Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 122/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.122/CA
Ședința publică de la 23 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
Grefier - -
În examinare cererea de suspendare a executării Ordinului nr.905 din 14 mai 2008, formulată de petenta, cu domiciliul procedural ales la sediul A" și ", în I, str.-, nr.23, în contradictoriu cu MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE-
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16 iunie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 23 iunie 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra cererii de suspendare a executării P nr.905/2008;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr.356/45 din 20 mai 2008, petenta a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Sănătății Publice, suspendarea executării Ordinului nr.905 din 14 mai 2008, emis de ministrul sănătății, act prin care s-a dispus revocarea sa din funcția de manager al Institutului de și I, considerând concluzia Comisiei de evaluare în ceea ce privește pretinsa nerealizare a indicatorilor de performanță ai managementului și apreciind că schimbarea managementului este de natură a produce grave perturbări în activitatea Institutului, în condițiile în care socotește că revocarea sa din funcție nu are vreo legătură cu chestiunea realizării indicatorilor de performanță.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii, invocând excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel Iași, excepția lipsei de obiect a acțiunii, excepția lipsei de interes, excepția prematurității și excepția lipsei mandatului de reprezentare a avocatului ce a semnat cererea în numele petentei.
Pe fond, pârâtul a solicitat să se constate că cererea formulată de petentă nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, referitoare la existența unui caz bine justificat și la necesitatea prevenirii producerii unei pagube iminente, apreciind
-2-
că motivele invocate prin cererea introductivă vizează fondul cauzei și că petenta nu poate invoca ca temei al demersului său judiciar propria sa culpă, având în vedere că ea nu a solicitat renegocierea indicatorilor de performanță ai managementului, mai înainte de a începe acțiunea de evaluare a managerului.
Din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că, la data de 14 decembrie 2006, Ministerul Sănătății Publice și au încheiat un contract de management al Institutului de și I, pe o durată de 3 ani, și că, la capitolul VIII lit."b" din acest contract, s-a prevăzut, printre altele, că".prezentul contract de management încetează prin revocarea din funcție a managerului, în cazul nerealizării indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public, prevăzuți în anexa la prezentul contract, timp de minimum un an, din motive imputabile acestuia".
În cursul lunii aprilie 2008, Comisia de evaluare, constituită la nivelul Ministerului Sănătății Publice, a întocmit un act denumit"Fișa de evaluare activității desfășurată de prof. dr., managerul Institutului de și I, în anul 2007!, act prin care, pe baza punctajului acordat de un număr de șapte evaluatori, s-a"propus încetarea contractului de management înainte de termen, constatări și propuneri de care managerul a luat cunoștință, sub semnătură, la data de 7 aprilie 2008.
Urmare actului întocmit de Comisia de evaluare, managerul a formulat, la data de 7 aprilie 2008, o contestație, ce a fost respinsă de către Comisia centrală de evaluare a managerilor spitalelor publice, prin hotărârea nr.119 din 14 aprilie 2008, pe motiv că"argumentele expuse nu sunt susținute de documente" și că"până la data începerii evaluării activității managerilor spitalelor publice în anul 2007 nu ați solicitat renegocierea indicatorilor de performanță ai managementului".
Văzând "referatul Comisiei centrale de evaluare nr.EN 4720/2008", Ministerul Sănătății Publice a emis Ordinul nr.905 din 14 mai 2008, prin care a dispus revocarea doamnei din funcția de manager al Institutului de și " conform prevederilor lit.b a capitolului VIII din contract", pentru "nerealizarea indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public".
Concomitent, prin Ordinul nr.906 din 14 mai 2008, Ministrul Sănătății Publice a împuternicit pe directorul financiar-contabil al institutului menționat să preia și atribuțiile și responsabilitățile managerului unității, până la nominalizarea titularului, iar prin actul adițional nr.773 din 15 mai 2008, la contractul individual de muncă nr.286/2006, s-a prevăzut că, începând cu data încetării contractului de management, prof. dr. "își va desfășura activitatea prin integrare 0,5 normă în cadrul Secției clinice gastroenterologie".
Luând cunoștință de conținutul actelor menționate, la data de 19 mai 2008, managerul a solicitat Ministrului Sănătății Publice
-3-
revocarea Ordinului nr.905 din 14 mai 2008, plângerea sa fiind expediată cu scrisoare recomandată, prin Oficiul Poștal nr.8 I, astfel cum se dovedește cu actul aflat la fila 13 dosar.
Ulterior sesizării autorității emitente a ordinului nr.905/2008, în condițiile art.7 din Legea nr.554/2004, petenta a introdus prezenta cerere de suspendare a executării actului menționat, în procedura prevăzută de art.14 din Legea nr.554/2004, până la pronunțarea instanței de fond, apreciind că actul de destituire din funcția de manager este abuziv și de natură a produce grave urmări pentru sine și pentru instituția publică pe care a administrat-
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând, cu prioritate, astfel cum art.137 Cod procedură civilă obligă, excepțiile ridicate de către pârâtul Ministerul Sănătății Publice, Curtea constată că excepția nesemnării cererii și a lipsei mandatului de a semna cererea de către avocatul ales, în numele petentei, nu se mai justifică, având în vedere că, la data de 16 iunie 2008, s-a depus la dosar copia împuternicirii de reprezentare juridică, semnată de petentă, precum și copia contractului de asistență juridică nr.35 din 15 mai 2008, încheiat de petentă cu A" și ", cererea de față îndeplinind astfel cerințele art.112 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel Iași, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ, de a soluționa prezenta cerere de suspendare a executării actului emis de Ministrul Sănătății Publice, în condițiile Legii nr.95/2006, act prin care s-a dispus revocarea managerului din funcție, Curtea, având în vedere că însăși norma legală evocată ca temei al actului definește spitalele(categorie în care se include și Institutul de și I) ca un contract de administrare, raportându-se la dispozițiile art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, care asimilează actelor administrative contractele încheiate de autoritățile publice, care au ca obiect punerea în valoare( în speță administrarea) a bunurilor proprietate publică( enumerate în anexa la legea nr.213/1998), aprcisază că atât contractul de management al Institutului de și I cât și actele emise în mod unilateral în executarea acestuia sunt acte administrative, ce atrag, raportat la statutul de organ central al administrației publice a emitentului Ministerul Sănătății Publice, competența materială a curților de apel, în condițiile prevăzute de art.10 din Legea nr.554/2004, motive pentru care excepția ridicată de către Ministerul Sănătății Publice urmează a fi respinsă, ca nefondată.
Cercetând excepția lipsei de obiect a cererii, excepția lipsei de interes a petentei și excepția prematurittății, invocate de intimatul Ministerul Sănătății Publice, Curtea constată că, atât timp cât legiuitorul nu distinge, dreptul de a cere suspendarea executării unui act administrativ nu poate fi limitat la actele a căror efecte nu s-au consumat, în tot sau în parte, până la data sesizării instanței, el referindu-se la orice act administrativ prin care s-au dat naștere, s-au modificat ori au fost stinse raporturi juridice de drept administrativ, având în vedere că actele administrative sunt executorii din oficiu și prin ele însele.
-4-
Singura condiție pe care legiuitorul a impus-o pentru accesarea procedurii prevăzută de art.14 din Legea nr.554/2004 a fost aceea de a dovedi că cel ce se consideră vătămat prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită a inițiat procedura recursului administrativ prealabil, reglementat de art.7 din Legea nr.554/2004, condiție pe care petenta a îndeplinit-o, actul de revocare dând obiectul demersului judiciar și justificând interesul petentei, considerente pentru care și acest5e excepții urmează a fi respinse ca nefondate.
Raportat la situația de fapt mai sus reținută, Curtea constată că, în cauză, este necontestat faptul că între părțile din prezenta cauză au existat raporturi contractuale, având ca obiect organizarea și conducerea activității Institutului de și I și că, potrivit convenției încheiate, managerul putea fi revocat de ministerul Sănătății Publice, înainte de împlinirea termenului pentru care contractul a fost încheiat,în cazul nerealizării indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public.
Este de asemenea acceptat, atât în doctrină cât și în practica judiciară, principiul potrivit căruia actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, la fel de adevărat fiind însă și faptul că cel ce se consideră vătămat prin emiterea unui astfel de act, tocmai pentru a întâmpina eventualele consecințe grave în ce-l privește, se poate adresa instanței, pentru a obține suspendarea executării.
În acest sens sunt și prevederile Recomandării nr. R(89)8 din 13 septembrie 1989 Consiliului de Miniștri ai Consiliului Europei cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă, prin care se solicită autorității jurisdicționale competente ca - atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, persoanele particulare cointeresate în această decizie - să ia măsuri de protecție provizorii corespunzătoare, în limitele competenței sale și fără ca, astfel, să influențeze în vreun fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult atunci când există un argument juridic aparent valabil în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.
În aceste condiții, Curtea constată că, atât din recomandarea nr. R(89)8 din 13,09,1989, evocată, cât și din cuprinsul art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, rezultă fără echivoc că exercițiul dreptului unei persoane, fizice sau juridice, de a obține suspendarea provizorie a executării unui act administrativ, este condiționat de îndeplinirea de către aceasta a două condiții cumulative, respectiv condiția existenței unui caz bine justificat și condiția nevoii de a se preveni producerea unei pagube iminente, dificil sau imposibil de a mai fi reparată în viitor.
În ceea ce privește condiția"cazului bine justificat", care este definit de art.2 alin.1 lit.t) din Legea nr.- ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, Curtea constată că majoritatea criticilor pe care petenta le aduce actului administrativ a cărui suspendare se solicită se referă fie la
-5-
faptul"acordării unui punctaj greșit și vădit subiectiv, raportat la criteriile de performanță prevăzute în Ordinul nr.555/28.03.2008", fie la împrejurarea că"acest contract nu s-a încheiat printr-o negociere efectivă, așa cum ar fi trebuit, ci printr-o impunere a indicatorilor și acceptarea formală, de către toți managerii spitalelor din sistemul public, a contractelor impuse de către Ministerul Sănătății Publice".
Ori, cercetarea modului în care a fost încheiat și s-a executat contractul de management, precum și a consecințelor decurgând din nerealizarea indicatorilor de performanță ai managementului spitalului, conveniți de părți prin contractul de administrare a activității instituției publice anterior menționate, depășește în mod evident sfera verificărilor pe care instanța le poate efectua în procedura specială și sumară consacrată de art.14 din legea nr.554/2005, această evaluare presupunând administrarea de probe și examinarea pe fond a raportului juridic litigios, nu doar o simplă analiză a aparențelor, specifică procedurii suspendării executării actelor administrative.
Cum însăși petenta recunoaște că Ordinul nr.905/14.05.2008 a fost emis de autoritatea competentă, în urma unei acțiuni de evaluare a indicatorilor de performanță(neinteresând în această fază modul în care ea s-a desfășurat și nici valabilitatea rezultatelor), indicatori ce au fost asumați în mod explicit prin convenție și care, formal, nu au fost realizați, în temeiul unei clauze exprese de revocare înainte de termen, prevăzută în contract, Curtea constată că în cauză nu s-a dovedit, de către petentă, existența unor împrejurări de fapt și de drept de natură a crea"o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ"care să justifice admiterea cererii de suspendare a executării ordinului menționat, pe acest temei.
În ceea ce privește condiția ca suspendarea executării actului administrativ să fie justificată de necesitatea obiectivă de a se preveni producerea unei pagube iminente și grave, Curtea constată că petenta nu poate invoca, în mod valabil, în susținerea cererii sale, decât potențiale urmări grave și dificil de reparat pentru persoana sa și nu și cele ce vizează terțe persoane.
Ori, în cauză, prin cererea introductivă, petenta evidențiază, cu deosebire, urmările pe care actul de revocare din funcție a managerului le va avea asupra activității instituției publice pe care a administrat-o în baza contractului de management încheiat cu Ministerul Sănătății, doar tangențial evocându-se efecte negative, în plan salarial și profesional, în ceea ce o privește, chestiuni care nu pot fi asimilate situațiilor vizate de art.14 din Legea nr.554/2004, atâta timp cât repararea eventualelor prejudicii de această natură, va fi posibilă, pe deplin, în viitor, în ipoteza admiterii acțiunii în anulare.
Curtea apreciază că procedura instituită prin art.14 din Legea nr.554/2004 a fost pusă de legiuitor exclusiv la dispoziția persoanelor ce se consideră vătămate în drepturile recunoscute lor prin lege, prin emiterea unui act administrativ, din nevoia de a le proteja împotriva împotriva eventualelor excese de putere, caz în care, pentru raporturile dintre manager și autoritatea publică ce
-6-
a dispus revocarea acestuia, nu prezintă nici un interes și nu au nici o semnificație ori urmări juridice chestiuni precum reacția personalului, față de actul de revocare, sau soarta proiectelor inițiate fostul manager, nici o autoritate sau instituție publică neputându-se confunda cu persoana și interesele managerului, cele două entități juridice funcționând independent una de cealaltă.
De altfel, la dosarul cauzei s-a depus Ordinul nr.906 din 14 mai 2008, prin care Ministrul Sănătății Publice a împuternicit pe directorul financiar-contabil al Institutului de gastroenterologie și I să preia atribuțiile și responsabilitățile managerului, până la nominalizarea titularului, asigurându-se astfel continuare activității instituției publice respective, în ansamblul ei, iar fostului manager i s-a asigurat posibilitatea de a-și continua activitatea profesională și de a fi salarizat corespunzător funcției de medic primar, obținerea eventualelor drepturi salariale sau despăgubiri urmând a fi decisă doar cu ocazia soluționării acțiunii în anulare.
Ca atare, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative cerute de art.14 din legea nr.554/2004, că, în procedura specială și sumară aleasă de petentă, instanței nu-i este permis să se substituie părților, evocând, în exercitarea rolului său activ, împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ sau previzionând posibile urmări generatoare de prejudicii grave, dificil de reparat și că nu se poate urma precedentul judiciar invocat, atâta timp cât hotărârea respectivă nu este irevocabilă și cât nu se cunoaște în ce a constat"cazul bine justificat"avut în vedere de judecătorul fondului, pentru a justifica luarea unei măsuri de protecție juridică provizorie, Curtea, în temeiul art.14 din Legea nr.554/2005, urmează să respingă cererea de suspendare a executării Ordinului nr.905/2008, formulată de petenta, ca fiind nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, excepția lipsei de obiect, excepția lipsei de interes și excepția de prematuritate, excepții ridicate de intimatul Ministerul Sănătății Publice.
Respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr.905 din 14 mai 2008, formulată de petenta, domiciliată în I, -,nr.10,.B,.3,.14, cu domiciliul procedural ales la sediul A" și ", din I,-, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Sănătății Publice,având sediul în B,str.- -, nr.1-3,sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2008.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
red-jud./23.06.2008
tehnored.gref.TN/24.06.2008
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc
