Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 144/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 144
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
- - JUDECĂTOR 3: Robert Emanoil
Grefier:
**********
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D împotriva încheierii de ședință din data de 16 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj în contradictoriu cu intimata reclamantă COM.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal; de asemenea se arată că recurenta pârâtă Das olicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Codul d e procedură civilă.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Prin încheierea de ședință de la data de 16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de reclamantul - COM SRL, în contradictoriu cu pârâta
S-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 278/19.06.2009 emisă de D până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut:
În baza raportului de inspecție fiscală nr.2940/19.06.2009 întocmit de D - Activitatea de inspecție fiscală a fost emisă decizia de impunere nr. 279/19.06.2009, s-a stabilit suplimentar obligația de plată în sarcina reclamantei a sumei de 10.478 lei, reprezentând impozit pe profit la care se adaugă majorări de întârziere în cuantum de 8.630 lei, precum și a sumei de 28.916 lei, reprezentând și majorări de întârziere în cuantum de 13.034 lei.
Decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală au fost contestate pe cale administrativă, contestația fiind respinsă prin decizia nr.458/18.08.2009, iar împotriva acestei decizii s-a formulat contestație la Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și care face obiectul cauzei de față.
Potrivit art. 15 rap. la art.14 alin. 1 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
A rezultat că pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ este necesară îndeplinirea condiției privind existența unui caz bine justificat, în sensul unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu. Măsura provizorie solicitată de reclamantă se justifică prin existența în cauză a unor cazuri justificate, ca împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, astfel cum se prevede în art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004, îndeplinirea acestei condiții rezultând din motivele de nelegalitate invocate în procedura administrativă.
De asemenea, soluția suspendării trebuie dispusă pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, prin aceasta înțelegându-se, conform art.2 alin.1 lit. ș, nu numai prejudiciul efectiv, ci și o perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public; reclamanta a dovedit și îndeplinirea celei de-a doua condiții legale pentru măsura de suspendare solicitată, dat fiind că iminența producerii unei pagube în patrimoniul său rezultă din începerea procedurii de executare silită, conform înscrisurilor depuse la dosar.
În raport de considerentele expuse, instanța a apreciat că cererea este întemeiată, astfel că în temeiul art.15 din Legea nr.554/2004, aceasta a fost admisă și s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 278/19.06.2009 emisă de D până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intimata DGFP D, solicitând admiterea recursului și respingerea cererii de suspendare.
În motivare, recurenta a arătat că cele două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, text de lege la care se raportează art. 15 din acest act normativ, nu sunt îndeplinite cumulativ în cauză.
Astfel, cu privire la condiția pagubei iminente, instanța de fond ar fi trebuit să verifice situația concretă a reclamantei și efectele pe care le-ar putea produce executarea silită a actului administrativ - fiscal împotriva acesteia.
Trebuia făcută astfel raportarea la cifra de afaceri a reclamantei, precum și la alți indicatori economico - financiari ai activității acestuia, toate acestea putând fi dovedite cu documente contabile.
Instanța de fond s-a rezumat să preia în hotărârea recurată afirmațiile din cererea formulată de reclamanta - COM
Cu privire la cea de-a doua condiție cerută cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat, instanța de fond s-a mărginit doar la a aprecia că există o îndoială asupra pretenției de legalitate a actului administrativ, fără a argumenta, în fapt și în drept această susținere.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de recurentă și a dispozițiilor art. 3041Codul d e procedură civilă, Curtea reține că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 la care face trimitere art. 15 din același act normativ, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, sunt cumulativ întrunite în speță, fapt reținut corect de către prima instanță.
Ca principiu, în dreptul administrativ român, actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, fiind executorii din oficiu.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cauze analizează dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează posibilitatea suspendării unui act administrativ până la pronunțarea instanței, dată la care este consființită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Având în vedere că s-au contestat actele administrative, există o îndoială asupra legalității acestora, în același sens fiind recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională în materia administrativă.
Motivele invocate de către reclamantă referitoare la cazul bine justificat sunt de natură să producă o îndoială asupra legalității actului administrativ.
Cazul bine justificat derivă și din faptul că executarea actului administrativ se poate face înainte de finalizarea procedurilor legale, respectiv înainte ca justiția să se pronunța asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal.
Ori aceasta este de natură să producă pagube serioase cu consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
În mod corect instanța de fond a analizat în speță existența condiției pagubei iminente prin raportare la situația financiară a contribuabilului și la faptul că s-a pornit executarea silită conform înscisurilor depuse la instanța de fond.
Față de cele arătate anterior, în temeiul art. 312 Codul d e procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta D împotriva încheierii de ședință din data de 16 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj în contradictoriu cu intimata reclamantă COM.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/MB/17.02.2010
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Alina Răescu, Robert Emanoil
