Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 131/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 131/F-CC
Ședința publică din 24 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare,în primă instanță, potrivit Legii Contenciosului Administrativ contestația formulată de contestatoarea - -- COM SRL, cu sediul în Curtea de A,-, județul A, împotriva deciziei nr. 79/01.08.2008 emisă de A, intimată fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE P, cu sediul în Pitești, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns contestatoarea reprezentată de avocat A și intimata reprezentată de consilier juridic.
Procedura, legal îndeplinită.
Contestația legal timbrată prin anularea taxei de timbru achitată cu chitanța nr. -/ 11.09.2008 în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0.30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează instanței că la dosar s-a depus întâmpinare.
Se comunică contestatoarei copie de pe întâmpinare.
Apărătorul contestatoarei, avocat A, depune la dosar taxa de timbru, raportul de expertiză întocmit în cauza penală și o sentință a Tribunalului Argeș, cu titlu de speță, solicită proba cu înscrisuri pe care le-a depus la dosar odată cu contestația.
Apărătorii părților având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea apreciază contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul contestatoarei, avocat A solicită admiterea contestației desființarea Deciziei nr.79/01.08.2008 ca fiind netemeinică și nelegală și obligarea pârâtei A la soluționarea contestației formulată împotriva Raportului de inspecție fiscală nr.23898/29.05.2008 și a Deciziei de impunere nr.453/29.05.2008, contestație înregistrată sub nr.28869/19.06.2008 la, A, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul contestatoarei, av.A precizează că contestat Decizia nr.79/01.08.2008 emisă de A, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.În cauză soluționarea contestației este cea care poate elucida asupra existenței unui prejudiciu. Raportul contabil efectuat în cauza penală, evidențiază că reclamanta nu datorează suma pretinsă de către organul de control, ci pur și simplu, nu există prejudiciu sau acesta este infim.
Modul cum a acționat Pitești este abuziv, atâta timp cât pe de o parte, procedează la suspendarea soluționării contestației formulate, iar pe de altă parte, începe executarea silită împotriva societății.
Având în vedere, că raportul de inspecție fiscală, nu cuprinde nici un fel de mențiuni referitoare la indiciile săvârșirii unei fapte penale de către administratorul societății, în cazul de față, nu se impune suspendarea soluționării contestației.
Apărătorul contestatoarei mai precizează și faptul, că odată cu efectuarea controlului, intimata era obligată să întocmească un proces verbal de constatare, însă acest proces verbal, nu este depus la dosar, întrucât nu a fost întocmit.
Reprezentantul intimatei consilier juridic, solicită respingerea contestației promovată de - - - COM SRL, potrivit motivelor expuse pe larg în întâmpinarea de la dosar; precizează că i-au fost prezentate toate înscrisurile emise de organul de control, fiind obligat să înainteze sesizare penală, iar în funcție de soluționarea sesizării, prejudiciul poate crește.
- precizează că raportul de expertiză depus la dosar este o probă extrajudiciară, deoarece este efectuat într-o cauză penală, solicitându-se completarea acestuia.
Reprezentantul intimatei consilier juridic, arată că nu poate soluționa această contestație în momentul de față, până nu se va pronunța o soluție penală.
CURTEA
Asupra acțiunii de față, constată:
La data de 13.08.2008, reclamanta - -- COM SRL Curtea de Aas olicitat instanței să dispună anularea Deciziei nr. 79/01.08.2008, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, pentru a fi obligată să-i soluționeze contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală nr.23898/29.5.2008, a deciziei de impunere nr.453/29.05.2008 și de asemenea, să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta susține, că organele de inspecție fiscală au efectuat un control fiscal la sediul său, având ca scop verificarea modului de calculare, constituire și virare a obligațiilor fiscale la bugetul de stat (impozit pe profit și TVA), pentru perioada 01.02.2002 - 31.12.2007. În urma efectuării controlului, au fost întocmite raport de inspecție fiscală și decizie de impunere, stabilindu-se că datorează sumele: 219.479 lei, reprezentând impozit pe profit, 208.881 lei, majorări de întârziere, 235.036 lei TVA și 19.123 lei, majorări de întârziere TVA.
A formulat contestație împotriva actelor de control, iar prin Decizia nr.79/01.08.2008, pârâta a suspendat soluționarea, reținând înștiințarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea d Argeș, întrucât există indici despre săvârșirea unor infracțiuni, ca urmare a efectuării unor tranzacții economice fictive cu diverși agenți economici, la care nu se confirmă înregistrarea în evidența contabilă a facturilor emise, existând astfel o strânsă legătură între stabilirea obligațiilor fiscale constatate prin raportul de inspecție fiscală și faptele care urmează să fie cercetate penal.
Apreciază că soluția adoptată de pârâtă este nelegală, deoarece, în raportul de inspecție fiscală, nu au fost reținute fapte care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni. - subliniază, că decizia de suspendare, reține vinovăția administratorului său, prin prisma înregistrării în contabilitate a facturilor, de la alte societăți cu care aceasta a colaborat și la care s-au constatat nereguli
Consideră abuzivă măsura adoptată de către pârâtă, deoarece raportul de inspecție fiscală nu reține în sarcina sa, nereguli cu privire la înregistrările contabile, iar pe de altă parte, a fost începută executarea silită împotriva sa.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației, motivând corecta aplicare a dispozițiilor art.219 alin.12 lit.a din OG nr.92/2003.
A fost administrată proba cu acte.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține, că prin Raportul de inspecție fiscală nr.23898/29.05.2005, reprezentanții pârâtei au efectuat un control la reclamantă, având ca obiect verificarea, respectarea legii, cu privire la impozitul pe profit, TVA, A, șomaj, etc.
Ca nereguli au stabilit, că reclamanta a făcut aprovizionări en gross, cu materiale de construcții pentru revânzare, făcând deducere de, a înregistrat în contabilitate în ordine cronologică facturile de la furnizori, deși au fost emise la intervale de timp diferite, "efectuând plata în numerar, în limitele prevăzute de lege", nu a achitat TVA către bugetul de stat în perioada 01.01.2002 - 31.12.2007; nu a efectuat inventarierea patrimoniului în nici un an fiscal din perioada 01.01.2002 - 31.12.2006; a efectuat tranzacții cu diferite societăți care nu au depus declarații de impozite și taxe, bilanțurile contabile, nu aveau sedii, nu mai erau active, administratorii acestora se aflau în urmărire penală, nefiind găsiți, nu utilizau formulare cu regim special, se aflau în insolvență, etc.
Au constatat că aceste operațiuni nu au fost reale, că sunt nedeductibile fiscal la calculul impozitului pe profit și că reclamanta datorează suma de - lei, cu titlu de impozit pe profit, majorări impozit pe profit, TVA și majorări TVA.
Pentru recuperarea sumei, pârâta a emis Decizia de impunere nr.453/29.05.2008, iar ulterior, a întocmit și formele de executare silită, respectiv: somația nr.-/2762, titlul executoriu din data de 26.06.2008, precum și procesele verbale de sechestru pentru bunuri mobile și imobile, din data de 03.07.2008 (51-58).
La data de 19.06.2008, reclamanta a formulat contestație împotriva actelor de control susținând că a înregistrat în contabilitate, toate facturile fiscale și a achitat achitând marfa integral către furnizori; nu a făcut deduceri de TVA, decât pe bază de documente justificative, respectând toate dispozițiile legale. A criticat actele de control și prin prisma legislației aplicate de către organele de control, motivând că dispozițiile Codului fiscal și ale Codului d e procedură fiscală, nu sunt aplicabile, pe întreaga perioadă supusă verificării.
Prin Decizia nr.79/01.08.2008, pârâta a dispus suspendarea soluționării contestației, motivând că a sesizat organele în drept, cu privire la existența indicilor săvârșirii unor infracțiuni, întrucât există o strânsă interdependență între cele reținute prin actele de control și cele ce se vor stabili de către organul de urmărire penală cu privire la existența sau inexistența naturii infracționale a faptelor săvârșite.
