Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1369/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1369
Ședința publică de la 13 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 10 iunie 2008 privind soluționarea recursului declarat de declarat de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, împotriva sentinței nr. 657 din 05 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 10 iunie 2008 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când instanța pentru a se depune concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei la data de 13 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.657 din 5 martie 2008, Tribunalul Dolja admis cererea formulată de reclamanta -" Internațional ", a suspendat executarea deciziei de regularizare nr.4057/19.12.2007 și a procesului verbal de control nr.40054/19.12.2007, emise de ANAF - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, până la soluționarea acțiunii în fond.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal înregistrată sub nr. 40057/19.12.2007 și procesul-verbal de control nr. 40054/19.12.2007, emise de către - Direcția pentru accize și operațiuni vamale C, s-au stabilit obligațiile de plată suplimentare în sarcina reclamantei - International SRL, iar prin somația nr. 2084/22.01.2008, emisă de către - Direcția pentru accize și operațiuni vamale C, a fost înștiințată reclamanta că figurează în evidența fiscală cu suma totală de 92.919 de lei, pentru care s-a început executarea silită.
Împotriva titlurilor executorii (decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal înregistrată sub nr. 40057/19.12.2007 și procesul-verbal de control nr. 40054/19.12.2007, emise de către - Direcția pentru accize și operațiuni vamale C), reclamanta a formulat contestație la organul emitent care a fost respinsă prin decizia nr. 10/05.02.2008, astfel încât, în ședința din data de 05.03.2008, reclamanta a precizat că temeiul cererii de suspendare este art. 15 din Legea 554/2004.
Potrivit art. 15 din Legea 554/2004,Suspendarea actului administrativ unilateral poate fi solicitată de către reclamat, pentru motivele prevăzute de art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei", iar art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 dispune că se poate suspenda executarea actului administrativ,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente".
Pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ este necesară îndeplinirea condiției privind existența unui caz bine justificat, în sensul unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, soluția suspendării trebuie dispusă pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
Textul cere ca, pe lângă,iminenta pagubă", să înfățișeze instanței și alte împrejurări (legate de starea de fapt, de diligențele depuse, de atitudinea autorității, de posibile efecte asupra altor persoane, aspecte referitoare la situația sa socială sau la alte situații juridice conexe regimului administrativ determinat de actul atacat etc.) care să fie de natură a argumenta că este vorba de,un caz bine justificat".
S-a constatat că în perioada 11.01.2005-26.10.2005, reclamanta a efectuat, prin Birourile vamale C și Tg-J un număr de 19 operațiuni vamale de import mărfuri second hand, mărfuri care, în baza dovezilor de origine prezentate (declarație de origine dată pe factura externă), au beneficiat la import de un regim tarifar preferențial, iar ulterior, prin adresele Direcției regionale pentru accize și operațiuni vamale C nr. 21.692/04.07.2007 și nr. 24.5511/31.07.2007, s-a solicitat Autorității Naționale a Vămilor B efectuarea unui control,a posteriori", în baza art. 32 din Protocolul 4 anexa la Acordul României -, al documentelor de origine al mărfurilor importate, constatându-se că mărfurile nu sunt originare în sensul prevederilor Protocolului 4 și deci nu beneficiază de regimul preferențial prevăzut de acord.
Așadar, s-a constatat în cauză existența unei cauze bine justificate, de vreme ce reclamanta beneficiase de unele facilități la importul de mărfuri second hand, iar după circa 2 ani sunt recalculate obligațiile suplimentare.
Cât privește,paguba iminentă", se reține că în art. 2 alin. 1 litera ș) s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Societatea reclamantă se găsește astfel în situația unei pagube iminente, dat fiind că prin poprirea acestor sume de bani s-ar paraliza activitatea societății reclamante, prin punerea în imposibilitate de plată și desfășurarea activităților comerciale și economice, dată fiind suma considerabilă ce s-a calculat drept obligație suplimentară.
Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, care criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
Arată recurenta că instanța de fond a pronunțat o sentință cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod pr.civilă) și că totodată nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art.304 pct,7 Cod pr.civilă).
Se arată că instanța de judecată nu a verificat dacă au fost respectate condițiile prevăzute de Legea 554/2004, iar motivarea lapidară a soluției și argumentele cuprinse în considerente demonstrează indubitabil că instanța s-a aflat într-o gravă eroare cu privire la cauza cu a cărei soluționare a fost investită, mulțumindu-se, foarte pe scurt, să precizeze că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.15 din Legea 554/2004, precum și cea a plății cauțiunii, dar fără a arăta, în concret, modalitatea, argumentele, reținerile ce au determinat concluzia producerii unor consecințe grave, în cazul continuării executării silite a producerii pagubei iminente, a existenței unui caz bine justificat.
Arată recurenta că nu au fost îndeplinite condițiile cerute de Legea 554/2004, cazul nu este justificat, întrucât din cele inserate în cerere nu sunt indicate împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ pus în executare.
Se precizează că actul administrativ fiscal - titlu executoriu, în baza căruia a fost declanșată executarea silită se bucură, până la proba contrarie, de prezumția de legalitate.
Recurenta invocă și faptul că nu este îndeplinită condiția existenței pagubei iminente, adică producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă, contestatoarea neindicând modalitatea practică în care prin înființarea popririi asupra conturilor deținute de societate, s-ar produce paralizarea întregii activități a societății, iar pentru a evidenția îndeplinirea acestei condiții nu este suficient ca reclamantul să insereze aprecieri cu caracter general, ci este necesar să demonstreze inclusiv cu date tehnice felul în care, prin executarea silită ar fi afectată iremediabil activitatea sa.
Se învederează că autoritatea vamală nu a dispus măsura blocării conturilor, ci doar a înființat poprire asupra disponibilităților bănești aparținând societății debitoare, existente în conturile bancare deținute de acestea.
Deși a fost citată cu mențiunea de a depune întâmpinare, intimata a depus la dosar doar concluzii scrise.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Curtea îl apreciază neîntemeiat.
În temeiul art.15 din Legea 554/2004, suspendarea actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamantă, pentru motivele prevăzute de art.14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.
Potrivit art.14 din aceeași lege, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care emis actul.
Cele două condiții prevăzute de art.14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în Dreptul administrativ operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
În speța de față, reclamanta a plătit cauțiunea prevăzută de art.185 Cod pr.fiscală.
Curtea apreciază că prin executarea ce se poate porni oricând împotriva reclamantei, respectiv prin înființarea popririi, se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității.
Cazul bine justificat derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat de altfel și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr.R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
Curtea consideră că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate.
Înființarea popririi asupra contului unei societăți, căreia organul fiscal i-a stabilit anumite obligații bugetare suplimentare constituie un caz bine justificat, de natură a determina judecătorul să adopte soluția de suspendare a actului fiscal prin care s-au constituit obligațiile bugetare.
Prin admiterea cererii de suspendare, societatea petentă, ca persoană juridică particulară nu aduce atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităților administrative, deoarece așa cum s-a arătat și mai sus aceasta nu refuză executarea, ci solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care îl apreciază că îi vatămă drepturile sale.
Reamintim că introducerea căilor administrative de atac, a acțiunii împotriva actelor administrative, precum și suspendarea actelor administrative, nu sunt cauze care să determine suspendarea aplicării majorărilor de întârziere pentru debitele restante.
Împrejurarea că legiuitorul nu a suspendat cursul majorărilor în timpul procedurilor enunțate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilizare mai mare,deoarece în situația în care demersul său legal nu va avea succes, acesta va suporta consecințele în sensul că va plăti majorări asupra obligațiilor fiscale principale și pentru perioadele respective.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este temeinică și legală, și-n consecință în temeiul art.312 cod pr.civilă va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, împotriva sentinței nr. 657 din 05 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/10.07.2008
Jud.fond:
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti
