Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 153/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - suspendare executare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr.153
Ședința publică din 12 august 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rol judecarea acțiunii având ca obiect "suspendare executare act administrativ", formulată de reclamanții, -, -, (Fostă ), (Fostă ), ( Fostă ), (), HG, și, toți cu domiciliu ales la sediul Tribunalului Suceava, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministrul Justiției, ambii din B,-, sector 5.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, deși părțile lipsesc, văzând că reclamanții au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, precum și față de faptul că pârâții au depus întâmpinare în care și-au expus punctele de vedere asupra cererii de față, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanții menționați în preambulul prezentei hotărâri au solicitat suspendarea executării actului administrativ emis de pârâtul Ministrul Justiției și Libertăților sub nr.76.602/03.07.2009, în contradictoriu cu pârâtul emitent și cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
În motivare, reclamanții au arătat că:
Prin sus-mentionatul act administrativ, comunicat Tribunalului Suceava la data de 3 iulie 2009, s-a dispus ca drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să se achite fară a include și sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, această modalitate de calcul urmând a se păstra și pentru viitor, obligând ordonatorii de credite secundari și terțiari să ia măsurile ce se impun pentru respectarea acestei dispoziții.
Consideră reclamanții că actul administrativ, a cărui suspendare o cer, este nelegal pentru următoarele motive:
Prin plata acestui spor în lunile anterioare, în baza Ordinului nr. 1165/C/2009 și a deciziilor emise în baza acestui ordin de către președinții curților de apel din țară, care au calitatea de angajator, acesta a devenit un drept salarial asupra căruia ministrul nu mai poate dispune. acestui spor reprezintă o diminuare a drepturilor salariale, care poate avea loc doar în situația unei sancțiuni disciplinare și noi nu am fost sancționați disciplinar, ministrul justiției neavând nici o competență în acest sens.
Acest act administrativ, prin refuzul plății sporului aferent lunii iunie 2009, încălcă în mod flagrant și dispozițiile art. 15 alin.2 din Constituția României, care prevăd că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, au fost încălcate disp. art. 164 din Codul muncii, care reglementează principiul potrivit căruia reținerile ori suspendarea salariului nu poate fi operată decât pentru cazurile și condițiile prevăzute de lege; obligația de plată a salariului este una principală, de la care angajatorul nu se poate sustrage invocând lipsa de fonduri bănești, așa cum s-a pronunțat prin decizia nr. 3382/2004.
În fundamentarea acestui act administrativ, Ministrul Justiției și Libertăților s-a referit la dispozițiile date de Primul - ministru și Ministrul finanțelor publice, dispoziții care nu au semnificația unor norme obligatorii cuprinse în legi.
Prin dispoziția de suspendare a dreptului salarial, au fost încălcate și prevederile art. 8 alin. 1 din Convenția organizației internaționale a muncii privind protecția salariatului nr. 95/1949, ratificată de România prin Decretul nr. 284/1973.
Potrivit acestor dispoziții, orice modificare adusă cu privire la plata salariului, rețineri, diminuări, nu se pot face decât în condițiile și limitele prescrise de legea națională, sau stabilite prin contracte colective de muncă.
Intervenția ministrului de a dispune neplata sporului încalcă și dispozițiile de principiu cuprinse în art. 44 din Constituția României, potrivit cărora nimeni nu poate să fie lipsit de proprietatea asupra bunurilor sale, decât numai printr-o măsură a exproprierii și pentru o cauză de utilitate publică stabilită prin lege cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Drepturile salariale sunt asimilate bunurilor mobile, prin determinarea legii, potrivit art. 474 din Codul civil.
Refuzul de plată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică echivalează cu o lipsire abuzivă de acest drept, contrar dispozițiilor constituționale evocate.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant în sensul că neplata drepturilor salariale (între care se regăsesc și sporurile) constituie o încălcare a art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului.
În actul administrativ a cărui suspendare o cer reclamanții se menționează că plata dreptului privind sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică urmează a se efectua eșalonat, potrivit nr.OUG 71/2009.
Schimbarea modalității de plată a salariului, eșalonat, fără acordul nostru, contravine, de asemenea, principiilor reglementate de art. 161 alin. 1 din Codul muncii, potrivit căruia plata se face cel puțin o dată pe lună, fără a se putea eșalona acest drept de creanță în lipsa acordului angajatului.
Astfel,puternica aparență de neconcordanță cu prevederile Constituției României, Legii nr. 567/2004, Legii nr.303/2004, a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a celorlalte documente internaționale invocate mai sus, a actului admninistrativ emis de Ministrul Justiției și Libertăților sub nr. 76.602/03.07.2009 și efectele deosebit de grave pe care le produce asupra reclamanților(deposedarea in mare parte de drepturile salariale)constituie un caz bine justificat, in sensul articolului 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004,pentru a se dispune suspendarea executarii acestui act administrativ.
Măsura este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, asa cum este definită la articolul 2 alin. 1 lit. s) din Legea nr. 554/2008,prejudiciul material viitor si previzibil constând in neplata către subsemnații a unei părți importante din drepturile salariale cuvenite.
Mentionează reclamanții că, față de dispozitiile articolului 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, au formulat, la 6 iulie 2009 plângere prealabilă împotriva actului administrativ a cărui suspendare a executării o solicită.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2008.
În dovedire au depus înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților prin pârâtul Ministrul Justiției și Libertăților au depus întâmpinare, solicitând în principal admiterea excepției de inadmisibilitate a acțiunii motivat de faptul că reclamanții nu au parcurs procedura prealabilă și că actul atacat nu este un act administrativ, iar în subsidiar, față de dispozițiile legale prezentate pe larg în întâmpinare, a solicitat să se constate că nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui caz bine justificat și a producerii unei pagube iminente, pentru a se dispune suspendarea adresei 76.602/03.07.2009 și, pe cale de consecință, respingerea cererii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Având obligația de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor invocate, conform art. 1371Cod procedură civilă instanța urmează să constate că nu sunt întemeiate excepțiile invocate de pârât:
Astfel, în ce privește excepția inadmisibilității acțiunii pentru faptul că reclamanții nu ar fi sesizat autoritatea publică care a emis actul, din înscrisurile depuse la dosar (9 -12), rezultă, fără putință de tăgadă, că reclamanții au îndeplinit această cerință prev. la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, nici excepția inadmisibilității acțiunii, pe motiv că adresa 76602/3.07.2009 nu ar avea caracterul unui act administrativ în sensul Legii 554/2004, nu poate fi primită. Adresa în discuție a fost emisă în scopul punerii în aplicare a OUG 71/2009 și conține referiri concrete de modificare a drepturilor salariale, deoarece la pct. 1 se vizează imperativ, că drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fără a include și sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Ori aceste elemente de conținut se regăsesc în definiția dată actului administrativ prin art. 2 pct. 1 lit. "c" din Legea 554/2004.
Prin urmare, cele două excepții vor fi respinse ca nefondate.
Sub aspectul fondului cauzei, cererea de suspendare a executării adresei nr. 76602/2009 formulată de reclamanți în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, este întemeiată:
Conform acestui text "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului - până la pronunțarea instanței de fond".
Condițiile stabilite astfel imperativ de text, sunt îndeplinite în cauză, unde reclamanții au solicitat revocarea actului administrativ în discuție.
Cazul bine justificat și paguba iminentă ce s-ar crea reclamanților (persoane vătămate în sensul art.2 pct. 1 lit. "a") prin punerea în executare a adresei nr. 76602/2009, de asemenea au fost dovedite în cauză, raportat la modul de definire a acestor noțiuni, prin art. 2 lit. "s" și respectiv "t" din Legea 554/2004.
Detaliind, adresa în discuție este supusă analizei într-o acțiune la instanță, ori până la pronunțarea instanței asupra legalității acesteia este pusă sub semnul unei îndoieli serioase. (cazul bine justificat).
Pe de altă parte, este evident că cererea de suspendare vizează evitarea pagubei iminente cauzate reclamaților prin neacordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.(paguba iminentă).
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților reprezentată prin Ministrul Justiției și Libertăților, ca nefondată.
Admite cererea reclamanților.
Suspendă executarea actului administrativ emis de pârât sub nr.76.602/03.07.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 august 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Tehnored.
59 ex./24.08.2009
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta
