Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 142/CA

Ședința publică de la 23 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte

JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț

JUDECĂTOR 3: Iulia I - -

Grefier -

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul, domiciliat în I, șoseaua, nr.28, bloc 956,.A,.4,.15, județul iași, în contradictoriu cu intimații:, PRIMARUL MUNICIPIULUI I, având ca obiect - suspendare executare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 924/CA/17.10.2008 a Tribunalului Iași.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru recurentul și avocat pentru intimații și, lipsă fiind reprezentantul intimatului PRIMARUL MUNICIPIULUI

Procedura legal îndeplinită.

Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat din care rezultă că nu s-a depus la dosar dovada timbrării cererii de recurs.

Avocat, pentru recurent, depune la dosar înscrisuri, proiectul inițial, proiectul modificator și planul de situație al imobilului, susținând că actele depuse vizează atât fondul pricinii cât și excepția reținută de prima instanță, respectiv lipsa calității procesuale pasive a părții pe care reprezintă.

Se înmânează avocat duplicatul înscrisurilor, aceasta susținând că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat, pentru recurentul, pune concluzii de admitere a recursului, susținând că în mod greșit prima instanță a apreciat că recurentul nu are calitate procesuală într-o acțiune în care se solicită anularea efectelor unei autorizații a cărei beneficiar este.

Consideră că nu se putea dispune cu privire la autorizație decât dacă beneficiarul acesteia era parte în proces. Atât timp cât se constată că s-a făcut greșită citare recurentului-pârât, ar trebui să i se dea posibilitate acestuia să formuleze apărării pe fond, având în vedere că recursul vizează atât excepția cât și fondul.

Solicită admiterea recursului și să se constate ilegalitatea hotărârii recurate pentru că prima instanță, având de soluționat o cerere ce are ca obiect suspendarea efectelor unei autorizații, nu putea soluționa cererea fără ca temeiul de drept al acesteia să existe, fără a se verifica dacă sunt îndeplinite condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se apela la instanța de contencios administrativ, respectiv realizarea procedurii prealabile și dovada existenței unei vătămări. În Legea nr.50/1991 nu sunt stabilite cauzele de suspendare ale unei autorizații ci doar cele de anulare.

Pentru cele arătate, solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii Tribunalului Iași și respingerea acțiunii, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată efectuate la judecata la fond și în recurs.

Depune la dosar și concluzii scrise.

Avocat, pentru intimații și, pune concluzii de respingere a recursului și de menținere a hotărârii Tribunalului Iași pentru că apărarea recurentului este lipsită de temei.

Consideră că nu s-a produs nici o vătămare a drepturilor procesuale a recurentului dacă, la termenul din 09.09.2008, instanța de fond, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, l-a termenul din 26.09.208 s-a prorogat punerea în discuție a excepției iar la termenul din 17.10.2008, în ședință publică se pronunță cu privire la excepția lipsei calității procesuale, continuând dezbaterile și pronunțându-se în contradictoriu cu partea ce avea calitate procesuală pasivă. În recursul său, recurentul poate doar să invoce aspecte ce țin de soluția instanței în ceea ce îl privește, respectiv la soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive, fiind inadmisibil ca instanța de recurs să dezbată aspecte ce țin de fondul cererii deduse judecății.

În ceea ce privește criticile vizând suspendarea actului administrativ, avocat susține că, trecând peste inadmisibilitatea discutării în recurs a problemelor de fond, cele invocate sunt nefondate deoarece este cert faptul că temeiul cererii de suspendare este art.14 din Legea nr.--republicată iar instanța a reținut corect că sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se dispune suspendarea efectelor actului contestat, fiind dovedite atât cazul bine justificat, respectiv că reclamanții nu și-au exprimat în mod legal consimțământul ca să se construiască o mansardă pe terasa blocului deoarece mandatarul acestora, așa cum se dovedește cu actul aflat la fila 62 din dosarul Tribunalului Iași, nu era împuternicit în acest sens, cât și paguba iminentă, respectiv faptul că lucrările executate în baza actului contestat sunt de natură a perturba folosința apartamentului, proprietate a reclamanților, și a produce degradări apartamentului.

Pentru cele arătate, solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, efectuate la prima instanță.

Având cuvântul în replică, avocat susține că toate apărările avocatului intimaților pot fi invocate într-o acțiune de anulare a actului administrativ, că ceea ce trebuie avut în vedere este faptul că recurentul a fost greșit citat.

Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.

După deliberare,

CURTEA DE APEL,

Asupra recursului în contencios administrativ de față.

Prin sentința civilă nr. 924/CA/17 oct.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul Primarul mun. I, cu sediul pentru comunicarea actelor de procedură în mun. I, b- - C M și nr.11.

Au fost suspendate efectele autorizației de construcție nr.583/29.05.2008 emisă de pârât până la pronunțarea instanței de fond.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 508,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariu avocat.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanții sunt proprietarii apartamentului nr. 15 și a podului de deasupra acestuia iar pârâtul în baza autorizației de construcție nr. 583/2008 emisă de Primarul municipiului I efectuează lucrări de mansardare a blocului astfel încât a procedat la dezafectarea podului reclamanților, iar aceste lucrări le-au afectat grav apartamentul reclamanților fiind afectat tavanul prin producerea de infiltrații, iar geamul de la baie este aproape obturat de extinderea mansardei.

Instanța de fond a reținut că potrivit disp.art.2 alin.1 lit) din Legea nr.554/2004:cazuri bine justificate- împrejurările legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasă in privința legalității actului administrativ;

Reclamantul a învederat prin cererea de chemare în judecată că nu și-a exprimat în mod legal consimțământul pentru ca numitul să construiască o mansardă pe terasa blocului deoarece mandatarul său G nu a fost împuternicit să efectueze și acte de dispoziție, iar executarea lucrărilor este de natură a perturba folosința apartamentului proprietatea reclamanților în sensul că a fost degradat tavanul și parchetul, se tinde la obturarea geamului de la holul apartamentului și de la acestuia, ceea ce creează o îndoială serioasă în privința legalității emiterii autorizației de construcție, fiind îndeplinită condiția impusă de legiuitor în art.14 din Legea nr.554/2004.

Art.2 alin.1 lit) din Legea nr.554/2004:paguba iminenta- prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public;

Întrucât lucrările executate în baza autorizației de construcție nr.583/2008 sunt de natură a perturba folosința apartamentului reclamanților și există posibilitatea provocării de degradări acestuia, astfel cum susțin reclamanții că în realitatea s-ar întâmpla, apreciază instanța că este îndeplinită și această condiție impusă de art.14 din Legea nr.554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul care solicită repunerea în termenul de recurs, motivat de faptul că atât citarea sa cât și comunicarea sentinței s-au făcut la o adresă greșită respectiv la apartamentul 15 în loc de 14 unde efectiv locuiește. Precizează recurentul că a comunicat în termen instanței de fond adresa corectă, totuși nu a fost citat la această adresă și comunicarea hotărârii s-a făcut tot la adresa greșită.

Totodată susține recurentul că instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, însă în dispozitivul sentinței nu se regăsește că s-ar fi pronunțat cu privire la această excepție.

Prin nepronunțarea sentinței și în contradictoriu cu acesta pârâtul este privat de posibilitatea de a exercita calea de atac mai ales că acesta este beneficiarul autorizației de construcție a cărei suspendare s-a dispus prin sentința recurată.

Un alt motiv de recurs invocat de recurent este și acela că în cauză nu a fost solicitată a fi analizată legalitatea emiterii autorizației, iar cererea de suspendare putea fi numai ca o consecință a nelegalității emiterii acestei autorizații ceea ce reclamanții nu au solicitat.

Prin întâmpinarea formulată reclamanții -intimați solicită respingerea recursului motivat de faptul că sentința este legală și temeinică că în ceea ce-l privește pe pârâtul Primarul municipiului I, în ceea ce-l privește pe pârâtul -recurent, reclamanții -intimați consideră că recursul este întemeiat cauza urmând a fi trimisă spre rejudecarea aceleiași instanțe, numai pentru judecata pe fond în ceea ce-l privește pe pârâtul -recurent.

În recurs a fost depuse din nou raportul de expertiză efectuat de expert și planșe foto și mai multe declarații ale locatarilor de acceptare pentru a fi efectuate lucrările de mansardare.

Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond urmează a se reține următoarele:

În urma probelor administrate, curtea, la termenul din 23 februarie 2009 admis cererea de repunere în termenul de recurs a pârâtului avându-se în vedere că citațiile și comunicarea hotărârii s-au făcut la apartamentul 15 deși acesta locuiește la apartamentul 14.

Pe acest considerent a fost admisă această cerere. Cu privire la celelalte motive de recurs urmează a se constata că instanța de fond nu s-a pronunțat și cu privire la calitatea procesuală a pârâtului -recurent, fiind încălcat principiul rolului activ al judecătorului, mai ales că în cauză instanța a dispus suspendarea unei autorizații ce a fost emisă pe numele recurentului -pârât.

Din considerentele sentinței nu rezultă că instanța de fond a avut în vedere și calitatea procesuală a pârâtului -recurent în soluționarea cererii pe fond.

Față de cele reținute și având în vedere disp. art. 312 și art. 305 din Codul d e procedură civilă urmează a fi admis recursul și a fi casată sentința, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare.

PENTRU ACSESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de către recurentul împotriva sentinței civile nr. 924/CA/17.10.2008 a Tribunalului Iași - Comercial și Contencios administrativ, sentință pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23.03.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - - I -

Grefier

Red.

Tehnored.

2 ex.

23.04.2009

Tribunalul Iași:

-

Președinte:Violeta Elena Pinte
Judecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Iulia

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Iasi