Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 155/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 155/CA
Ședința publică de la 27 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
Grefier - - -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții:
, toți cu domiciliul procedural ales la sediul Curții de Apel Iași, în I, str.-, nr.25, județul I, în contradictoriu cu pârât Ministerul Justiției și Libertăților, având ca obiect-suspendare executare act administrativ
(actul emis de sub nr.76602/3.07.2009).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că s-a depus la dosar, de către pârât, întâmpinare.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat și judecata în lipsă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra cauzei de față reține cele ce urmează.
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanții: și au solicitat suspendarea executării actului administrativ emis de Ministrul Justiției și Libertăților sub nr.76602/3.07.2009 conform art.14 din Legea nr.554/2004.
În motivarea cererii arată reclamanții că prin respectivul act, comunicat Curții de Apel Iași la data de 3 iulie 2009, s-a dispus ca drepturile salariale aferente lunii iulie 2009 să se achite fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, această modalitate de calcul urmând a se păstra și pe viitor, obligând ordonatorii de credite secundari și terțiari să ia măsurile ce se impun pentru respectarea acestei dispoziții.
Consideră reclamanții că actul administrativ, a cărui suspendare se cere, ca fiind unul nelegal.
Acest act administrativ, prin refuzul plății sporului aferent lunii iunie 2009, lună pentru care deja toți reclamanții au prestat activitate în cadrul instanței menționate, încalcă în mod flagrant și dispozițiile art.15 alin.2 din Constituția României, care prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Refuzul plății acestui spor, pe o perioadă nedeterminată, încalcă dispozițiile art.74 alin.2 din Legea nr.303/2004, care prevăd că:"Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Ori, prin plata acestui spor în lunile anterioare, în baza ordinului nr.1165/C/2009, acesta a devenit un drept salarial asupra căruia ministrul nu mai poate dispune. acestui spor reprezintă în fapt o diminuare a drepturilor salariale, care poate avea loc doar în situația unei sancțiuni disciplinare și reclamanții nu au fost sancționați disciplinar, ministrul justiției neavând nici o competență în acest sens.
-2-
De asemenea, au fost încălcate disp.art. 164 din Codul muncii, care reglementează principiul potrivit căruia reținerile sau suspendarea salariului nu poate fi operată decât pentru cazurile și condițiile prevăzute de lege iar obligația de plată a salariului este una principală, de la care angajatorul nu se poate sustrage, invocând lipsa fondurilor bănești, așa cum s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.3382/2004.
În fundamentarea acestui act administrativ, Ministrul Justiției și Libertăților
s-a referit la dispozițiile date de Primul ministru și Ministrul Finanțelor Publice, dispoziții care nu au semnificația unor norme obligatorii cuprinse în legi și care nu pot încălca și nesocoti dispoziții legale și prevederi constituționale. Un act administrativ de o forță juridică inferioară legii nu poate fi emis decât în vederea executării și aplicării legii și nu a violării sale, lipsind-o practic de conținut. Într-un stat de drept supremația legii și a principiului securității raporturilor juridice trebuie respectată, fiind inadmisibil ca autoritățile executive să invalideze drepturile salariale ale magistraților, prevăzute de lege și recunoscute prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Prin dispoziția de suspendare a dreptului salarial, au fost încălcate și prevederile art.8 alin.1 din Convenția Organizației Internaționale a privind protecția salariatului nr.95/1949, ratificată de România prin decretul nr.284/1973, dispoziții potrivit cărora orice modificare adusă cu privire la plata salariului, rețineri, diminuări nu se pot face decât în condițiile și limitele prescrise de legea națională sau stabilite prin contracte colective de muncă.
Consideră reclamanții că intervenția ministrului de a dispune neplata sporului încalcă și dispozițiile de principiu cuprinse în art.44 din Constituția României, potrivit cărora nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea asupra bunurilor sale, decât numai printr-o măsură a exproprierii și pentru o cauză de utilitate publică stabilită prin lege cu dreaptă și prealabilă despăgubire, iar drepturile salariale sunt asimilate bunurilor mobile prin determinarea legii, potrivit art.474 din Codul civil.
Refuzul de plată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică echivalează cu o lipsire abuzivă de acest drept, contrar dispozițiilor constituționale evocate.
De asemenea, Curtea Europeană a drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant în sensul că neplata drepturilor salariale( între care se regăsesc și sporurile)constituie o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale ale Omului.
În actul administrativ a cărui suspendare se solicită de către reclamanți se menționează că plata dreptului privind sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică urmează a se efectua
eșalonat, potrivit G nr.71/2009 însă schimbarea modalității de plată a salariului, eșalonat, fără acordul salariatului, contravine principiilor reglementate de art.161 alin.1 din Codul muncii, potrivit căruia plata se face cel puțin o dată pe lună, fără a se putea eșalona acest drept de creanță în lipsa acordului angajatului.
aparență de neconcordanță cu prevederile Constituției României, Legii nr.303/2004, Convenției Europene a Drepturilor Omului și a celorlalte documente internaționale invocate în acțiune a actului administrativ emis de Ministrul Justiției și Libertăților sub nr.76.602/03.07.2009 și efectele deosebit de grave pe cale le produce asupra lor (deposedarea în mare parte de drepturile salariale) constituie, susțin reclamanții, un caz bine justificat, în sensul art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării acestui act administrativ.
Consideră reclamanții că este îndeplinită și cea de a doua condiție prevăzută de art.14 din Legea nr.554/2004, măsura fiind necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, așa cum este definită această noțiune în art.2 alin.1 lit.s din Legea nr.554/2008, că prejudiciul material viitor și previzibil cauzat de neplata unei părți importante din drepturile salariale cuvenite constă în consecințele grave a acestei măsuri asupra lor și a familiilor lor, în condițiile în care salariul constituie pentru toți singura formă de a se câștiga existența, fiindu-le interzisă, potrivit legii, desfășurarea altor activități de natură salarială. De asemenea, măsura este de natură a afecta plata ratelor la creditele bancare pe care reclamanții le-au contractat, în condițiile în care unii au contractat credite ținând cont de salariul majorat iar, în cazul altora, ratele creditelor au crescut
-3-
semnificativ ca urmare a deprecierii considerabile a leului și a creșterii dobânzilor bancare, precum și de a primejdui întreținerea familiilor lor pentru cei care sunt singurii întreținători de familie.
Reclamanții au depus la dosar dovada formulării plângerii prealabile, în conformitate cu disp.art.7 alin.1 din legea nr.554/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministrul Justiției și Libertăților a invocat inadmisibilitatea acțiuni, susținând că adresa nr.76602/3.07.2009 nu constituie un act administrativ în sensul Legii nr.554/2004, ci o măsură stabilită de ordonatorul principal de credite față de ceilalți ordonatori din sistem, care nu este susceptibilă de a da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice prin ea însăși, precum și lipsa de interes a acțiunii, actul administrativ fiind deja suspendat în cauze similare.
Invocând practica judiciară în materie, pârâtul arată că prin Decizia nr.5412/11.11.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că actele emise de organele fiscale în cadrul activității de îndrumare a contribuabililor în aplicarea prevederilor legislației fiscale, realizată în baza art.7 din Codul d e procedură fiscală, nu sunt acte administrative.
Pe fondul cauzei, pârâtul susține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004 privind cazul bine justificat și paguba iminentă.
Împrejurările în care a fost emisă adresa a cărei suspendare s-a solicitat nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității acestui act, temeiul legal ce stă la baza emiterii adresei fiind disp.art.22 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind responsabilitățile ordonatorilor de credite, în condițiile în care fondurile prevăzute în bugetul de stat pe anul 2009 pentru"cheltuieli de personal" la capitolul"alte sporuri" au fost epuizate.
Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii urmează a fi făcute conform dispozițiilor OUG nr.75/2008 și nr.71/2009 iar obiectul prezentului litigiu nu îl poate constitui neconstituționalitatea OUG nr.71/2009.
Mai arată pârâtul că plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost refuzat de Ministerul Finanțelor Publice, care afirmă inexistența temeiului legal de plată a acestui spor.
Cu privire la paguba iminentă, pârâtul susține că nu este vorba de o diminuare a drepturilor salariale, ci doar despre executarea unor hotărâri judecătorești care va fi realizată nu lunar, ci potrivit eșalonării prevăzute de OUG nr.71/2009.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma dispozițiilor legale incidente, Curtea apreciază că este fondată cererea de suspendare a actului administrativ formulată de petenți.
Răspunzând cu prioritate excepției invocate de către pârâtul Ministrul Justiției și Libertăților, privind inadmisibilitatea acțiunii, instanța a reținut că aceasta nu este întemeiată.
Potrivit disp.art.2 lit.(c) din Legea nr.554/2004, prin act administrativ se înțelege"actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică în vederea organizării legii sau executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".
Adresa nr.76602/3.07.2009 emisă de către Ministrul Justiției și Libertăților către ordonatorii secundari și terțiari de credite întrunește, prin conținutul și consecințele produse, caracteristicile enunțate în textul de lege citat, fiind un act administrativ de natură a fi supus controlului efectuat de instanța specializată.
Prin această adresă se dispune în mod neechivoc că"la data de 10.07.2009 drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Această modalitate se va păstra și pentru viitor, plata sporului urmând să se efectueze conform eșalonării prevăzute de OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar".
Actul emis de Ministrul Justiției și Libertăților, indiferent de denumirea și justificările conținute, în fapt și în drept, produce efecte juridice grave și imediate, în temeiul lui sistându-se plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, spor care a fost
-4-
inclus în salarii în lunile precedente și a cărui plată în continuare produce o diminuare consistentă a salariului.
Prin dispozițiile sale de imediată aplicare și cu caracter obligatoriu pentru ordonatorii secundari și terțiari de credite, adresa, a cărei suspendare s-a solicitat modifică raporturile juridice privind plata drepturilor salariale ale magistraților și personalului auxiliar din instanțele judecătorești, afectează stabilitatea și siguranța ce trebuie să caracterizeze raporturile de muncă.
Adresa atacată nu este un act fiscal precum cele emise de organele fiscale în cadrul activității de îndrumare a contribuabililor, astfel cum susține pârâtul, nu comunică modul de interpretare a unui text de lege, ci dispune în mod neechivoc cu privire la cuantumul drepturilor salariale ale personalului vizat și la modalitatea de plată a acestora.
Ca atare, consecințele juridice ale actului emis de Ministrul Justiției și Libertăților sunt evidente, afectează raporturile juridice dintre părți, astfel încât este cenzurabil pe calea acțiunii în contencios administrativ, ca act ce emană de la o autoritate publică, în regim de putere publică.
În ce privește excepția lipsei de interes a cererii reclamanților, motivat de împrejurarea că alte cereri de suspendare a executării actului din litigiu au fost deja pronunțate de către Curtea de Apel Cluj, Curtea constată că în speță instanțele sunt investite doar cu aprecierea unei situații de fapt, de natură a determina sau nu suspendarea efectelor unui act administrativ, și care situație poate fi diferită în fiecare caz în parte.-
Așa fiind, C apreciază că doar în cauzele având ca obiect anularea actului administrativ, și în care s-ar invoca existența unor soluții de anulare a actului administrativ în dosare cu obiect similar, instanțele își pot pune problema analizei interesului reclamanților în acțiuni privind anularea aceluiași act, iar nu și în cauzele în care este verificată doar situația de fapt, pentru adoptarea unei măsuri provizorii, cum este cazul în speță.
În ceea ce privește condițiile cumulative prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, Curtea apreciază că acestea sunt întrunite.
Conform art.14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorizat ierarhic superior, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Conform art.2 lit. "t"din același act normativ, prin caz bine justificat se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ iar, conform art.2 lit."ș" prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Din documentele depuse la dosar de reclamanți rezultă că aceștia s-au adresat organului emitent pentru revocarea actului și, ca atare, cererea de suspendare este formulată cu îndeplinirea acestei prime condiții impuse de art.14 din Legea nr.-.
Cu privire la existența cazului bine justificat, Curtea reține că refuzul plății sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare, în continuare, în condițiile în care acesta a fost deja inclus în
salariu( asupra acestui aspect dispunându-se prin hotărâri judecătorești irevocabile ce prevăd nu numai plata sumelor restante cu acest titlu, ci și plata pe viitor și efectuarea modificărilor cuvenite în cărțile de muncă) conturează grave încălcări ale legii speciale de salarizare a magistraților și personalului asimilat, ale art.1 paragraf4 din Constituția României, ale Codului Muncii și Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Prin dispozițiile date, adresa sau circulara emisă de Ministrul Justiției și Libertăților înlătură plata unor drepturi salariale recunoscute, trimite la o altă modalitate de plată stabilită prin OG privind sumele restante aferente anilor anteriori, iar nu la drepturile salariale curente.
Pe de altă parte, se ignoră faptul că este atributul exclusiv al legislativului de a stabili drepturi salariale pentru magistrați și categoriile asimilate, rămâne de clarificat în ce măsură printr-un act administrativ se poate dispune măsuri privind executarea hotărârilor judecătorești executorii.
-5-
De asemenea, din punct de vedere formal, se pune problema dacă actul administrativ în discuție poate avea aceeași forță juridică ca și Ordinul nr.1165/2009 prin care s-a dispus plata sporului, dacă el produce consecințe juridice imediate și, mai mult, în raport de data la care a fost emis, dacă nu are un caracter retroactiv, impunând neplata sporului pentru luna iunie.
Examinând susținerile cu privire la paguba iminentă produsă prin emiterea actului a cărui suspendare s-a solicitat, Curtea apreciază că și acestea sunt deplin justificate.
Prin eliminarea din cuantumul salariului a unei sume considerabile, beneficiarii acestuia suportă în mod clar o pagubă bine determinată și care, în situația angajării unor obligații contractuale(credite) a căror valoare s-a raportat la venitul integral, se poate amplifica mult în timp.
Mai mult, conform dispozițiilor deciziei emise de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, a cărei valoare este practic negată de către Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților, precum și conform dispozițiilor din hotărârile judecătorești irevocabile, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este un drept salarial ce trebuie plătit lunar, iar măsura de a dispune plata sumelor cuvenite cu acest titlu într-un viitor incert și în altă modalitate creează îndoială și asupra respectării, de către actul administrativ din litigiu a legislației recunoscute pe plan internațional, respectiv a prevederilor art.8 alin.1 din Convenția Organizației Internaționale a privind protecția salariatului, nr.95/1949 ratificată de România prin Decretul nr.284/1973, a art.1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Raportat la toate aspectele reținute, Curtea apreciază ca fiind întrunite condițiile impuse de art.14 din Legea nr.554/2004, urmând să admită cererea reclamanților și să dispună suspendarea actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârât C
Dispune suspendarea executării actului administrativ emis de pârât CBs ub nr.76602/3.07.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.07.2009.
Președinte,
G -
Grefier,
- -
Red.jud.A/27.07.2009
Tehnored.gref.TN/2 ex.
28 Iulie 2009
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe
