Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1322/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 1322/R-Cont
Ședința publică din 08 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Gina Achim
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat deDIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE- cu sediul în C,-, Județul D în nume propriu, în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în mun. B,-, sector 1, precum și în numele și pentru DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE A - cu sediul în Pitești,-, Județul A, împotriva sentinței nr. 240/CA/06.07.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Complet Specializat în soluționarea litigiilor de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantăA. cu sediul în Pitești,-, județul A.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din data de 02 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23.04.2009 reclamanta - A - a formulat cerere de suspendare a executării deciziei nr. 12/25.03.2009 privind anularea autorizațiilor de utilizator final nr. 9/25.06.2008 și nr. 11/02.10.2008, în contradictoriu cu emitentul acesteia Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale aflată în subordinea Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin adresa nr. 7349/26.03.2009 pârâta Aap rocedat la transmiterea deciziei nr. 12/25.03.2009, decizie prin care a anulat autorizațiile de utilizator final nr. 9/25.06.2008 și nr. 11/02.10.2008 emise în favoarea reclamantei.
A mai arătat că autorizația de utilizator final nr. 9/25.06.2008 a fost emisă de A pentru achiziționarea în regim de scutire de la plata accizelor, în scopul prevăzut de art. 200 alin.(1) lit. c din Codul fiscal, a produsului rachiu 73% volum alcool (cod NC 2208), în cantitate de 63.989 litri, valabilă de la data de 26.06.2008 până la data de 24.06.2009, iar raportarea (achiziției, stocului și dării în consum) s- făcut prin: situația nr. 7293/17.03.2008, situația nr. 10236 din 15.04.008, situația nr. 19561 /07.07.2008, situația nr. 23280/14.08.2008 și situația nr. 26560/15.09.2009.
Autorizația de utilizator final nr. 11/02.10.2008 a fost emisă de A pentru folosirea în consum propriu și în regim de scutire de la plata accizelor a produsului alcool etilic rafinat 96% ( cod NC 2207) în cantitate de 18062 litri, valabilă de la data de 02.10.2008 până la data de 01.10.2009, cantitatea în cauză nu a fost achiziționată, ci produsă în regim propriu în cadrul "Fabricii de alcool" conform autorizației de antrepozit fiscal nr. /23.12, iar raportarea (producerii, stocului și dării în consum) s-a făcut prin situația nr. 7293/17.03.2008 și situația nr. 10236 din 15.04.2008.
S-a mai arătat că împotriva deciziei nr. 12/25.03.2009 societatea reclamantă a formulat contestație, prin care a solicitat anularea acestui act, ca fiind netemeinic și nelegal.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
Prin sentința nr. 240/CA/06 iulie 2009 Tribunalul Argeș, Complet specializat in soluționarea litigiilor de contencios administrativ si fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul - A, cu sediul în municipiul Pitești,-, județul A, în contradictoriu cu pârâții Direcția Județeană Pentru Accize Și Operațiuni Vamale A, Direcția Regională Pentru Accize Și Operațiuni Vamale
Instanța a dispus suspendarea executării deciziei nr.12/25.03.2009 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A până la pronunțarea instanței de fond, în mod irevocabil.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin decizia nr. 12/215.03.2009 emisă de pârâta A s-a dispus anularea autorizațiilor de utilizator final nr.9/25.06.2008 și nr. 11/02.10.2008 emise pentru - A - Pitești, CUI RO -.
La emiterea deciziei au fost avute în vedere: referatul nr. 7266/25.03.2009 întocmit de prin care se propune anularea autorizațiilor susmenționate, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
La data de 26.06.2009 pârâta Cas olicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, și a Autorității Naționale a Vămilor, având în vedere dispozițiile art. 5 alin.1 și art. 6 alin.1 din Codul vamal.
Tribunalul a apreciat că nu se impune introducerea în cauză a acestei instituții, luându-se în considerare faptul că actul contestat este emis de către pârâta C iar activitatea autorității vamale se exercită și prin direcții regionale pentru accize și operațiuni vamale și prin direcții județene precum și prin birouri vamale, în conformitate cu HG nr. 110/2009.
Pe fondul cererii formulate de reclamantă, întemeiată pe disp.art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de lege: cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Cazul bine justificat este dovedit prin faptul că reclamanta, prin documentele depuse, a raportat instituției eminente achiziția, producerea, stocul și consumul rachiului 73% volum alcool și a alcoolului etilic rafinat 96%. Pe de altă parte, a produs dovezi din care reiese faptul că, alcoolul etilic rafinat nu provine din achiziții de la terți, fiind produsă de societate, motiv pentru care nu-i sunt aplicabile pct. 22 alin.27 din HG nr. 44/2004.
Cu privire la paguba iminentă, s-a reținut îndeplinirea acestei cerințe, prin faptul că A va urmări executarea silită a plății accizelor înainte de soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Regională Pentru Accize Și Operațiuni Vamale C, în nume propriu și pentru B, precum și pentru Direcția Județeană Pentru Accize Și Operațiuni Vamale A, solicitând admiterea recursului în principal modificarea sentinței în sensul respingerii cererii, iar în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare s-a arătat că sentința atacată este nelegală deoarece instanța a încălcat normele procedurale imperative, soluționând pricina fără conceptarea în cauză a Autorității Naționale a Vămilor. Greșit a apreciat instanța că nu se impune conceptarea acestei persoane juridice, așa cum se prevede în art.6 alin.1 din Legea nr.86/2006. Instanța a apreciat greșit că activitatea autorității vamale include și calitatea sa procesuală și de reprezentare, care poate fi susținută inclusiv de birourile vamale.
Nu s-a ținut seama că potrivit art.4 pct.21 din HG nr.110/2009, reprezintă în fața instanțelor interesele statului în cazurile de încălcare a normelor fiscale și vamale.
Sunt invocate prevederile art.85 și art. 87 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
Se arată totodată că sentința atacată nu este motivată, instanța nu a arătat mijloacele de probă și cererile părților, reținând doar îndeplinirea celor două condiții, cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, fără a reține că reclamanta avea dublă calitate: de antrepozit fiscal și de utilizator final.
Se invocă faptul că starea de fapt nu a fost reținută de către instanța de judecată în mod corect. Se impunea să se rețină că reclamanta deține autorizația de antrepozit fiscal din anul 2003 în baza căreia poate produce, transforma sau deține produse accizabile.
Pentru achiziționarea și prelucrarea alcoolului etilic reclamanta a solicitat eliberarea autorizațiilor de utilizator final, pentru o anumită cantitate de alcool. Au fost emise autorizațiile de utilizator final nr.9/25.06.2008 și 11/02.10.2008 care permiteau achiziționarea în regim de scutire de la plata accizelor de produse alcoolice, iar în baza autorizației nr.9/2008 a achiziționat întreaga cantitate de produse accizabile.
Potrivit art.27 pct.2 din HG nr.44/2004, reclamanta avea obligația de a transmite autorității emitente autorizațiilor lunar situațiile privind achizițiile de alcool în regim de scutire, ceea ce nu s-a realizat.
Neprezentarea situației centralizatoare atrage anularea autorizației și odată cu aceasta plata accizelor aferente cantităților achiziționate și utilizate în scopul pentru care a fost emisă autorizația de utilizator final.
În toate cazurile în care antrepozitul fiscal autorizat pentru producerea de alcool achiziționează produse accizabile în regim de scutire de la plata accizelor este necesară deținerea autorizației de utilizator final, care trebuie să depună situația privind achizițiile de alcool, modul de valorificare și stocul.
Astfel situația de fapt reținută de prima instanță, nu este reală, reclamanta nedovedind nelegalitatea actului administrativ atacat.
Se susține că nu se poate aprecia nici existența unui caz bine justificat pentru îndeplinirea condiției prevăzute de art.14 alin.1 din legea nr.554/2004.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingere recursului ca nefondat, arătând că după achiziționarea cantității de alcool s-a efectuat raportarea cantității, a eliberării în consum propriu din situațiile menționate întocmite între 17.02.2008 și 15.09.2008.
De asemenea se arată că sancțiunea care se putea aplica în temeiul nr.HG44/2004, nu era anularea ci revocarea autorizațiilor de utilizator final la data emiterii deciziei.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs nu poate fi reținut atâta vreme cât calitatea procesuală aparține în materia contenciosului administrativ autorității emitente a actului atacat, independent de faptul că are sau nu personalitate juridică.
Calitatea de persoană îndreptățită să reprezinte interesele statului are legătură cu instituția calității de reprezentant iar nu cu cerința calității procesuale pasive. Textul art. 4 pct.21 din nr.HG 110/2009 are în vedere pe de altă parte și reprezentarea intereselor statului prin organele teritoriale, în funcție de emitentul actului.
In ce privește fondul, se constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 14 din nr. 554/2004, cazul bine justificat și paguba iminentă neputând fi reținute, nelegalitatea deciziei nefiind evidentă, așa cum se susține, față de faptul că s-ar fi aplicat o sancțiune greșită.
Astfel, intimata a invocat natura sancțiunii ce putea fi aplicată prin decizia atacată, nr. 12/25.03.2009, respectiv că față de conținutul normei în vigoare atât la data emiterii acesteia cât și la data deciziei de impunere sancțiunea nu putea fi decât revocarea autorizațiilor de utilizator final iar nu anularea acestora.
Se constată că într-adevăr potrivit pct.22 alin. 27 din HG nr. 44/2004, privind normele de aplicare a disp. art. 200 din Codul fiscal peratorii economici care dețin autorizație de utilizator final au obligația de a transmite autorității fiscale emitente a autorizației, lunar, până la data de 15 lunii următoare celei pentru care se face raportarea, o situație privind achizițiile de alcool etilic în regim de scutire directă, care va cuprinde: cantitatea de alcool etilic achiziționată, cantitatea de alcool etilic utilizată în scopul pentru care a fost acordată scutirea, stocul de alcool etilic la sfârșitul lunii, cantitatea de produs finit rezultată.
Alineatul următor prevede că neprezentarea în termen a situației prevăzute la alin. (27) atragerevocareaautorizației de utilizator final și odată cu aceasta plata accizelor aferente atât cantităților achiziționate și/sau utilizate în perioada de raportare, cât și cantităților aflate în stoc la data la care decizia de revocare produce efecte.
Decizia atacată a dispus anularea autorizațiilor de utilizator final din 25.06.2008 și din 02.10.2008, arătând că produce efecte începând cu data emiterii acestora.
Sub aspect substanțial textul consacră o sancțiune intitulată revocare, susceptibilă de efecte retroactive, ceea ce o califică drept o instituțiesui generis.
Anularea autorizației de utilizator final ca sancțiune este reglementată la pct. 22 alin. 29 pentru alte cauze decât lipsa raportării lunare, concomitente emiterii actului, fiind vorba despre o reală nulitate și efectele sale retroactive aferente.
Textul nu a fost modificat având aceeași formă și în prezent.
Ceea ce se invocă de către reclamantă este faptul că organul emitent a ales greșit sancțiunea anulării deși nu erau incidente cauze prevăzute de alin. 29 sus menționat, motivul măsurii fiind nerespectarea obligației de raportare prevăzută de art. 22 alin. 27 (13). Numai că și revocarea reglementată de art. 22 pct. 28 produce aceleași efecte retroactive, respectiv plata accizelor aferente atât cantităților achiziționate și/sau utilizate în perioada de raportare, cât și cantităților aflate în stoc la data la care decizia de revocare produce efecte. Aceste efecte sunt expres prevăzute de norme, chiar dacă de o manieră care excede dreptului comun, astfel că față de modul de reglementare se constată că organul fiscal a aplicat sancțiunea de la alin. 28 cu efectele sale acolo recunoscute deși a numit-o eronat anulare.
În ce privește îndeplinirea obligațiilor reclamantei relativ la raportare se constată că în calitatea pe care aceasta o deține se supune pe de o parte prevederilor art. 197 Cod fiscal iar pe de altă parte art. 200 alin final Cod fiscal. Astfel, raportările sale trebuie realizate în baza calității de antrepozitar autorizat dar și ca utilizator final (pct.22 alin. 14 din norme).
Este cert că raportările efectuate de reclamanta intimată în 17.03.2008 și 15.04.2008 nu intrau sub incidența autorizației de utilizator final nr. 9/25.06.2008 față de data emiterii acesteia.
Celelalte raportări menționate în întâmpinare și susținute cu înscrisuri la dosar nu au în vederecantitatea de produs finit rezultatăprin utilizarea produsului în activitatea proprie, ci numai cantitatea utilizată ( 30 și 34), iar în raportarea din iulie 2008 se menționează cantitatea utilizată în activitatea proprie și stocul final.
Nu se poate reține că nu se aplică intimatei pct. 22 alin. 27 din Normele de aplicare a Codului fiscal, deoarece potrivit textului menționat orice perator economic, ce deține autorizație de utilizator final are obligația de a transmite autorității fiscale emitente o situație privind achizițiile de alcool etilic în regim de scutire directă, care va cuprinde pe lângă alte mențiuni și cantitatea de produs finit rezultată. Faptul că în speță este vorba despre o cantitate produsă în unitatea proprie și nu despre o achiziție nu înlătură obligația de a depune informația cu privire la cantitatea de produs finit rezultată, scopul acestei reglementări fiind evitarea comercializării produselor accizabile fără plata accizei și fără posibilitatea unui control efectiv realizat de către organele fiscale.
Pe de altă parte nu s-a dovedit de către intimată contestarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 09F/24.03.2009 (37 doar fond), în care s-a reținut că nu au fost depuse raportările prevăzute de pct. 22 alin. 27 din nr.HG 44/2004.
Ca atare, cele reținute de către prima instanță nu se verifică, cerințele art. 14 alin. 1 din nr. 554/2004 nefiind întrunite.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 20 din nr. 554/2004 rap. la art. 312 proc.civ. instanța va admite recursul, va modifica sentința și va respinge cererea de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat deDIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE- cu sediul în C,-, Județul D în nume propriu, în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în mun. B,-, sector 1, precum și în numele și pentru DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE A - cu sediul în Pitești,-, Județul A, împotriva sentinței nr. 240/CA/06.07.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Complet Specializat în soluționarea litigiilor de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantăA. cu sediul în Pitești,-, județul A.
Modifică sentința iar pe fond respinge cererea formulată de reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
8 ex/11.12.2009
Jud. fond
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
