Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 129/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR.129
Ședința publică din data de 15 iulie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, Bulevardul, -. A,. 22, județul D, în contradictoriu cu pârâtulMINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B, sector 3,-.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 8 iulie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea reclamantului să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 15 iulie 2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, Secția comercială și de contencios administrativ, sub nr-, reclamantul a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, să se dispună suspendarea Ordinului nr.251 din 24.04.2009 și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr.251 din 24.04.2009 a fost eliberat din funcția de Director Executiv al Oficiului Județean de Consultanță Agricolă D și, ca urmare, a formulat contestație împotriva acestei măsuri, cerere înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-, cu termen de judecată la data de 16.09.2009. Întrucât termenul acordat este îndepărtat și faptul că prin acest ordin îi sunt încălcate grav drepturile, aducându-i, totodată, prejudicii, a formulat prezenta cerere de suspendare a ordinului sus-menționat, până la soluționarea irevocabilă a contestației formulată.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar Ordinul nr. 251 din 24.04.2009 (fila 4 dosar).
În termen legal, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, pe cale de excepție, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, pârâtul a arătat că reclamantul nu a sesizat autoritatea emitentă a actului a cărui suspendare se solicită și nici nu a făcut vreo dovadă în aceste sens, potrivit art. 7 coroborat cu art. 12 din Legea nr. 554/2004, respectiv plângerea prealabilă.
Pe fondul cauzei, se susține că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, care prevăd că, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond, iar lipsirea de salariu a reclamantului, urmare revocării sale din funcție, nu poate fi apreciată ca o pagubă iminentă, deoarece pagubele legate de drepturile salariale constituie o problemă de fond, putând fi obținute ca despăgubiri materiale în condițiile în care s-ar dispune anularea ordinului atacat.
De asemenea, apreciază pârâtul că susținerea reclamantului în sensul că este grav prejudiciat, nu are temei legal, întrucât acestuia i s-a oferit posibilitatea de a-și continua activitatea pe un post de execuție în cadrul Oficiului Județean de Consultanță Agricolă D, asigurându-i-se, pe această cale, dreptul la muncă și obținerea unui salariu corespunzător muncii prestate.
În ceea ce privește paguba iminentă, pârâtul arată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, întrucât nu există dovada certă a faptului că reclamantul nu mai are posibilitatea angajării pe un post de execuție în cadrul D, iar diminuarea venitului salarial, față de cel corespunzător funcției de conducere, nu echivalează cu lipsa mijloacelor de subzistență.
La termenul din data de 6 iulie 2009, Curtea a supus dezbaterii părții prezente excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât pe cale de întâmpinare, potrivit art. 137.pr.civilă, excepție pe care a respins-o, întrucât, conform art. 15 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării unui act administrativ unilateral se poate cere pentru cazurile și condițiile prevăzute de art. 14 din lege, odată cu sesizarea instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului sau printr-o acțiune separată; promovarea cererii de suspendare nu este, însă, condiționată de dovedirea de către titularul ei a efectuării procedurii prealabile obligatorii, ce precede acțiunea în anularea actului pretins vătămător, potrivit art. 7 din Legea contenciosului administrativ. Singura dovadă pe care trebuie să o producă titularul cererii de suspendare este aceea a sesizării instanței de contencios administrativ, în sensul anulării actului vătămător, dovada pe care acesta a făcut-o prin promovarea cererii ce face obiectul dosarului nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI.
Analizând cererea de față, prin prisma argumentelor invocate, raportat la textele de lege incidente în cauză, dar și la actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr. 251 din 24.04.2009, emis de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, pârâta a acordat un preaviz de 30 de zile, în perioada 24.04.2009 - 23.05.2009, reclamantului, care îndeplinea funcția de director executiv al Oficiului Județean de Consultanță Agricolă D, prin același act administrativ prevăzându-se și faptul că, la data expirării acestui interval de timp, reclamantul va fi eliberat din funcția publică de conducere, respectiv director executiv al acestui oficiu.
La emiterea acestui act, s-au avut în vedere dispozițiile art.III alin.1 si 11 din OUG nr.37/2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației și art. 99 alin.1 lit.b și alin.3,4,5,6,7 din Legea nr.188/1999, privind statutul funcționarului public. Din analiza sumară a ordinului contestat, raportată la textele de lege invocate în susținerea lui, rezultă că la baza adoptării măsurii de eliberare din funcția publică se află reorganizarea statuată prin act normativ cu putere de lege, respectiv OUG nr. 37/2009, ale cărei dispoziții prevăd că funcția publică de director executiv a fost desființată, postul urmând a fi ocupat prin concurs, în baza unui contract de management. Practic, funcția de conducere respectivă nu mai este o funcție publică în sensul Legii nr. 188/1999.
Pe de altă parte, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul sau autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond. Așadar, actele administrative fiind executorii din oficiu și prin ele însele, fără intervenția unui alt organ pentru a le investi cu formulă executorie, legea pune la îndemâna celui vătămat prin acest act, posibilitatea suspendării lor, atunci când sunt contestate din punct de vedere al legalității și când prin executarea lor s-ar putea produce o pagubă iminentă persoanei protejată prin instituția contenciosului administrativ. Necesitatea dovedirii acestor două condiții este imperativă.
În ceea ce privește prima condiție, aceea a contestării legalității actului vătămător, Curtea constată faptul că, în afara unei simple afirmații cuprinsă în sintagma "acest ordin îmi încalcă grav drepturile", reclamantul nu a făcut în niciun fel o minimă dovadă a nelegalității actului a cărui suspendare se cere. În condițiile în care nu s-a probat un refuz nejustificat al autorității de a angaja reclamantul pe un alt post, nu există în această fază procesuală motive de natură a crea o îndoială serioasă asupra temeiniciei actului și de a se circumscrie noțiunii de "caz bine justificat", avută în vedere de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, aceea a iminenței producerii unei pagube, aceasta trebuie să fie consecința executării unui act, și nu însăși executarea lui; atâta vreme cât reclamantul nu a făcut dovada certă că nu mai are posibilitatea angajării pe un post de execuție în cadrul autorității, iar o posibilă diminuare a salariului față de cel corespunzător funcției de conducere nu echivalează cu lipsa mijloacelor de subzistență, Curtea apreciază ca nici această condiție nu este îndeplinită. De altfel, doctrina și practica sunt constate în a aprecia că măsura destituirii dintr-o funcție publică nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat pentru suspendare ( vezi decizia nr. 507/2007 a ICCJ, Secția contencios administrativ și fiscal, în,Legea contenciosului administrativ. Comentarii și explicații. 2,Ed., B 2009, p. 296).
În considerarea acestor argumente, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 3 alin.1 si 11 din OUG nr.37/2009 și art. 3 din Legea nr.188/1999, Curtea va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 251 din 24.04.2009, emis de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, formulată de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, Bulevardul, -. A,. 22, județul D, în contradictoriu cu pârâtulMINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B, sector 3,-.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iulie 2009.
Președinte,
- - -
Grefier,
- -
Fiind plecată în concediu de odihnă,
se semnează de către
primul grefier.
Red.
Tehnored.
4 ex./16.07.2009
Operator de date cu caracter personal,
notificare nr. 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana
