Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 142/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA nr. 142/CA/2009 -
Ședința publică
din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona Judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - Președinte secție
- Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în S M, Romană nr.3-5 împotriva Încheieriinr.514/CA/2008 din data de 04.12.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL S M, cu sediul în S M,-, județul S M, având ca obiect SUSPENDARE executare ADMINISTRATIV.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că, dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 11 martie 2009, când au fost puse concluzii asupra recursului, care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având nevoie de timp în vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Încheierea nr.514/CA/2008 din data de 04.12.2008, Tribunalul Satu Mare, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 215 alin. 2.proc.fiscală, a admis cererea formulată odată cu cererea principală de reclamanta - " " SRL S M, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M în sensul că a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 296/30.04.2008 emisă de pârâtă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii principale, înregistrată sub dosar nr- al Tribunalului Satu Mare.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând cererea de suspendare a actelor administrativ fiscale contestate, actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 215 proc.fiscală, "Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul<LLNK 12004 554 10 201 0 47>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."
Cauțiunea prevăzută de textul de lege amintit stabilită de instanța de contencios administrativ în cuantum de 8.000 lei, a fost achitată de către reclamantă conform de consemnare seria - nr. -/18.11.2008 emis de CEC BANK.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevede că, " În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept si fără nicio formalitate. "
Potrivit art. 15 alin. 1 din lege, "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond".
Din probele administrate în cauză, rezultă că, prin Decizia de impunere nr. 296/30.04.2008 (fila nr. 30) privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală prin Raportul de inspecție fiscală nr. 33368/30.04.2008 emisă de pârâtă, în sarcina reclamantei s-a stabilit cu titlu de obligații fiscale suplimentare diferite sume de bani, din care, reclamanta contestă suma de 873.944 lei impozit pe profit, TVA și accesorii.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație în condițiile art. 177.proc.fiscală, înregistrată la pârâtă sub nr. 38919/28.05.2008, soluționată prin respingerea acesteia ca nefondată, precum și acțiune în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Satu Mare sub dosar nr. de mai sus.
Astfel fiind, instanța constată că în privința cererii de suspendare a executării formulate de reclamantă, sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de Legea nr. 554/2004 și OG. nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Pe fondul cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal contestat, instanța constată că, din argumentele de fapt și de drept invocate de către reclamantă și din înscrisurile depuse în probațiune fără a se prejudicia fondul litigiului, rezultă indicii serioase privind nelegalitatea actului a cărei suspendare se solicită astfel că, în speță este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat prevăzută de art. 14, raportat la art. art. 2 alin. 1 lit. t din Legea contenciosului administrativ potrivit căruia, "cazul bine justificat", este definit ca fiind " împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ."
De asemenea, în cauză este îndeplinită și condiția existenței unei pagube iminente în sensul definit de art. 2 lit. s din lege -"prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Astfel, s-a constatat că, în măsura în care actul administrativ fiscal devenit titlu executoriu, se pune în executarea silită în conformitate cu formele de executare silită deja inițiate de către pârâtă, iar contestația reclamantei sau chiar acțiunea principală s-ar admite, în patrimoniul reclamantei se creează un prejudiciu evident în sensul că acesta efectuează o plată la bugetul unității administrativ teritoriale, care ulterior este posibil să fie constatată ca nedatorată, iar restituirea acesteia să fie împiedicată de dificultățile notorii de restituire a sumelor încasate nelegal de către bugetul de stat.
Instanța a apreciat, că prin suspendarea executării actelor administrativ fiscale contestate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, bugetul de stat nu este serios afectat și că prin luarea acestei măsuri urgente și vremelnice se evită crearea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, solicitând admiterea lui, modificarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii cererii de suspendare.
În motivarea recursului se arată că suspendarea executării actului administrativ apare ca o soluție de excepție, că trebuie să fie bine justificată și să aibă ca scop prevenirea unei pagube iminente, ori din probele administrate în cauză nu rezultă îndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute imperativ de prevederile legale.
Astfel, afirmația generală potrivit căreia executarea actelor administrative atacate ar aduce prejudicii deosebit de grave societății, raportat la cuantumul M al sumei ce urmează să fie plătită către bugetul de stat, este neîntemeiată și nu poate fi considerată ca motiv al suspendării actului administrativ.
Pe de altă parte, prin Încheierea din 15.08.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr- având ca obiect contestație la executare s-a dispus suspendarea executării silite și prin urmare nu este îndeplinită condiția pagubei iminente.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că:
Cererea reclamantei intimate s-a întemeiat pe dispozițiile art. 15 din Legea nr.554/2004, care prevede că " pentru motivele prevăzute la art. 14, respectiv în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, instanța sesizată cu anularea actului fiscal, poate dispune suspendarea executării actului administrativ ".
Măsura provizorie solicitată de reclamanta intimată se justifică prin existența în cauză a unor cazuri bine justificate, ca împrejurări de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, astfel cum se prevede în art. 2 al.1 lit. din Legea nr.554/2004.
Îndeplinirea acestei condiții în cauză rezultă, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, din motivele de nelegalitate invocate în acțiunea de anulare a actului, precum și din înscrisurile depuse la dosar.
Reclamanta intimată a dovedit și din îndeplinirea celei de-a doua condiții legale pentru măsura de suspendare, dat fiind că iminența producerii unei pagube rezultă din începerea procedurii de executare silită.
Raportat la definiția legală dată pagubei iminente, potrivit art. 2 al.1 din Legea nr.554/2004, instanța de fond a apreciat în mod corect consecințele executării silite înainte de pronunțarea unei soluții pe fond.
Motivul de recurs potrivit căruia nu este îndeplinită condiția unei pagube iminente deoarece a fost suspendată executarea silită este neîntemeiat.
Astfel, prin încheierea din 12 august 2008 Judecătoriei Satu Mares -a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, iar prin Sentința nr. 6376/03 noiembrie 2008 s-a respins contestația la executare, astfel că suspendarea executării silite a încetat.
În baza art.274 Cod Procedură Civilă instanța va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S Mîn reprezentareaADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, Romană nr.3-5 împotriva Încheieriinr.514/CA/2008 din data de 04.12.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mareîn contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL S M, cu sediul în S M,-, județul S M, pe care o menține în totul.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 12 martie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
red.dec. D - 06.04.2009
Jud.fond
Tehnored.06.04.2009
2 exemplare
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Sotoc Daniela, Băltărete Savina