A mai motivat, că cercetările penale se impun, deoarece societatea a înregistrat în evidența contabilă operațiuni nereale, a dedus A în baza unor operațiuni fără scop economic și nu a colectat TVA aferent pentru toate operațiunile efectuate.
A înaintat către Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea d Argeș sesizarea nr.25488/10.06.2008, reținând toate constatările din raportul de inspecție fiscală.
Ca temei de drept, a invocat dispozițiile art.11 lit.c din Legea nr.87/2003 pentru combaterea evaziunii fiscale și art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005, potrivit cărora, constituie infracțiune fiscală;
"Omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile și în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuaste sau a veniturilor realizate" și " evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operațiunii reale ori evidențierea unor operațiuni fictive".
Citind aceste texte de lege, pârâta ar fi trebuit să evidențieze în sesizare, ce a omis în concret reclamanta să evidențieze în actele contabile sau în alte documente sau ce a înregistrat fictiv, să indice operațiunile, facturile, veniturile și cuantumul acestora, de unde rezultă cheltuielile în baza operațiunilor nereale, care sunt operațiunile reale sau fictive, care este vinovăția societății în tranzacțiile încheiate, etc. Fără a se concretiza faptele săvârșite, înșiruirea constatărilor organului de inspecție fiscală, reprezintă doar simple informații sau cel mult fapte, care atrag răspunderea civilă, sau sancțiuni contravenționale (unele fiind deja aplicate).
Practic, administratorul reclamantei, nu este acuzat de săvârșirea unor fapte penale, ci este descris modul în care societatea și-a desfășurat activitatea într-o anumită perioadă, în că organele de cercetare penală, vor putea să facă încadrări în textele de lege.
În aceste condiții, organul fiscal, nu a constatat existența unor indicii infracționale.
Pârâta nu a demonstrat imposibilitatea sa de a soluționa contestația, până la finalizarea cercetărilor penale și nici interdependența dintre cele pretinse în contestație și faptele penale pretinse a fi săvârșite.
În temeiul art.184 alin.1 Cod pr.fiscală, organul fiscal sesizează organul de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală. Nu sunt enumerate elementele constitutive ale infracțiunii.
În speță, nu au fost respectate aceste dispoziții legale.
Raportul de expertiză contabilă, efectuat în dosarul penal nr.903/P/2008, nu evidențiază săvârșirea unor infracțiuni. Este adevărat, că aceasta reprezintă o probă extrajudiciară, ce poate fi completată, însă poate stabili un punct de vedere, în legătură cu activitatea desfășurată de societate; o eventuală greșeală ar putea exista numai în privința calculului sumei datorate bugetului de stat sau a interpretărilor legale, însă nu și în privința înregistrărilor contabile și a elementelor documentelor justificative.
Tocmai pentru că a nu putut determina elementele constitutive ale infracțiunilor, pârâta nu le- concretizat.
Procedându-se la suspendarea soluționării contestației administrative, concomitent cu pornirea executării silite a sumelor stabilite, în actele de constatare, pârâta influențează în mod negativ activitatea societății, în condițiile în care este imprecisă culpa societății și vinovăția administratorului său.
O eventuală soluție penală, care ar stabili că reclamanta datorează o sumă mai mare decât cea stabilită, nu face imposibilă recuperarea ulterioară.
Prin urmare, reclamanta este vătămată în drepturile sale prin decizia supusă anulării, în condițiile în care datoria sa către bugetul de stat este doar prezumativă.
De aceea, în temeiul art.1 și 8 din Legea nr. 554/2004, se va admite contestația, se va anula Decizia nr.79/01.08.2008, obligându-o pe pârâtă, să soluționeze contestația formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de contestatoarea - -- COM SRL, cu sediul în Curtea de A,-, județul A, împotriva deciziei nr. 79/01.08.2008 emisă de A, intimată fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE P, cu sediul în Pitești, județul
Anulează Decizia nr.79/01.08.2008 și dispune obligarea pârâtei să soluționeze contestația formulastă de reclamantă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 sepetembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția com.ercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
8.09.2008
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim
