Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 123/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 123/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Constantin Epure, Clara Elena judecător
- - - - judecător
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B împotriva încheierii de ședință din data de 30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna - secția civilă în dosarul nr-, având ca obiect "suspendare executare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru intimata reclamantă - - Sf.G, lipsă fiind reprezentantele recurentelor pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice C și Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recursurile formulate de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C și de către pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, sunt declarate și motivate în termen, potrivit dispozițiilor art. 301-303 Cod procedură civilă, și scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor art.17 din Legea nr.146/1997.
Avocat depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv Actul adițional nr. 1 la contractul de credit, analiza socio - economică a societății intimate reclamante, analiza echilibrului financiar și situația privind locurile de muncă vacante pentru a fi avute în vedere la pronunțarea cauzei.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice C, excepție ce a fost invocată de această recurentă pârâtă în cuprinsul motivelor de recurs invocate, solicită respingerea acesteia, deoarece această instanță în cauze similare a apreciat că și această pârâtă are calitate procesuală pasivă.
Instanța constată că acesta este unul dintre motivele de recurs ale pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C, iar înscrisurile depuse la acest termen au fost avute în vedere și la pronunțarea soluției de către tribunal și sunt cunoscute de recurentele pârâte.
Nemaifiind formulate alte cereri, probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat pentru intimata reclamantă, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, menținerea încheierii recurate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Arată că sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare, astfel cum sunt prevăzute în dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. A dovedit cazul bine justificat și paguba iminentă, astfel cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosar. O eventuală executare ar prejudicia grav și iremediabil societatea intimată reclamantă care ar duce la falimentul acesteia. A depus la dosar situația economico financiară a societății, și a demonstrat consecințele executării actelor administrative fiscale contestate.
CURTEA
Asupra recursurilor de față
Constată că prin încheierea ședinței publice din data de 30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în Dosarul nr- s-a dispus suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 3436/04.06.2008, până la soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea acestui act.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În perioada 12.08.2008-23.09.2008 s-a efectuat de către Direcția Județeană Accize și Operațiuni Vamale C un control ulterior asupra unor operațiuni înregistrate în regim suspensiv pentru societatea reclamantă.
În urma controlului, cu ocazia reverificării declarației vamale de import temporar în regim suspensiv de perfecționare activă nr. 17708/13.10.2006, s-a reținut că termenul de încheiere acordat reclamantei, prevăzut în autorizația de perfecționare activă emis de B nr. 828/2005 nu a fost respectat. Ca urmare, s-a întocmit procesul verbal de control nr. 3435/04.06.2008, iar la baza lui s-a emis Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 3436 din 04.06.2008, stabilindu-se în sarcina reclamantei obligații de plată reprezentând drepturi vamale constând în comision, TVA cu majorări și penalități aferente, în sumă totală de 258.312 lei.
Conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".
Suspendarea executării unui act administrativ constituie o situație de excepție, care poate interveni numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. În cauză, - apreciat că cele două cerințe sunt îndeplinite cumulativ.
Cât privește cazul bine justificat, s- considerat că pentru dovedirea acestuia nu trebuie prezentate dovezi de nelegalitate evidentă, căci asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei. În condițiile în care nu se pot atinge chestiuni de fond în această etapă procesuală, împrejurările de natură crea dubii asupra legalității actelor administrative fiscale atacate rezultă cel puțin din susținerile reclamantei în sensul că din actele administrative întocmite nu rezultă în mod expres și cu claritate modul în care organele de control au ajuns la sumele ce îi sunt imputate societății. Simpla contestație actelor administrative, cât și aspectele invocate în apărare de către reclamantă referitoare la refuzul organului de control de lua în considerare deconturile cu consumurile specifice prezentate în justificarea operațiunilor de import- export și de producție în sistem lohn (refuz nemotivat în drept de către organul de control vamal )- aspecte care pot fi verificate numai cu prilejul întocmirii expertizei contabile admise în cauză și clarificate odată cu soluționarea fondului - sunt de natură a introduce în mod firesc, serioase îndoieli în ce privește legalitatea actelor atacate.
În acest sens s- pronunțat și instanța supremă prin Decizia nr. 3015/23.09.2008.
Sub aspectul prejudiciului iminent se are în vedere faptul că în cauză au fost luate măsuri asiguratorii asupra bunurilor societății reclamante - conform procesului verbal de sechestru pentru bunurile mobile din 14.10.2008, emițându -se totodată și somații de plată.
Indisponibilitatea unor bunuri și imposibilitatea folosirii lor, în sensul înlăturării caracterului de dispoziție, constituie prin ea însăși pagubă. Sub acest aspect este vizată împrejurarea legată de imposibilitatea garantării unor eventuale credite.
Dat fiind caracterul executoriu al deciziilor emise, precum și măsurile asiguratorii luate, se poate accepta idea că executare silită este iminentă - situație în care una din măsurile ce urmează fi luate este poprirea conturilor curente ale reclamantei. Aceasta presupune că orice sume rulate prin aceste conturi ar fi afectate, cu prioritate, plății datoriilor vamale reținute prin actele administrative obiect al cauzei, iar cheltuielile aferente activității economice curente (materie primă, materiale consumabile, utilități, cheltuieli personal, rambursarea creditelor contractante de la băncile comerciale etc. ) nu mai pot fi onorate, paguba iminentă fiind evidentă, ceea ce este de natură să perturbe în mod grav activitatea economică reclamantei.
previzibilă gravă activității economice firmei, care ar conduce indubitabil la insolvența acesteia, este evidentă. Lucrările de analiză socio -economică asupra activității reclamantei administrate în rejudecare, deși au caracterul unor expertize extrajudiciare, sunt de natură releva situația economico-financiară dificilă reclamantei datorită imposibilității asigurării fondurilor financiare necesare derulării activității curente în cazul executării silite deciziilor atacate.
În aceeași perioadă reclamanta - - făcut obiectul și al altor controale vamale în urma cărora s-au emis și alte decizii de regularizare, stabilindu -se în sarcina reclamantei obligații suplimentare însumând 1.060.684 lei. Reclamanta contestat și aceste acte administrative solicitând suspendarea executării lor, ceea ce face obiectul dosarelor nr-, nr- și nr- aflate pe rolul Tribunalului Covasna.
În situația în care s-ar executa silit sumele cumulate stabilite prin toate deciziile de regularizare obiect al celor 4 cauze, respectiv 1.075.426 lei, coroborat cu starea economico - socială la nivel național deosebit de critică generată de criza mondială, se poate trage concluzia că reclamata ar fi lipsită de mijloacele financiare care să asigure continuarea activității, ceea ce ar duce, în mod inevitabil, la incapacitate de plată, cu toate consecințele economice, sociale și fiscale ce decurg din acesta.
Dacă la finalizarea procesului, reclamanta ar avea câștig de cauză, efectele executării silite nu ar putea fi anulate printr - eventuală întoarcere executării chiar dacă instituția pârâtă ar returna sumele reținute inclusiv cu dobânzile aferente.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B și Direcția Generală a Finanțelor Publice C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 304 indice 1 respectiv art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B arată că în cauză nu au fost depuse înscrisuri sau alte probe prin care să se dovedească paguba iminentă, demararea executării silite nu face dovada pagubei, de asemenea apreciază că nu există dovada cazului bine justificat față de înscrisurile care au stat la baza deciziei de regularizare, pentru a se verifica acest aspect se pipăie fondul pricinii și la fotografiere a conținutului actului s-ar vederea că acesta întrunește cerințele normelor de procedură cât și cele de drept substanțial. Consideră că nu sunt întrunite cerințele legii contenciosului administrativ pentru suspendare. Apreciază că în mod greșit în cauză, s-a reținut, în mod greșit, că actul administrativ-fiscal este lovit de nulitate absolută pentru că nu respectă condițiile de formă, prevăzute de art. 43 din Codul d e procedură fiscală, respectiv mențiunea privind audierea contribuabilului. În acest sens, Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Baa rătat că modelul tipizat ( pe formular cu regim special) al deciziei de regularizare este stabilit prin Ordin al Ministerului Finanțelor, neaplicându-se condițiile generale de formă (art. 43 Cod procedură fiscală) ale actelor administrativ - fiscale. Pe acest formular nu este prevăzut mențiunea audierii contribuabilului. Mai mult, din înscrisurile depuse, rezultă audierea reprezentanților legali ai societății. Totodată, doar simpla fotografiere a anexelor deciziei de regularizare, duce la concluzia că în acestea este prevăzut expres și clar, pentru orice vorbitor de limbă română, modul de calcul al societății.
Direcția Generală a Finanțelor Publice C invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a sa deoarece instituția care are competența să administreze și să execute silit aceste obligații este Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale și nu ea, raportul juridic dedus judecății nu se leagă cu Direcția Generală a Finanțelor Publice C ci doar cu vama care a emis actele a căror suspendare se solicită.
Arată că s-a administrat proba cu o expertiză extrajudiciară cu care nu a fost de acord întrucât nu respectă cerințele art. 201 Cod procedură civilă fiind întocmită la cererea - -, efectuarea expertizelor trebuie să respecte prevederile din Ordonanța de Guvern 2/2000, solicită înlăturarea acesteia din probatoriu. Consideră că celelalte înscrisuri nu justifică suspendarea executării actului față și de dispozițiile din decizia de casare, deci nu sunt întrunite cerințele art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și paguba iminentă. Se citează dispoziții legale și se dau exemple din jurisprudență.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice C se rețin următoarele:
Conform art. 32 din Ordonanța de Guvern 92/2003 republicată
"(1) Organele fiscale au competență generală privind administrarea creanțelor fiscale, exercitarea controlului și emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscală
(3) Impozitele, taxele și alte sume care se datorează, potrivit legii, în vamă sunt administrate de către organele vamale.
(4) Asistența și îndrumarea contribuabililor privind aplicarea unitară a prevederilor legislației privind impozitele, taxele, contribuțiile sociale și alte venituri bugetare administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală se realizează de către aceasta și de unitățile sale subordonate, conform procedurii stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală."
Conform art. 205 "Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii".
Art. 209 prevede care sunt organele competente să soluționeze contestațiile:
"(1) Contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum și a deciziilor pentru regularizarea situației, emise în conformitate cu legislația în materie vamală, se soluționează după cum urmează:în funcție de cuantumul acestora de organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal sau ANAF"
Pentru soluționarea excepției invocate aceste aspecte sunt relevante: organele fiscale au competență generală privind administrarea creanțelor fiscale, exercitarea controlului, iar contestațiile împotriva deciziilor pentru regularizarea situației, emise în conformitate cu legislația în materie vamală se soluționează în speță de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a subliniat doar că impozitele, taxele și alte sume care se datorează, potrivit legii, în vamă sunt administrate de către organele vamale fără a avea în vedere faptul că ea este cea care are competență generală privind administrarea acestor creanțe, ea exercită controlul și de asemenea este competentă să soluționeze contestația la decizia de regularizare a cărei suspendare se solicită.
Pentru aceste considerente urmează să se respingă acest motiv de recurs, această excepție a fost corect soluționată de către tribunal.
Celelalte motive de recurs sunt comune celor două recurente deci vor fi analizate împreună.
Potrivit dispozițiilor articolului 14 din Legea 554/2004. "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente după sesizarea în condițiile art.7 autorității publice care emis actul sau autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Art.14 din Legea 554/2004 reglementează posibilitatea suspendării actelor administrative atacate până la pronunțarea instanței de fond în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art.7 autorității publice care emis actul.
În speță, reclamanta formulat plângere prealabilă, contestație împotriva Deciziei nr3436/04.06.2008 laautoritatea emitentă, fapt confirmatcu înscrisurilee la dosar și necontestat de către pârâte și depus cauțiune.
Se vor analiza în consecință întrunirea celorlalte două cerințe respectiv, existența "cazului bine justificat și pagubei iminente ".
Sunt cazuri bine justificate împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ (art.2 alin.1 lit. din Legea 554/2004). Paguba iminentă este prejudiciul material viitor și previzibil sau după caz perturbarea previzibilă gravă funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public (art.2 alin.1 lit. ).
Se reține, deci, că admiterea cererii de suspendare este condiționată de dovedirea unor motive bine justificate și unei pagube iminente ce ar putea leza patrimoniul reclamantului sau ar perturba grav funcționarea unei autorități publice sau unui serviciu public. Cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, ele determinându -se reciproc, logic neputându -se vorbi despre caz bine justificat fără exista pericolul producerii pagubei și invers nu poate fi vorba despre iminența pagubei când cazul nu este bine justificat.
În speță,cu ocazia reverificării declarației vamale de import temporar în regim suspensiv de perfecționare activă nr. 17708/13.10.2006, s-a reținut că termenul de încheiere acordat reclamantei, prevăzut în autorizația de perfecționare activă emis de B nr. 828/2005 nu a fost respectat. Ca urmare, s-a întocmit procesul verbal de control nr. 3435/04.06.2008, iar la baza lui s-a emis Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 3436 din 04.06.2008, stabilindu-se în sarcina reclamantei obligații de plată reprezentând drepturi vamale constând în comision, TVA cu majorări și penalități aferente, în sumă totală de 258.312 lei.
Prin contestația formulată societatea susținut că din actele administrative întocmite nu rezultă în mod expres și cu claritate modul în care organele de control au ajuns la sumele ce îi sunt imputate societății, iar organul de control a refuzat să ia în considerare deconturile cu consumurile specifice prezentate în justificarea operațiunilor de import- export și de producție în sistem lohn. Acestea precum și nemotivarea acestui refuz sunt aspecte de natură să creeze îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ atacat. Cu ocazia soluționării cererii de suspendare instanța nu analizează fondul ci doar îl "pipăie ". Din acest motiv sunt admise inclusiv probe care nu sunt administrate nemijlocit de către instanță. Efectuarea unei expertize tehnice în conformitate cerințele art. 201 Cod procedură civilă și cu respectarea prevederilor din Ordonanța de Guvern 2/2000 va fi dispusă la soluționarea fondului pricinii deduse judecății. Cererea de suspendare se judecă de urgență și cu precădere, suspendarea este o măsură provizorie.
Prin punerea în executare deciziei s-ar produce pagubă iminentă în patrimoniul reclamantei prin lipsa fondurilor necesare desfășurării activității curente cu consecința închiderii fabricii și piererii locurilor de muncă pentru angajații acesteia.
Expertiza extrajudiciară coroborată cu celelalte înscrisuri depuse la dosar au format convingerea instanței că neacordarea suspendării ar produce pagubă ce nu s-ar putea repara ulterior,o pagubă nu doar materială în patrimoniul societății ci și un prejudiciu persoanelor care își desfășoară activitatea în această întreprindere. În situația economică actuală intrarea în insolvență societății, pierderea locurilor de muncă de către cei 308 angajați, dar și imposibilitatea obținerii unei creditări ar avea efecte greu de remediat în situația admiterii pe fond acțiunii.
Raportat la circumstanțele cauzei, apreciem că în speță condiția "pagubei iminente " se verifică. De asemenea, am arătat că există "cazul justificat ".
Pentru pronunța soluție cu privire la cererea dedusă judecății instanța va avea în vedere și recomandarea nr. (89) 8 din 13.09.1989 Comitetului de Miniștri din cadrul Comisiei Europene care considerat că este de dorit să se asigure persoanelor protecție jurisdicțională provizorie în funcție de împrejurările concrete ale cauzei pentru nu cauza acestora un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat pe măsura posibilului.
Prin suspendarea executării actelor administrativ fiscale bugetul de stat nu suferă nici un prejudiciu. În situația respingerii acțiunii reclamantei aceasta va achita toate sumele datorate la care se vor adăuga majorările de întârziere calculate până la data plății.
Pentru toate considerentele arătate apreciind că sunt întrunite condițiile art.14 din Legea 554/2004 instanța urmează să constate că măsura dispusă de tribunal este legală și temeinică.
În consecință în baza art. 312 alin 1 raportat la art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursurile declarate și să mențină sentința civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentele pârâte Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B și Direcția Generală a Finanțelor Publice C împotriva încheierii din 30.11.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2010
Președinte JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
- - - -
Cu opinia separată, în sensul admiterii recursului Direcției Generale a Finanțelor Publice C și modificării în parte a încheierii recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice C și respingerii cererii de suspendare formulată în contradictoriu cu această pârâtă.
JUDECĂTOR 3: Clara Elena
- -
Grefier
OPINIA SEPARATĂ:
Contrara opiniei majoritare, apreciez că în prezenta cauză Direcției Generale a Finanțelor Publice C nu are calitate procesuală pasivă, deoarece obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă cererea de suspendare a executării unui act administrativ fiscal emis de ANAF-- B-
Astfel, excepția invocată de pârâta DGFP C este întemeiată deoarece potrivit art. 14 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004:" (1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiileart. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
(2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților".
Interpretând logic aceste dispoziții legale care reglementează instituția suspendării executării actelor administrative, rezultă că litigiul se poartă între părțile vizate de actul a cărui suspendare se solicită, respectiv emitentul actului și persoana căreia i se adresează acesta. Mai mult, în această situație sunt respectate garanțiile procesuale, respectiv dreptul la apărare și principiul contradictorialității, care guvernează procesul civil.
Pentru aceste considerente, față de dispozițiile art. 312 al 1 și 2 Cod procedură civilă, consider că recursul formulat de pârâta DGFP C ar fi trebuit admis, urmând ca încheierea atacată să fie modificată în parte în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice C invocate de această recurentă.
Judecător
- -
Red. /19.02.2010/op CC/23.03.2010
Dact.CC/ 1.03.2010/ 24.03.2010
- 6 ex.-
Jud. fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Constantin Epure, Clara Elena
