplicarea Deciziei nr. 451/2009 s-ar suprima toate veniturile obținute de el, ceea ce, reprezintă o afectare a dreptului la muncă în însăși substanța lui, drept care, prin conținutul lui, este un drept complex care include și dreptul la salariu și condiții rezonabile de viață, care să asigure un trai civilizat și decent cetățenilor.
Apreciază reclamantul că suspendarea executării actului administrativ unilateral individual ar fi pe deplin acord cu nr. R(89)8 adoptată la data de 13 septembrie de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă, în care se arată că instanțele chemate să decidă măsuri de protecție provizorie vor ține cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea actului administrativ și, tot astfel, s-a apreciat că pentru autoritatea publică, suspendarea actului administrativ nu are consecințe negative, deoarece scopul urmărit nu este înlăturat ci eventual, doar amânat, până la pronunțarea irevocabilă cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, motive pentru care suspendarea executării actului administrativ trebuie preferată.
Solicită reclamantul suspendarea executării Ordinului nr.451/23.04.2009 emis de Ministrul, Familiei și Protecției Sociale până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile asupra fondului cererii în anularea acestuia.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus Ordinul contestat, plângerea prealabilă formulată.
Pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul a arătat că reclamantul a solicitat anterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 451/2009, ale cărui efecte se produc din data de 25.05.2009, mutarea definitivă în funcția publică de execuție vacantă de inspector de muncă clasa 1 grad profesional superior -Compartimentul Control Relații de Muncă din cadrul ITM, prin Ordinul nr. 787/22.05.2009 fiind modificat raportul de serviciu prin mutarea definitivă pe funcția publică de execuție de inspector, clasa întâi, grad profesional superior, treapta de salarizare 1, astfel că acțiunea a rămas fără obiect.
Pârâtul a invocat dispozițiile art. III alin. 1 din OUG nr. 37/2009 și alin. 11, art. 10 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, art. 99 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 și a solicitat să se constate că prin Ordinul nr. 451/2009 au fost executate prevederile prevăzute imperativ în OUG nr. 37/2009, iar în ceea ce privește cererea de suspendare a Ordinului nr. 451/2009 a solicitat să se constate și să admită excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul a depus la dosar Ordinul nr. 787/22.05.2009, cererea formulată de reclamant la data de 28.04.2009, adresa nr. 5896/14.05.2009, cererea formulată de reclamant la data de 15.05.2009, răspunsul nr. 61/2.06.2009 la plângerea prealabilă
Examinând cauza, din actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr.451 emis la data de 23 aprilie 2009 de MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale, s-a dispus, conform art.III alin.1 ale nr.OUG37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, desființarea funcției publice de conducere de inspector șef adjunct - Relații de muncă al Inspectoratului Teritorial d e Muncă D, încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului prin eliberarea din funcția publică de conducere, la expirarea termenului de preaviz, respectiv la data de 25.05.2009.
S-a menționat că reclamantului i se acordă un preaviz de 30 zile calendaristice, perioadă în care beneficiază de prevederile art. 99 alin. 5, alin. 6 și alin. 7 din Legea nr. 188/1999.
La data de21.05.2009reclamantul a înaintat pârâtului plângerea prealabilă formulată împotriva Ordinului nr. 451/23.04.2009, iar la data de28.05.209 a formulat prezenta cerere de suspendare a executării acestuia,în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/204.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Art. 2 lit. s si t definește noțiunile de pagubă iminentă - prejudiciul material viitor si previzibil, respectiv cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natură să creeze o îndoiala serioasă in privința legalității actului administrativ.
Potrivit art. 14 alin. 7 din Legea nr. 554/2004, uspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.
Curtea constată că reclamantul a formulat la data de 21.05.2009 plângere
prealabilă împotriva Ordinului a cărui suspendare o solicită, plângere în urma căreia i s-a comunicat răspunsul nr. 61/2.06.2009.
Cu privire la condiția cazului bine justificat, curtea constată că Ordinul nr. 451/23.04.2009 a fost emis în conformitate cu dispozițiile art.III alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2009, potrivit cărora "funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".
În temeiul acestei dispoziții din Ordonanța de urgență, funcția publică ocupată de reclamant s-a desființat de drept, pe cale de consecință, s-a dispus eliberarea din funcția publică de conducere și încetarea raporturilor de serviciu, fiind invocate dispozițiile Legii nr. 188/1999, art 97 lit.c - Încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică, în situația de eliberare din funcția publică, art. 99 lit.b- Persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în cazul în care autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public.
Ordinul a fost emis în baza dispozițiilor legale menționate, iar împrejurarile invocate de reclamant, fără a examina fondul litigiului, nu se constituie intr-un caz bine justificat, in sensul art. 2 lit. t din Legea 554/2004, nu conduc la crearea unei indoieli serioase in privința legalității deciziei actului administrativ, de natură a atrage suspendarea executării acestuia.
Este de observat că Ordinul nr. 451/23.04.2004 și-a produs efectele la data de 25.05.2004, iar cererea de suspendare s-a formulat la data de 28.05.2004, ulterior datei la care, potrivit OUG nr. 37/2009, funcția de conducere s-a desființat, iar raporturile de serviciu ale reclamantului au încetat prin eliberarea din funcția publică de conducere, la expirarea termenului de preaviz, respectiv la data de 25.05.2009.
În aceste împrejurări, susținerile invocate de reclamant privind încălcarea principiilor Legii nr. 188/1999, neaplicabilitatea dispozițiilor art.99 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999 privind reducerea de personal ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat, vor putea fi analizate, eventual, dacă se formulează, pe fondul cererii de anulare a Ordinului, iar susținerile privind neconstituționalitatea, eventual, dacă se invocă, în cadrul excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG nr. 37/2009.
În ceea ce privește paguba iminentă, invocă reclamantul Decizia nr. 1.189/2008 pronunțată de Curtea Constituțională și faptul că prin aplicarea Ordinului nr. 451/209 s-ar suprima toate veniturile obținute de el, ceea ce, reprezintă o afectare a dreptului la muncă drept complex care include și dreptul la salariu și condiții rezonabile de viață, invocă și nr.R(89)8 adoptată la data de 13 septembrie de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei.
Curtea constată că susținerile reclamantului privind afectarea dreptului său la muncă și la salariu sunt neîntemeiate, în condițiile în care, prin cererea nr. 1977/30.04.2009 reclamantul a solicitat aprobarea pentru ocuparea funcției publice de inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare I, conform art. 99alin. 5 și 7 din Legea nr. 188/1999, prin adresa nr. 5696/14.05.2009 i s-au comunicat funcțiile publice vacante din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă al județului D, reclamantul a răspuns prin cererea din 15.05.2009, exprimându-și opțiunea pentru funcția de inspector de muncă - superior treapta I, iar prin Ordinul nr.787/22.05.2009 emis de pârât s-a dispus începând cu data de 22.05.2009, în conformitate cu art. 87 alin. 2 lit. d și art. 91alin. 2 lit. c din Legea nr. 188/1999, modificarea raportului de serviciu al reclamantului, prin mutarea definitivă pe funcția publică de execuție de inspector de muncă clasa I grad profesional superior treapta de salarizare I la Compartimentul Control Relații de Muncă din cadrul Inspectoratului.
Pentru aceste motive, curtea constată că nu sunt întrunite condițiile de suspendare a executării actului administrativ prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea 554/2004,paguba iminentă și cazul bine justificat,considerente pentru care va respinge cererea de suspendare a executării ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str.- -,.32,.A,.8, județul D, în contradictoriu cu pârâtulMINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, sector 1, str.-.-, nr.2
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2009.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Primul grefier
Red.
4 ex/16.07.2009
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu
