Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 123/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 06.01.2010
SENTINȚA CIVILĂ NR.123
Ședința publică din 18 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NATIONALA SANITAR VETERINARA ȘI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Procedura este legal îndeplinită. Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 11.02.2010 care face parte din prezenta hotărâre, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 18.02.2010, când,
.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 06.01.2010 sub nr-, reclamantul - - în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 70.136 din 2 octombrie 2009 emis de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor prin care a fost eliberat din funcția de director coordonator adjunct sanitar veterinar al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor T;
În motivare se arată că, din data de 7 iulie 2009 îndeplinit funcția de director coordonator adjunct sanitar veterinar al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor La data de 2 octombrie 2009 s-a îmbolnăvit și a intrat în concediu medical. La data de 2 noiembrie 2009 i s-a comunicat prin poștă Ordinul nr. 70.136 din 2 octombrie 2009 emis de către pârâtă, prin care a fost înștiințat despre eliberarea din funcția de director coordonator adjunct al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor
A contestat măsura luată, însă până la finalizarea dosarului este imperios necesar a fi suspendată executarea ordinului mai sus amintit, motiv pentru care consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a solicitat respingerea acțiunii în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată.
Se invocă inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant raportat la Deciziile Curții Constituționale a României privind neconstituționalitatea nr.OUG 37/2009 și a nr.OUG 105/2009 prin care au fost înființate funcțiile de Director respectiv de Director Adjunct,
Prin Decizia nr.1629/03.12.2009 pronunțată de Curtea Constituționala a României, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din nr.OUG 105/2009.
Prin Decizia nr. 1257/07.10.2009 pronunțată de Curtea Constituționalii a României, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor nr OUG-.
Având în vedere că reclamantul a solicitat repunerea în funcția contractuală de Director Adiunct al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor T, raportat la cele prezentate mai sus, rezultă inadmisibilitatea cererii reclamantului, motiv pentru care înțelege să solicite respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul.
În fapt, reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună suspendarea executării Ordinul nr. 70136/02.10.2009 emis de către Președintele invocând în susținerea cererii dispozițiile art. 14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Reclamantul și-a întemeiat cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 70136/02.10.2009 emis de Președintele pe dispozițiile art.14 din Legea contenciosului administrativ.
Din redactarea acestei dispoziții legale, rezultă ca cele două condiții ( a cazului bine justificat și a pagubei iminente) trebuie îndeplinite cumulativ.
Pârâta susține că reclamantul nu dovedește nici cazul bine justificat și nici paguba iminentă, împrejurări care ar justifica suspendarea actului administrativ.
Legea definește cazul bine justificat ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Prin prezenta cerere de suspendare, reclamantul nu a contestat legalitatea ordinului a cărui suspendare a solicitat-o și de asemenea nu motivat în niciun fel existența cazului bine justificat în prezenta speță. Pentru a se dispune eliberarea reclamantului din funcția deținută, s-au avut în vedere prevederile art. 4 alin. (2) din contractul de management nr. 154/07.07.2009 precum și prevederile art. 31 alin. (4^1) din Codul Muncii cu privire la perioada de probă.
Se precizează că la momentul emiterii ordinului de eliberare din funcția de Director Adjunct (Sanitar veterinar) al T reclamantul se afla în perioada de probă, perioadă prevăzuta de art. 4 alin. (2) din contractul de management nr. 154/07.07.2009.
Art. 31 alin. (41) din Codul Muncii dispune: "pe, durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, la inițiativa oricăreia dintre părți".
Rezultă că, fiind asimilat contractului individual de muncă, contractul de management se supune normelor aplicabile acestuia.
De asemenea, pentru perioada de probă, respectiv 07.07.2009-02.10.2009, a fost întocmită o fișă de evaluare, evaluare în urma căreia reclamantul a obținut calificativul nesatisfăcător.
Astfel, precizează că în speță, cazul bine justificat nu este și nu poate fi dovedit, astfel încât apreciază că motivarea reclamantului cu privire la cazul bine justificat nu poate fi de natură a crea o îndoială serioasă în ceea ce privește actul contestat, emis de pârâtă.
Reclamantul, prin cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 70136/02.10.2009 emis de către Președintele A, nu a făcut dovada existenței pagubei iminente, motiv pentru care apreciază că nici această condiție obligatorie pentru admiterea prezentei cereri nu este îndeplinită.
Precizează de asemenea că, întrucât funcțiile de Director respectiv de Director Adjunct au fost desființate prin Deciziile Curții Constituționale a României privind neconstituționalitatea nr.OUG 37/2009 și a nr.OUG 105/2009, arată că în situația admiterii prezentei cereri de suspendare, instituția pârâtă nu poate proceda la repunerea reclamantului pe funcția deținută, întrucât aceasta a fost desființată.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității, invocată de pârât, în conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Deciziile Curții Constituționale privind constatarea neconstituționalității nr.OUG 37/2009 și a nr.OUG 105/2009, prin care au fost înființate funcțiile de director coordonator, respectiv de director coordonator adjunct, nu au relevanță într-o cerere de suspendare întemeiată pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 544/2004, ci eventual cu prilejul soluționării acțiunii principale.
Astfel, se reține că reclamantul a solicitat suspendarea executării Ordinului nr.70.136/02.10.2009, emis de Președintele ASVSA, pe considerentul că la data emiterii acestuia se afla în concediu de boală și pe considerentul că în perioada de probă în care se afla nu a fost întocmită vreo evaluare. Prin urmare, prin cererea sa, întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea nr. 544/2004, nu solicită integrarea definitivă pe funcția deținută, așa cum în mod greșit susține pârâta prin întâmpinare, ci temporizarea efectelor sale până la soluționarea instanței de fond.
Curtea constată așadar că cererea de suspendare nu este inadmisibilă, urmând a analiza îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.14 din Legea nr. 544/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, cât privește înseși cererea de suspendare, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit dispozițiilor art. art.14 al. 1 teza I din Legea 554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, după sesizarea autorității emitente, să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Așadar, pentru suspendarea executării actului administrativ, trebuie îndeplinite trei condiții: 1) reclamantul să fi solicitat autorității emitente revocarea actului a cărui suspendare o solicită; 2) să existe un caz bine justificat și 3) măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Prima condiție este îndeplinită deoarece reclamantul a formulat plângere împotriva Notificării nr. 8191/02.10.2009 și a Ordinului nr.70.136/02.10.2009, emise de Președintele Autorității Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (filele 5 și 6 din dosar nr- al Secției de Litigii de Muncă și Asigurări Sociale).
De asemenea, Curtea apreciază că și celelalte două condiții sunt îndeplinite.
Astfel, se reține că, potrivit art. 2 lit. ș și t din Legea 554/2004, prin "cazuri bine justificate" se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar prin "pagubă iminentă" se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Fără a prejudicia fondul pricinii, Curtea reține că există o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită, îndoială ce rezidă din împrejurarea că la data emiterii ordinului de eliberare din funcție reclamantul se afla în concediu de boală (filele 26 - 33), precum și în împrejurarea că ordinul menționat nu cuprinde motivul eliberării din funcție, rezumându-se la a face doar referire că reclamantul se află în perioada de probă.
În aprecierea aparenței de nelegalitate Curtea are în vedere și împrejurarea că evaluarea reclamantului, notificarea eliberării din funcție cât și măsura efectivă a eliberării au fost realizate toate la aceeași dată, 02.10.2009 (filele 15, 20), punând sub semnul întrebării posibilitatea reală a reclamantului de a-și apăra interesele în fața autorității în cadrul căreia funcționa.
Aceste aspecte, care afectează prezumția de legalitate de care beneficiază orice act administrativ, țin însă de fondul acțiunii în anulare, astfel încât în această etapă a litigiului nu pot fi analizate sub aspectul temeiniciei lor.
Cât privește cea de-a treia condiție, Curtea o constată de asemenea îndeplinită, deoarece pierderea veniturilor reclamantului constituie fără îndoială un prejudiciul material viitor și previzibil pentru acesta și familia sa.
Apreciind astfel că sunt îndeplinite dispozițiile art.14 al. 1 teza I din Legea 554/2004, Curtea, constatând întemeiată cererea formulată de reclamant, urmează aoa dmite, cu consecința suspendării executării Ordinului nr.70.136/02.10.2009 emis de Președintele Autorității Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ.
Totodată, Curtea va obligă pârâta, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
Suspendă executarea Ordinului nr.70.136/02.10.2009 emis de Președintele Autorității Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicate.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2010
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
Red. 15.03.2010
TehnoredM. 15.03. 2010
2 expl
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu
