Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 123/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 123/F-CONT
Ședința publică din 15 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ingrid Emina Giosanu judecător
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, cererea formulată de reclamanții, -, -, -, A, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, cu sediul în Pitești,-, jud.A, privind suspendarea executării actului administrativ nr.1472 din 2 iulie 2009, emis de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE prin Procurorul General, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns pârâtul prin consilier juridic, lipsă fiind reclamanții.
Procedura, legal îndeplinită.
Cererea legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10,00 lei, achitată cu chitanțele nr.-/2009 și nr.-/2009 emise de Primăria Mun.Pitești și cu timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus întâmpinare din partea pârâtului.
Reprezentantul pârâtului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare și asupra fondului.
Reprezentantul pârâtului invocă excepția necompetenței teritoriale a instanței, competența revenind Curții de Apel București. Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca lipsită de obiect, având în vedere că prin sentința nr.2864 din 7 iulie 2009, Curtea de Apel Bucureștia dispus suspendarea executării acestui act administrativ. În subsidiar, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, nefiind întrunite condițiile art.14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
CURTEA:
Asupra cererii de față, deliberând:
Constată că la data de 9 iulie 2009, reclamanții, -, -, -, A, și, procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești au formulat cerere de suspendare a executării Ordinului nr.1472/2.07.2009 emis de Ministerul Public - Procurorul General.
În motivarea cererii s-a arătat că prin ordinul sus menționat s-a dispus ca începând cu data de 01.06.2009 să se suspende aplicarea Ordinului nr.526 din 3.03.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ordinul contestat, ce reprezintă un act administrativ, întrunește cerința cazului bine justificat, pentru că refuzul plății acestui spor pe o perioadă nedeterminată încalcă disp.art.74 alin.2 din Legea nr.303/2004, modificarea nefiind realizată prin lege specială sau printr-un act juridic de același fel, cât și prevederile art.1 paragraf 4 din Constituție, aducând atingere principiul separației puterilor în stat, ale art.15 alin.2 din Constituția României, care stipulează că legea dispune numai pentru viitor, precum și ale art.8 alin.1 din Convenția Organizației Internațională a privind protecția salariatului nr.95/1949, ratificată de România prin Decretul nr.284/1973. Este îndeplinită și condiția prevenirii unei pagube iminente, ce constă în diferența de salariu de care sunt lipsiți în mod abuziv, contrar dispoz.art.44 din Constituția României ( drepturile salariale fiind asimilate bunurilor mobile) cât și ale art.1 din Protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
S-a mai arătat că la data de 6 iulie 2009 au formulat plângere prealabilă împotriva actului administrativ a cărui suspendare a executării o solicită.
La data de 15 iulie 2009 s-a formulat întâmpinare din partea pârâtului, prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a instanței motivat de faptul că potrivit art.36 din OUG nr.27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor - revine Curții de Apel București, norma indicată având caracter special, derogatoriu de la prevederile cadru ale Legii contenciosului administrativ, cât și excepția rămânerii fără obiect a cererii, întrucât prin sentința nr.2864/7.07.2009 Curtea de Apel București a admis acțiunea altor reclamanți, dispunând suspendarea Ordinului nr.1472/2009 până la pronunțarea instanței de fond. S-a mai susținut și că prezenta cerere nu întrunește condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr.554/2004.
Examinând pretențiile reclamanților în raport de motivele de fapt și de drept invocate de aceștia, precum și de apărările formulate, Curtea constată următoarele:
În soluționarea excepției de necompetență teritorială, trebuie stabilită, mai întâi, natura juridică a Ordinului în cauză, pentru a se verifica care normă legală este incidentă: Legea nr.554/2004 sau OUG nr.27/2006.
Or, stabilirea unei competențe teritoriale exclusive în favoarea Curții de Apel București, realizată prin art.36 din OUG nr.27/2006, privește strict ipoteza contestației împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale, ipoteză care nu se regăsește în speță. Prin Ordinul în cauză nu s-a stabilit un drept salarial, ci, din poziția de putere publică, s-a modificat un raport juridic preexistent, ceea ce atrage aplicabilitatea legii contenciosului administrativ, prezenta cerere urmând a fi analizată din perspectiva Legii nr.554/2004.
Actul normativ aplicabil, prin norma de sub art. 14, permite suspendarea executării unui act administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond dacă, după inițierea procedurii prealabile, solicitanții dovedesc întrunirea cumulativă a condițiilor impuse de textul de lege: existența unui caz bine justificat de suspendare și prevenirea unei pagube iminente
În speță, cererea reclamanților se întemeiază pe dispozițiile precitate, Ordinul nr.1472/2009 constituind, cel puțin la nivel de aparență, un act administrativ, raportat la definiția dată de art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, în condițiile în care a fost emis în regim de putere publică, cu consecințe directe asupra raportului de serviciu al reclamanților, privind întreaga categorie profesională din care fac parte, raport pe care l-a modificat unilateral, în defavoarea acestora, din perspectiva drepturilor salariale la care erau îndreptățiți.
Ținând cont de specificul procedurii de soluționare a unei cereri de suspendare, impusă de art.14 din Legea nr.554/2004, care presupune examinarea sumară a împrejurărilor legate de starea de fapt și de drept, de natură a crea o îndoială în privința legalității actului administrativ, se reține că reclamanții au dovedit formularea plângerii prealabile, iar ordinul emis de pârât pare a contraveni legalității, cât timp intervine în plata drepturilor bănești cuvenite reclamanților pentru luna iunie 2009, pentru care deja prestaseră activitatea profesională, având un caracter retroactiv, ceea ce înfrânge dispoz. art.15 alin.2 din Constituția României, care stipulează faptul că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Se constată că, deși reclamanții au beneficiat de sporul de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică de la data de 1 martie 2009, începând cu luna iunie și pentru viitor plata acestui spor a fost suspendată în temeiul Ordinului nr.1472/2009, invocându-se efectele rectificării bugetare realizate prin OUG nr.34/2009, precum și dispozițiile OUG nr.71/2009 care stabilesc plata eșalonată a sumelor pentru care salariații bugetari au titluri executorii.
Cele de mai sus, în contextul în care reclamanții afirmă că drepturile lor bănești nu puteau fi diminuate în mod unilateral, pentru că această împrejurare este de natură să aducă atingere art.1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale art.44 din Constituția României, cât timp erau deținătorii unui "bun", în privința căruia exista o speranță legitimă că va fi concretizat și pe viitor, constituie aspecte ce țin de demonstrarea îndeplinirii cerinței cazului bine justificat pentru suspendarea actului. De altfel, tot la nivel de aparență, refuzul plății acestui spor pe o perioadă nedeterminată încalcă și dispoz.art.74 alin.2 din Legea nr.303/2004 care reglementează salarizarea judecătorilor și procurorilor prin lege specială, ceea ce atrage concluzia necesității existenței unui act juridic de același fel pentru producerea unor eventuale modificări asupra cuantumului indemnizației cuvenite.
În ce privește condiția pagubei iminente, Curtea, având în vedere și nr. R (89) 8 Comitetului de Miniștri către statele membre privind protecția judiciară provizorie în materie de contencios administrativ, adoptată la 13 septembrie 1989 ( prin care se stabilește, ca principiu, că atunci când instanța este sesizată cu o contestație împotriva unui act administrativ, asupra căruia nu s-a pronunțat încă, se poate solicita instituirea unor măsuri de protecție provizorie împotriva actului administrativ respectiv în rezolvarea căreia vor fi luate în considerare toți factorii și interesele relevante), reține că și aceasta este îndeplinită. Astfel, paguba materială pe care reclamanții o suportă deja și care se perpetuează în viitor, potrivit dispozițiilor Ordinului nr.1472/2009, constă în privarea acestora de primirea sporulu i de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, deși, așa cum s-a arătat anterior, reclamanții erau deținătorii unui "bun" în sensul art.44 din Constituția României și art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Apărarea pârâtului. în sensul că acțiunea este fără obiect dat fiind faptul că prin sentința nr.2864/7.07.2009 Curtea de Apel Bucureștia admis acțiunea altor reclamanți, dispunându-se suspendarea aceluiași ordin până la pronunțarea instanței de fond, va fi înlăturată, dat fiind faptul că actul în cauză nu este normativ, pentru a se încadra în norma de sub art.23 din Legea nr.554/2004 în sensul dobândirii caracterului obligatoriu a hotărârii judecătorești pentru toți subiecții de drept. Ordinul în cauză constituie un act administrativ unilateral, pentru că privește modificarea unor raporturi juridice ale unor categorii profesionale, ceea ce se circumscrie definiției dată de art.2 alin.1 lit.c din legea contenciosului administrativ, astfel încât hotărârile judecătorești pronunțate au efect relativ, între părțile ce au stat în proces.
Pentru cele expuse, văzând dispoz. art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite cererea reclamanților și va dispune suspendarea executării Ordinului nr.1472/.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanții, -, -, -, A, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, cu sediul în Pitești,-, jud.A, privind suspendarea executării actului administrativ nr.1472 din 2 iulie 2009, emis de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE prin Procurorul General, cu sediul în B,-, sector 5.
Suspendă executarea Ordinului nr.1472/.2009 emis de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - PROCUROR GENERAL, până la soluționarea fondului acțiunii în anularea actului respectiv.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iulie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
17.07.2009
Președinte:Ingrid Emina GiosanuJudecători:Ingrid Emina Giosanu
