Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 124/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 124/2009
Ședința publică din 23 martie 2009
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
S-a luat în examinare,pentru pronunțare, după declinare de la Tribunalul Cluj, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC SRL în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
În data de 20 martie 2009 s-au depus la dosarul cauzei, transmise pe fax, concluzii scrise din partea reclamantei (66-67).
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 martie 2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin contestația formulată la data de 7 august 2008 reclamanta SC SRL a chemat în judecată pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C solicitând admiterea acesteia, respectiv desființarea în parte a deciziei de impunere nr. 567 din 2 iulie 2008, în ceea ce privește sumele cuprinse la punctul 2.1.1. din decizia atacată ca fiind neîntemeiate.
În dezvoltarea motivelor contestației, reclamanta arată că, prin decizia de impunere nr. 567 din 2 iulie 2008 s-au stabilit în sarcina acesteia obligații suplimentare de plată reprezentând taxă pe valoare adăugată- lunar în cuantum de - lei, la care au fost calculate penalități de întârziere în cuantum de - lei.
Decizia ce face obiectul contestației a fost emisă în baza raportului de inspecție fiscală generală nr. 617 din data de 2 iulie 2008.
Acest raport a fost întocmit în urma efectuării unei inspecții fiscale generale, de către organele fiscale, în perioada 12 iunie 2008-2 iulie 2008, inspecția vizând, între altele, modalitatea de calculare și virare a taxei pe valoarea adăugată pe perioada 19 iulie 2005-30 aprilie 2008.
Modalitatea de calculare a TVA este reglementată de art. 1522din Codul fiscal, potrivit căruia pentru livrările de bunuri second-hand, persoana impozabilă revânzătoare va aplica regimul special constând în calcularea TVA la marja de profit.
În urma verificării evidențelor contabile, a datelor înscrise în jurnalele de vânzări și cumpărări, a documentelor justificative, precum și a deconturilor TVA, organele de inspecție fiscală au reținut faptul că reclamanta a "furnizat partenerilor din statele membre ale UE codul valabil de înregistrare ca plătitor de TVA pe baza căruia furnizării au efectuat livrările în regim de scutire".
S-a mai reținut că reclamanta "a efectuat pentru operațiunile respective înregistrările contabile cu privire la regimul normal de TVA, în timp ce la vânzările efectuate a aplicat regimul special de TVA respectiv marja profitului".
Organele de inspecție fiscală au apreciat că în situația în care societatea reclamantă "a efectuat achiziții de mașini second-hand din alt stat membru și a furnizat codul d e identificare în scopuri de TVA, aceasta nu mai putea aplica la revânzarea mașinilor taxarea în regim de marjă".
Astfel, art. 1522alin 7 din Codul fiscal prevede posibilitatea, pentru persoana impozabilă revânzătoare, de a aplica fie regimul normal de taxare, fie regimul special, astfel încât aplicarea unuia dintre cele două regimuri rezultă din modul în care societatea a calculat și vărsat TVA.
La data de 18 august 2008, reclamanta a înregistrat o cerere de suspendare a executării silite în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
În dezvoltarea motivelor acestei cereri, reclamanta arată că, împotriva deciziei de impunere nr. 567 din 2 iulie 2008 formulat contestație, înregistrată la registratura DGFP C sub numărul 27060/7 august 2008 la care nu a primit încă un răspuns.
Întrucât reclamanta contestă chiar existența obligațiilor de plată stabilite prin decizia de impunere, cererea acesteia de suspendare este legală, formulată cu bună-credință, și perfect admisibilă.
În continuare, reclamanta arată că, în situația în care s-ar trece la poprirea conturilor acesteia, iar ulterior instanța ar constata nelegalitatea titlului executoriu, ar urma să se dispună întoarcerea executării, potrivit dispozițiilor art. 4041-4042din codul d e procedură civilă, în baza principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis.
Este însă impozabilă recuperarea efectivă a bunurilor valorificate în cadrul executării silite, știut fiind că practica DGFP nu este de restituire a sumelor de bani încasate și nedatorate, ci de compensare cu eventuale datorii.
Deși art. 117 lit h din codul d e procedură fiscală prevede restituirea sumelor rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite, acest lucru presupune o procedură lungă și greoaie prin care sumele de recuperat vor fi mai întâi incluse în proiectul de buget al DGFP C pentru exercițiul bugetar următor.
Până la momentul restituirii efective a sumelor, se vor naște în sarcina reclamantei datorii către bugetul de stat, urmând a se face compensarea potrivit art. 116 din codul d e procedură fiscală.
Caracterul ireparabil al prejudiciului rezultă pe de o parte din dificultatea recuperării ulterioare a bunurilor valorificate în cadrul executării iar pe de altă parte, din faptul că reclamanta ar fi lipsită de folosința unor importante sume de bani pe o perioadă nedeterminată, ceea ce i-ar îngreuna în mod semnificativ activitatea, putând duce chiar la încetarea acesteia, respectiv la crearea unei stări de insolvență.
Pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C prin întâmpinarea depusă la data de 17 octombrie 2008 invocă pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a DGFP
În dezvoltarea motivelor expuse în întâmpinare, pârâta arată că, deoarece actul administrativ a cărei suspendare se solicită nu a fost emis de către instituția pârâtă este evident că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Chiar în situația în care instanța ar pronunța o hotărâre prin care să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. 567/2 iulie 2008 în contradictoriu cu DGFP C, aceasta nu ar pute fi pusă în executare de către C-
Prin sentința civilă nr. 2028 din 31 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta SC SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C în favoarea Curții de APEL CLUJ.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
Or, prin prezenta cerere, reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 567/02.07.2008 prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații suplimentare de plată reprezentând taxă pe valoare adăugată -lunar, în cuantum de 2.103.056 lei, la care au fost calculate penalități de întârziere în cuantum de 196.371 lei. Având în vedere că suma stabilită prin decizia de impunere a cărei suspendare se solicită este mai mare de 500.000 lei, competența materială de soluționare a prezentei cauze aparține Curții de APEL CLUJ, în acord cu dispozițiile legale menționate mai sus.
La data de 24 noiembrie 2008, reclamanta a depus o extindere de acțiune, prin care a chemat în judecată și pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, arătând că, în urma soluționării contestației formulată de aceasta, împotriva deciziei de impunere nr. 567 din 2 iulie 2008 fost emisă decizia nr. 312 din 26 septembrie 2008.
Reclamanta a atacat în instanță această decizie, având termen de judecată la data de 6 martie 2009, și ca atare fiind această situație înțelege să solicite suspendarea deciziei de impunere nr. 567 din 2 iulie 2008 în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de suspendare a executării silite.
Examinând acțiunea prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 14 alin 1 di Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Prin urmare, suspendarea actelor administrative unilaterale poate fi dispusă de instanță până la soluționarea cereriiîn cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În speță instanța va aprecia că cerințele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile legale amintite mai sus nu sunt îndeplinite. Astfel, cererea reclamantei nu se circumscrie sfereicazurilor bine justificateîntrucât nu se poate susține cu temei că este posibil ca actul administrativ unilateral al pârâtei să fie pus în executare anterior momentului la care o instanță de judecată să se fi pronunțat irevocabil cu privire la legalitatea acestuia cu consecința producerii unor prejudicii care ulterior nu ar putea fi reparate, prejudicii care ar putea decurge din eventuala executare silită a obligațiilor fiscale, ipoteza normei legale nefiind îndeplinită.
Este cunoscut faptul că art. 14(1) din Legea nr. 554/2004 condiționează suspendarea executării unui act administrativ deexistența unui caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente,condiții cerute a fi îndeplinite și a căror verificare trebuie făcută prin raportare la definițiile pe care însuși legiuitorul le-a dat acestor expresii/termen, respectiv la art. 2(1) lit.ș) și t).
Totodată prin nr. R(89) 8 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei se arată că măsurile de protecție provizorie - ce pot îmbrăca și forma suspendării executării actului administrativ - pot fi acordate dacă executarea actului este de natură să cauzeze prejudicii grave ireparabile doar cu dificultate, și sub condiția existenței unui cazprima facieîmpotriva validității actului respectiv, ipoteză neîntrunită în speță.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia cererea de suspendare formulată de către reclamantă ca fiind nefondată iar în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004 o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea precizată și extinsă formulată de reclamanta SC SRL cu sediul în C-N-. 40 județul C împotriva pârâților ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C cu sediul în C-N- județul C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C cu sediul în C-N str. nr. 19 județul C
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
Red./
5 ex./08.04.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
